Din nou despre Petrom

Recentele mişcări de pe piaţa petrolieră nu aveau cum să nu producă agitaţie în viaţa politică(şi economică) autohtonă. Numai dacă privim din perspectiva preţului oferit de către OMV pentru preluarea MOL trebuia să ne aşteptăm la o reacţie a autorităţilor. Ceea ce este de neînţeles este modul total neprofesionist în care statul tratează problema redevenţei plătite de către Petrom pentru ţiţeiul şi gazele naturale extrase. Este clar că marea prostie făcută la privatizare, accea de a fixa redevenţa la nivelul de 20 USD-baril, nu mai poate fi corectată. Ar fi şi o prostie. Privită din această perspectivă, iniţiativa Agenţiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM), aceea de a propune majorarea redevenţei, este din capul locului sortită eşecului. În cazul în care această iniţiativă va fi adoptată, OMV va da statul în judecată şi va câştiga fără probleme. Ceea ce nu înţeleg este motivul pentru care autorităţile se leagă mereu de redevenţă. Cred că mult mai simplu ar fi fixeze o taxă pe transportul de petrol extras, taxă care nu ar avea nicio problemă cu redevenţa. Sau mai simplu, o taxă ecologică pentru petrolul extras, petrol care, nu-i asa, oricum se transformă în noxe. Sau, din "motive strategice", se poate iniţia o lege care limitează cantitatea de petrol extrasă, lege care va putea forţa OMV să accepte negocierea redevenţei.

Numai luând în considerare cele câteva idei expuse aici ne rezultă că există soluţii pentru readucerea austriecilor la normalitate. Nu înţeleg de ce aceste soluţii nu sunt puse în aplicare şi de ce stăm să ne plângem ca nişte babe că suntem victimele unui "contract păgubos".

Există o pasivitate suspectă a autorităţilor în ceea ce priveşte acest subiect. Cred că ar trebui luat taurul de coarne. Nu de alta, dar dacă o companie românească s-ar comporta în austria aşa cum se comportă OMV în România, nu cred că ar avea o viaţă uşoară.