Perspective europene

La nivel de continent lucrurile stau prost. Trimestrul doi ne-a demonstrat că toate politicile de până acum au fost greșite, că asistăm la un eșec de proporții al politicienilor prostovano-populiști care au ținut până acum frâiele Uniunii. Personal consider că încă nu am văzut tot ce se putea mai rău și, cel mai probabil, trimestrul trei ne va arăta adevărata amploare a dezastrului.

Dacă am face un tur de orizont am putea lesne constata cum situația e mai mult decât critică. Primul element care ne atrage atenția vine dinspre sistemul bancar unde, de o bună bucată de vreme, ne confruntăm cu aceeași fragilitate sistemică. Toată lumea știe că băncile europene au probleme majore, că ascund o groază de rahat, că papă bani cu nemiluita și că au încetat de mult să mai finanțeze economia deoarece trebuie, în primul rând, să-și finanțeze propria incompetență, propriul dezastru care, de la o zi la alta, are nevoie de din ce în ce mai mulți bani pentru cosmetizare. Știu până și copiii că nu există nicio soluție care să aibă efect înainte de a face curățenie în sistem. Însă, ignorând realitatea, Draghi se ascunde în spatele unui postulat mistic referitor la ireversibilitatea euro. Glumind, un blogger sintetiza declarațiile lui Mario Draghi cam așa:

„Lead off with: no change in rates or policies.

To periphery: pay your debts, slackers!

To euro-governments: continue flogging austerity & reform until morale improves!

To everyone, most especially myself: The euro is irreversible.

About the future: in coming weeks we’ll think about doing stuff.

Don’t worry: if conditions go into the toilet again, we’ll do stuff.

What about my speech last week?  The euro is irreversible!

What will stop the long slide of Europe into recession or worse?Austerity & reform!

Why will those things work in the future since they have not so far? The euro is irreversible!”

Lăsând gluma la o parte, trebuie să constatăm cum semnele de slăbiciune se înmulțesc. Cele mai mari îngrijorări vin dinspre Italia unde trimestrul doi arată groaznic. Țara se adâncește în recesiune, administrațiile locale rămân fără bani și statul pare a intra pe „culoarul fără ieșire”. O sporire a isteriei la adresa Italiei poate pune realmente întreaga Uniune pe butuci. După recentul deraiaj al Spaniei, un comportament similar al Italiei poate conduce la probleme majore. 

Dacă ar fi vorba numai de PIIGS, poate că am fi liniștiți și am fi tentați să gustăm teoria otrăvită a lui Merkel care contrapune lenea mediteraneană hărniciei proverbiale a muncitorilor nordici. Desigur aceasta e o teorie jignitoare și fără fundamente, care prinde în special la proști. Falimentul modelului propus de Merkel este destul de aproape, cauzat fiind de însuși faptul că vaca germană n-a înțeles un lucru simplu: economia propriei țări a funcționat nu ca efect al măsurilor domniei sale ci inerțial. Catastrofa generată de Merkel se va vedea în scurt timp. Deocamdată economia germană încetinește accelerat, indiferent de benzina care este pompată artificial în sistem. S-a ajuns în momentul în care „motorul german” se gripează iremediabil și aceasta din cauză că măsurile de austeritate nu-i mai permit eficientei Germanii să paraziteze economia europeană. Așa cum am mai spus de multe ori, nenumăratele probleme ale Uniunii sunt cauzate de un singur lucru: eșecul integrării economice. Practic, așa cum am constatat în cazul Greciei, intrarea în Euro a țărilor mai puțin dezvoltate a echivalat cu un dezastru al finanțelor publice. Desigur, putem da vina pe iraționalul politician grec, dar o asemenea judecată este una limitată. De ce nu se întreabă nimeni cum a fost posibil ca politicianul grec să fie/să rămână iresponsabil sau, mai bine spus, de i s-a permis acest lucru? Nu vi se pare că, dincolo de grecul leneș și bandit mai există și un faliment al definirii fundamentelor monedei? 

Cu siguranță, amatorismul celor aflați la cârma UE se va vedea în datele corespunzătoare trimestrului trei. Probabil încetinirea Germaniei se va accentua, Spania nu-și va reveni, iar situația din Italia va deveni critică. Aceasta pe fondul unei înrăutățiri generale. Olanda a luat-o înapoi, Austria nu se simte bine, Belgia e pe cale să deraieze. Acestea sunt realitățile pe care le avem în fața ochilor, acestea sunt lucrurile la care trebuie să ne gândim. Privind din acest unghi, postulatul lui Mario despre ireversibilitatea euro pare o prostie spusă la beție. 

Puși în fața unei perspective atât de sumbre ne putem întreba logic unde sunt soluțiile. Este clar că avem de-a face cu un eșec al măsurilor centralizate venite dinspre iluminații Uniunii Europene. Ei bine, atunci când măsurile impuse de la centru eșuează nu mai rămâne decât alternativa măsurilor locale. Care pot fi însă măsurile locale în condițiile în care politica monetară e în mâinile lui Super Mario? Evident niciuna, astfel încât unica alternativă viabilă rămâne ieșirea voluntară din uniunea monetară, fapt care poate dinamita întreaga construcție. Dacă excluderea Greciei era văzută ca o pedeapsă ultimă, conducând iremediabil spre intrarea țării în dezastru, ieșirile voluntare ale unor economii mari(Italia și/sau Spania) ar conduce la efecte nefericite pentru țările rămase în zona Euro și ar genera puternice mișcări centrifuge. Aflate sub protecția propriilor monede, economiile țărilor ieșite voluntar de sub teroarea ireversibilului EURO și-ar putea reveni rapid și ar opri parazitarea  germană. Aceasta ar putea însemna sfârșitul monedei unice, poate una dintre cele mai istețe invenții care, din nefericire, a fost dinamitată de cei care ar fi trebuit să o protejeze.

Adevărul despre criza europeană îl vom afla curând. În realitate nu lenevia sau hărnicia sunt cauzele crizei noastre ci eșecul integrării. În loc să niveleze, integrarea a accentuat diferențele. Bogații au devenit și mai bogați, iar săracii au sărăcit și mai mult. Rezolvarea crizei europene se poate face numai prin programe de creștere a zonelor defavorizate, prin încurajarea investirii în zonele care suferă, în periferie. Perioada în care câțiva șmecheri profitau de tot continentul a luat sfârșit. Dacă șmecherii vor înțelege acest lucru mai avem o șansă. Altfel își vor cunoaște și ei sfârșitul alături de „săracii leneși”.