Fotbal, justitie si economie

Ieri aproape s-a încheiat o telenovelă juridică: procesul transferurilor. Dată fiind greutatea celor implicați, subiectul a ținut prima pagină a ziarelor, a generat emoții puternice și comentarii pe măsură. Mai mult, prin prezența fostului internațional Gică Popescu pe lista acuzaților, subiectul a căpătat și un ecou internațional. 

N-am de gând să fac judecăți de valoare sau să despic firul în patru. Sincer vorbind nici nu știu foarte multe despre subiect. Nu-mi dau seama dacă într-adevăr ține acuzația de evaziune fiscală(la urma urmei e vorba de o optimizare fiscală). E o poveste lungă, încâlcită și cu diverse interpretări. Cu siguranță nu are sens să chibițăm de pe margine, să ne dăm cu părerea dacă ceea ce s-a întâmplat e corect sau nu.

Un alt aspect însă nu-mi dă pace. El ține de utilitatea procesului de justiție. În mod normal, ca putere în stat, justiția trebuie să aibă o menire, să servească societății din care face parte. Cu siguranță că respectarea reglementărilor, a legilor, este un aspect esențial al funcționării societății. Mecanismele juridice sunt cele care trebuie să asigure acest lucru. Însă, dincolo de rolul de „împărțitor al dreptății”, justiția - prin deciziile pronunțate - trebuie să aibă un rol de corectare a hibelor societății, a năravurilor păguboase. 

Revenind la realitate, mă întreb, pe bună dreptate, cu ce servește societății încarcerarea lotului implicat în dosarul transferurilor. Cu ce servește societății faptul că personaje precum Copos, frații Becali, Mihai Stoica sau(chiar dacă e vorba de alt proces) Gigi Becali stau în pușcărie? Desigur, se poate spună că - prin ecoul pe care aceste încarcerări îl au în societate - se ajunge la un mai mare grad de conștientizare a necesității respectării legii. E o opinie, însă, personal cred că e o mare eroare. În mod practic nu se obține decât o aglomerare inutilă a penitenciarelor și o creștere a costurilor pe care tot societatea le plătește.

O să încerc să mă fac mai bine înțeles. George Copos conduce afaceri de zeci sau sute de milioane de euro. În cazul în care încarcerarea lui conduce la o înghețare a afacerilor sale care e câștigul pentru societate? Într-adevăr, poate că suferă și Copos, dar, în ansamblul ei, decizia trimiterii sale după gratii generează un puternic efect negativ în societate. Mă întreb totuși dacă portarii, cameristele, recepționerii care lucrează în hotelurile lui Copos sunt vinovați pentru evaziunea lui. Înghețarea afacerilor sale ca urmare a încarcerării aduce după sine și „pedepsirea” unor nevinovaților care lucrează pentru el. Aceleași judecăți le putem face și la nivel mai mic. Oare trimiterea după gratii este într-adevăr eficientă? Nu cumva avem de-a face cu o judecată moștenită din regimul trecut? Nu cumva gândim milițienește?

Personal nu cred că încarcerarea celor din „lotul transferurilor” e o pedeapsă justă. Și aceasta chiar dacă, din punctul de vedere al inculpaților, trimiterea după gratii e un dezastru. Pragmatic vorbind, mi se pare mult mai just ca societatea să beneficieze cumva de pe urma descoperirii unei evaziuni și nicidecum să piardă. În cazul de față, poate că mult mai corect ar fi fost ca, prin intermediul unor mecanisme legale,  să fie permisă plata de către acuzați a unei sume proporționale cu dimensiunea prejudiciului și a gravității faptelor în schimbul evitării încarcerării. În acest fel toată lumea ar avea de câștigat. Statul n-ar mai cheltui sume inutile pentru „cazare”, iar efectul condamnării s-ar limita strict la cei acuzați.

Știu, mulți vor spune că, în acest fel, cei cu bani vor scăpa de pușcărie în timp ce amărâții vor fi, în continuare, cei cărora li se vor aplica rigorile legii. Procesul însă poate fi generalizat având ca efect descongestionarea pușcăriilor. Poate că ar fi momentul să ne despărțim de atitudinea milițienească și să avem puterea să generăm reglementări care într-adevăr să conducă la corectarea lucrurilor. În special, în ceea ce privește infracțiunile economice, justiția cred că ar trebui să pedepsească mai mult prin aplicarea unor amenzi usturătoare și mai puțin prin închisoare. Desigur, totul depinde de mult mai mulți factori, însă cred că e momentul ca - în egală măsură - legislativul și justiția să aibă în vedere și efectele pe care hotărârile judecătorești le produc în societate

Oricât ar părea de exagerat, asemenea practici funcționează bine în țările cu o îndelungată tradiție democratică. În SUA este reglementată chiar și înțelegerea dintre procuror și suspect pentru renunțarea la acuzații. E un mecanism care chiar funcționează și produce bani serioși pentru stat. Desigur, e de discutat dacă România e pregătită pentru introducerea unor asemenea reglementări. Însă nici cu transformarea țării într-o republică a inutil arestaților nu știu cât mai putem s-o ținem.