Noul front

În mai multe rânduri am semnalat o tendinţă care începe să se se vadă din ce în ce mai clar. E vorba de o luptă, deocamdată surdă, între business-urile tradiţionale şi cele online. În timp ce primii devin, pe zi ce trece apărătorii reglementării şi respectării legilor specifice fiecărei ţări, ceilalţi consideră(ca întotdeauna de altfel) că mediul online e un spaţiu care trebuie să scape de legislaţia absurdă, un loc în care regulile sunt stabilite de legea cererii şi a ofertei.

Sunetele bătăliei au început să răsune atunci când deviantul Sarkozy a propus o reglementare a tot ceea ce înseamnă conţinut în limba franceză. Imaginaţi-vă ce nebunie ar ieşi dintr-o asemenea situaţie. În cazul în care într-un banner ai face o aluzie în franceză ar trebui să obţii un aviz din mult prea birocratizata Franţă şi, în final, probabil să plăteşti un fel de tribut pentru că e vorba de un act comercial care, nu-i aşa, trebuie taxat. Asemenea aberaţii nu sunt noi, dar e îngrijorător că nişte oameni aflaţi la butoane sunt incapabili să înţeleagă despre ce e vorba.

Dacă ar fi vorba doar de declaraţiile aberante ale unor politicieni frenetici poate că nu ar avea sens să ne pierdem prea mult timpul. La urma urmei, ţin minte cum, pe la începuturile revoluţionare ale anilor '90, politicieni autohtoni cu solide şcoli la Moscova îşi exprimau public îngrijorarea că se dă drumu' la Internet şi că ţara va fi mâncată de agenturi. Nimeni nu a dat prea multă atenţie acestor opinii venite dintr-o istorie care era pe cale să se încheie. Ceea ce se petrece însă acum în lume este ceva total diferit. Îi putem spune un atac al spaţiului offline asupra online-ului.

Opinii precum cea a lui Sarkozy sunt împărtăşite şi de alţi lideri europeni, chiar dacă tacit sau doar în spatele uşilor închise. Presiunea însă este în creştere. Îngrijorător însă e faptul că aceste opinii primesc un nesperat sprijin din partea business-urilor tradiţionale care, uşor, uşor pierd teren în faţa online-ului. Săptămâna trecută a ieşit la suprafaţă opinia unui individ proeminent din telecom, Vittorio Colao de la Vodafone. Sprijinindu-se pe argumente referitoare la protecţia consumatorului şi protecţia datelor personale, Colao consideră că toate business-urile digitale ar trebui să se supună legislaţiilor naţionale. Sau, tradus, ar trebui să devină un fel de companii  tradiţionale, care, probabil, să participe la licitaţii tembele pentru plata unor licenţe "de emisie" sau mai ştiu eu ce altceva i-ar trece prin cap unui politician aberant. Dar ceea ce este de-a dreptul îngrijorător este opinia lui Colao conform căreia, în cazul în care business-urile digitale nu se supun reglementărilor naţionale ele ar trebui blocate de către operatori. Ei bine, iată că am ajuns fix la durerea domnului în cauză.

În general, cei din telecom simt cum le fuge pământul de sub picioare. Scăparea de sub control a telefoniei e doar o chestiune de timp. Aşa cum am mai spus, marea ameninţare pentru operatorii de telefonie este pierderea business-ului de bază în faţa unor mari operatori globali precum Skype sau Google Talk. Apariţia unor tehnologii ieftine pentru accesul mobil la internet, creşterea geometrică a numărului de hotspot-uri pun o presiune puternică pe operatorii telecom clasici. Rămaşi în urmă, îşi caută sprijinul în spatele unor sterile legislaţii naţionale sperând că vor putea opri asaltul tehnologic. Ceea ce e ciudat e că s-au transformat din propovăduitorii avangardei în apărătorii modului tradiţional de a face afaceri. Şi e logic să fie aşa pentru că modul lor de afaceri era simplu: cumpărau o licenţă care-i ferea de concurenţă sau, mai bine spus, îi supunea unei concurenţe limitate. Confruntaţi cu concurenţa reala îşi caută slavarea în spatele politicienilor.

Ameninţarea cu blocarea nu mă duce cu gândul decât la China, iar aici avem de-a face cu un lucru îngrijorător deoarece aceşti indivizi nu s-ar da înapoi de la a implementa un sistem similar celui de cenzură din China. Evident că, la cât de complicat este internetul, se pot găsi numeroase portiţe de ocolire a cenzurii. Pentru cei care nu ştiu, în Turcia este blocat accesul la youtube din cauză că ar fi apărut acolo nişte clipuri defăimătoare la adresa lui Ataturk. Blocajul operatorilor e însă ocolit cu foarte mare uşurinţă prin intermediul unor proxy-uri pe care operatorii turci nu au capacitatea de a le bloca. La fel s-ar putea întâmpla şi în cazul unor blocări abuzive operate de actualii reglementatori de pe piaţă.

Cu toate că pare facil, războiul care se prevede va fi unul dur, de uzură şi, cu siguranţă, va concentra foarte multe pasiuni. Eu unul sunt tentat să consider că lupta e deja pierdută de cei care se apără din spatele reglementărilor naţionale. Dar, desigur, contează foarte mult etapele intermediare şi durata acestei confruntări. După, cu siguranţă, vom vedea o cu totul altă faţă a economiei.