Salonul aeronautic de la Paris: cine caştigă?

Luat de valul infectei şi demagogicei noastre politici internei am trecut peste unul dintre cele mai importante evenimente ale momentului, anume Salonul Aeronautic de la Paris. Început sub auspicii nefaste generate în principal de starea precară a economiei mondiale, Salonul pare a se dovedi un succes deplin. Spectaculozitatea exponatelor, demonstraţiile care te lasă fără aer şi entuziasmul participanţilor sunt elemente care te proiectează într-o cu totul altă lume. Dar cel mai important element care măsoară eficienţa unui asemenea eveniment este numărul şi volumul contractelor semnate. Ei bine, şi din acest punct de vedere, regalul aviatic de la Paris pare a se îndrepta către succes.

Poate cel mai interesant şi, în acelaşi timp, atractiv element este rivalitatea dintre cei doi mai constructori: Airbus şi Boeing. La fiecare pas simţi elementele războiului pe viaţă şi pe moarte care se dă pe toate fronturile. Cei doi giganţi sunt interesaţi să cucerească puncte pe toate planurile. A ţinut prima pagină a ziarelor accidentul stupid care a făcut imposibilă multaşteptata demonstraţie a gigantului A380. Evident, rivalii de la Boening s-au bucarat deoarece imposibilitatea de a se ridica de la sol a balenei zburătoare le-a sporit succesul la lansarea şarpelui 747-8, la ora actuală cel mai lung avion din lume.

Este desigur o plăcere să te plimbi şi să te laşi copleşit de amintita rivalitate, dar, până la urmă, time is money. Aşa se face că, în final, show-ul aeronautic va fi evaluat de către participanţi nu prin prisma votului popular ci, aşa cum am mai spus, prin cea a vânzărilor. Chiar dacă şi la capitolul contracte rivalitatea Airbus - Boeing este cea care atrage atenţia, mă voi referi la un eveniment aproape secundar, dar care cred că are şansa de a se transforma în trend.

Desigur, cumpărătorii aflaţi în prim plan sunt marile companii aeriene care preferă să-şi transforme semnările de contracte cu unul dintre producători în show-uri. Dincolo de aceste spectacole poleite, a atras atenţia declaraţia şefului de la Ryanair care s-a arătat interesat de achiziţia unor avioane ... chinezeşti. Este vorba de viitorul C919, un avion cu care chinezii de la Commercial Aircraft Corp. doresc să spargă duopolul Airbus-Boeing. Cu toate că mulţi au catalogat afirmaţia lui Michael O'Leary ca fiind un element de presiune în negocierile pe care Ryanair le poartă cu Boeing, cred că achziţia de la chinezi este un element destul de apropiat de modelul de business al firmei. Nu pot să uit un interviu acordat BBC de către O'Leary în urmă cu aproape un an în care enumera modalităţile prin care va încerca să facă zborurile cu Ryanair mai ieftine decât sunt în prezent. Personal am rămas şocat în momentul în care a amintit că firma sa se gândeşte serios să taxeze mersul la toaletă, să elimine copilotul şi chiar să accepte pasageri care călătoresc în picioare. Şi e evident şocant deoarece, în afară de toaletă, restul propunerilor sunt în prezent de neacceptat pentru autorităţile de reglementare. Mai mult, O'Leary se arăta extrem de interesat de tehnologiile de zbor automate, fără pilot, tehnologii care ar putea conduce la ieftiniri substanţiale ale biletelor de călătorie. 

Privit din punctul de vedere de a face business al Ryanair, achiziţia de aeronave chinezeşti are o probabilitate destul de mare. Daca te uiţi la banii pe care i-ai putea încasa din taxarea unei toalete, e clar că discountul cu care poţi lua o aeronavă e extrem de interesant pentru tine. Având în vedere numele şi prestigiul Ryanair, chinezii ar putea lăsa mult din preţ pentru a-şi asigura o intrare triumfală pe piaţă. Ipoteza unei presiuni pe care Ryanair ar exercita-o către Boeing este respinsă atât de către O'Leary cât şi de către analişti. De altfel, irlandezul a declarat în stilu-i caracteristic: “We’ve no interest in trying to muscle Boeing, because we can’t. But clearly with the development of the C919 there’s a credible low-cost alternative to the 737 and the Airbus A320”.

Punând cap la cap toate elementele acestui puzzle putem spune că, după ce au spart gheaţa aviaţiei militare, chinezii încep să pună presiune pe aviaţia civilă. Chiar dacă s-ar adresa numai imensei pieţe interne, Comac ar putea să obţină o cotă substanţială de piaţă şi, în final, să reuşească să-şi facă simţită prezenţa pe piaţă. Chinezii însă ştiu că lupta de acasă e ca şi câştigată, motiv pentru care par mai interesaţi de a face breşe în pieţele tradiţionale ale celor doi mari producători. Ryanair e cu siguranţă un nume foarte bun pentru început. Ar putea urma alte nume din zona low cost care pot pregăti intrarea Commercial Aircraft Corp. of China în lumea greilor. Cu toate că mai e mult până acolo, cred că a început deja să se creioneze o tendinţă.