America e praf

E un subiect destul de sensibil pe care l-am amânat voit. Cu toate că aburii întâmplărilor s-au cam răspândit, măcinați fiind de infernala mașinărie a știrilor, gustul amar va rămâne mult timp de-acum înainte. Și, ca să trag o concluzie prematură, cred că deja începe să se contureze ceea ce am scris în titlu.

Întâmplarea la care mă voi referi ține de asaltul „marilor creativi” de la Apple la adresa așa-zișilor copiști de la Samsung. Să ne înțelegem bine, e vorba de un set de procese care se desfășoară pe toate continentele. Cu toate că la nivel mondial rezultatul acestora este unul cel puțin discutabil, lovitura finală vine dinspre mult prea scrufuloasa justiție americană. După un proces la finalul căruia aflăm că Samsung a păcătuit, între altele, prin copierea „colțului curb”, coreenii sunt obligați să plătească despăgubiri cocoșătoare și să retragă de pe piața americană câteva dintre cele mai vândute telefoane pe care le produc. Dacă ar fi să despicăm firul în patru, probabil ar trebui să punem în discuție tembelele reglementări în domeniul patentelor. Prefer însă să privesc toată tărășenia într-un alt registru.

În urmă cu vreo câțiva ani, industria auto americană era la pământ. De altfel, pentru cei care-și mai amintesc evenimentele, atunci toți marii producători din SUA au beneficiat de protecția legii falimentului și de ajutor de stat. Problema pe care-o aveau era legată de incapacitatea giganților auto americani de a se adapta realităților pieței. Mai pe șleau spus, nu mai puteau face față asaltului industriei japoneze. Am asistat atunci la un atac fără precedent la adresa celor de la Toyota. O eroare de proiectare care producea într-adevăr probleme, însă într-un număr destul de mic de cazuri, s-a transformat în tragedie națională. Astfel, bocitoarele profesioniste ale mediei au început să înfiereze concertat lipsa de siguranță a mașinilor japoneze, în timp ce instituțiile de reglementare americane împărțeau cu dărnicie amenzi producătorilor niponi. Care producători, după ce au înțeles mesajul și au redus presiunea prețurilor, au fost lăsați să „concureze liber”. Personal l-am perceput ca un mesaj de genul „ești liber să concurezi pe piața noastră, dar vezi cât vinzi!”.

Ceea ce se întâmplă acum cu Samsung mi se pare oarecum similar cu ceea ce s-a întâmplat atunci pe piața auto. E penibil să-i acuzi pe coreeni de clonarea iPhone-ului, în condițiile în care e vorba de tehnologii software total diferite. În ceea ce privește design-ul și elementele incriminate prefer să tratez acuzele într-un registru hilar. Aștept însă cu nerăbdare ca vreun american isteț să patenteze respirația și mersul la WC deoarece acestea s-ar putea constitui în baze solide de creștere a exporturilor americane.

Concluzionând, remarc oarecum stupefiat că America începe să introducă în practică un protecționism mascat. Este destul de ciudat să vezi cum tocmai în țara clădită pe principiile solide ale concurenței apar sâmburii unor practici care efectiv n-au ce căuta acolo. Acestea sunt semne de slăbiciune! Realitatea e că America nu mai are fundamente, iar măsurile disperate care se iau pentru a o menține pe linia de plutire sunt din ce în ce mai artificiale și netransparente.