Am avut o insulă, o comunitate şi o istorie. Le-am omorât pentru un fir de energie. Nu am puterea să spun ce era mai bine. Singurul lucru pe care-l pot face e doar să suspin. Atât!
duminică, 26 februarie 2012
4 comentarii:
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De asemenea o lucrare interesanta.
RăspundețiȘtergerehttp://www.elefant.ro/carti/dictionare-enciclopedii/enciclopedii/enciclopedii-pentru-adulti/ada-kaleh-sau-orientul-scufundat-93082.html
Pacat ca nici traditia orala despre Ada-Kaleh nu mai exista. Chiar si cafeneaua din Herculane (tinuta chiar de un turc) a disparut....
Sa nu uitam totusi ca cele 2 hidrocentale de la portile de fier produc 2660MWh pe care-i impartim cu sarbii. Asta inseamna peste 40% din consumul de la ora asta de electricitate in Romania si undeva la 30% in timpul zilei. Insa si mai important este ca genul asta de centrale mari functioneaza ca o imensa baterie si sunt folosite in general in timpul zilei, cand necesarul de curent este mai mare si curentul este mai scump. Compenseaza astfel foarte bine eolienele care produc cel mai mult noaptea si ajuta la echilibrarea sistemului energetic. Pretul energiei este si el foarte mic dupa amortizarea investitiei initiale, investitie care de multe ori din pacate inseamna si pagube ecologice si culturale greu de estimat(ca in cazul de fata cu insula Ada Kaleh sau ca in cazul Chinei cu mutarea unor milioane de oameni).
RăspundețiȘtergereOdata amortizata investitia, modernizate instalatiile(vezi VA Tech- Nastase), scapat de baietii destepti suntem insa gata sa le vindem pe 2 bani cui da mita mai mare.
Traiasca partidul unic, al cleptocratilor prin rotatie.
Nu chiar, insula Ada Kaleh era moarta la momentul cand a fost stearsa de pe suprafata Dunarii. Turcii plecasera de mult, austriecii la fel. Singura ei valoare ar fi fost de insula-muzeu, cum au grecii o puzderie. Numai ca noi nu prea pastram chestii, nu prea avem memorie colectiva. Pacat, era singurul loc din Romania unde cresteau maslini pe cale naturala.
RăspundețiȘtergere,,Anonim-ule" gresesti cumplit! Am plecat de pe insula chiar in ultimul moment, austriecii, ceva mai devreme, cam cu 177 de ani!
ȘtergereRetine un lucru;Pe insula nu cresteau maslini!