În urma reuniunii OPEC de la Viena, lucrurile aui rămas neschimbate. Cu toate că ţări mari exportatoare precum Iran-ul sau Venezuela îşi puneau speranţele într-o rezolvare a problemei preţurilor, întâlnirea de ieri nu a făcut nimic altceva decât să statuteze trendul actual.
Cu menţinerea cotei de 30 milioane de barili de ţiţei pe zi, cartelul sugerează că nu-şi face probleme în privinţa preţului. Oare? E greu de crezut că te obişnuieşti să încasezi pe o marfă de două ori mai puţin decât în urmă cu un an. Şi, la fel de greu de crezut e că, observând trendul, preferi să adopţi o atitudine pasivă, contribuind la erodarea şi mai abruptă a preţurilor. În mod sigur mai e şi altceva.
Dacă într-un articol trecut am vorbit despre geopolitica petrolului, poate că e timpul să ne uităm puţin înapoi în istorie. Nu de alta, dar lucrurile tind să se dezvolte după un pattern similar. Fără doar şi poate, în toată ecuaţia preţurilor, există mult mai multe variabile decât lasă media să se înţeleagă.
Anul 1970 consemnează vârful producţiei petroliere americane. 1971 confirmă că "miracolul energetic" american e în cădere liberă. Paralel cu aceste evenimente discrete, în Orientul Mijlociu au loc tensiuni între Israel şi statele arabe. Totul explodează în 1973, în aşa-numitul Yom Kippur War. OPEC anunţă un embargou petrolier împotriva Canadei, Japoniei, Olandei, Angliei şi SUA. Impactul este atât de puternic încât Japonia şi unele state europene se disociază public de politica SUA în Orientul Mijlociu. Statele OPEC cresc cu 70% preţul petrolului, de la 3$ la 5.11$. Setup-ul pentru o criză mondială este făcut. Preţurile aurului negru continuă să crească la nivele greu de imaginat până atunci. În 1974 preţul ajunge la un incredibil 12$ pe baril.
Problemele de pe piaţa energetică nu puteau rămâne fără răspuns. America îşi impune găsirea unei alternative. Începe economisirea energiei, sunt impuse limite de viteză pe autostradă, se investeşte masiv în cercetarea pentru sursele regenerabile. Rezultatele, cu toate că sunt modeste, există. Cercetarea prinde aripi şi se vorbeşte despre automobilul electric. Apar prototipuri funcţionale, unica problemă fiind ... bateriile. Se investesc bani în cercetare, centralele nucleare promit să înlocuiască total dependenţa de petrol.
Între timp economia se stabilizează. Cu toate că în cercetare se speră ca în maxim un deceniu să se rezolve problema bateriilor, în economie se întâmplă ceva. Paralel cu revenirea, preţul petrolului începe să scadă. Şi scade accelerat. Diverse entităţi încep publicitatea agresivă la adresa centralelor nucleare. Populaţia e terorizată de posibilitatea unui accident nuclear. Hollywood-ul plusează cu filme apocaliptice.
În scurt timp toată lumea revine "cu picioarele pe pământ". "Arabii sunt prietenii şi aliaţii noştri" - spun politicienii. Preţul petrolului scade şi aruncă în derizoriu orice cercetare în domeniul energiilor alternative. Peste munca specialiştilor se aşează praful. Instalaţiile solare, eolienele şi instalaţiile de biogaz devin ruine ale unei epoci întunecate în care economia ne limita până şi viteza pe autostradă. Fostele staruri ale lumii ştiinţifice cad în derizoriu. Pe cine mai interesează moriştile de vânt sau panourile solare? Viitorul sună exuberant!
În toată lumea cercetarea ştiinţifică în domeniul regenerabilelor s-a prăbuşit. Practic, după deceniul opt, doar un dictator nebun din estul Europei mai subvenţiona cercetarea acestui domeniu "ezoteric". Era obsedat de faptul că în patruzeci sau cincizeci de ani planeta va rămâne fără petrol şi căuta o metodă sustenabilă de producţie a energiei. Încearcă fără succes să profite de şisturile bituminoase. În paralel începe construcţia unei centrale nucleare. Şocant e că nu o face în colaborare cu URSS, aşa cum ar fi fost normal, ci cu o firmă canadiană. Zece ani mai târziu dictatorul e omorât ca un câine şi toate cercetările din domeniul regenerabilelor ajung istorie. Numele lui, cum probabil aţi intuit, era Nicolae Ceauşescu.
În anul 2008 criza a avut o importantă componentă energetică. Saltul preţului petrolului la peste 100$ a obligat statele lumii să revină la cercetările anilor '70. Destul de târziu. Generaţia uitată de specialişti trecuse, iar munca a fost reluată practic de la zero. În ceea ce priveşte automobilul electric, sunt aceleaşi piedici legate de capacitatea de stocare a bateriilor. De data aceasta însă cercetările au evoluat puternic, ajutate de noile domenii(nanotehnologie, IT etc.). Există rezultate spectaculoase. Începând cu centrala solară operabilă 24h/zi(Sevilla şi câteva replici în lume) şi continuînd cu proiecte solare în Sahara pentru livrarea de energie în Europa. Nanotehnologia promite baterii ultraperformante, care ar cvadrupla capacităţile actuale. În domeniul auto, aceasta ar însemna autonomii de peste 1000 km. Chiar şi în domeniul business-ului sunt exemple interesante, modelul SolarCity fiind unul remarcabil. Şi exemplele pot continua.
Paralel cu scăderea cotaţiilor petrolului constatăm înmulţirea atacurilor împotriva noilor tehnologii regenerabile. Centralele cu oglinzi nu sunt bune pentru că omoară păsările, autovehiculele electice pentru că poluează atunci când sunt construite(!!!), iar eolienele ar scădea intensitatea vânturilor. Curat murdar monşer! În schimb, perpetuarea civilizaţiei petrolului promite un consum generos la preţuri din ce în ce mai mici şi poluarea "controlată" cu care şi-aşa suntem obişnuiţi.
Dincolo de geopolitică şi slogane, preţul petrolului în scădere va aduce un nou val de optimism. Dacă omenirea va cădea iar în capcana preţurilor false(şi probabil o va face!) vom arunca iar cu noroi şi uitare peste ani de muncă şi cercetare lăsând în urmă, cu inconştienţă, o posibilă direcţie de dezvoltare sustenabilă a lumii. Aceasta este adevărata capcană în care tindem să cădem.
Excelent punctat desi am fi avut nevoie de o analiza mai amanuntita! Este evident ca pretul petrolului nu este dictat de nici o piata libera (trebuie sa fii cretin intr-o economie globalizat si centralizata sa mai crezi ca cererea si oferta fac pretul) ci de interesele USA...ale IMperiului GLOBALISTO CORPORATIST daca vreti....iar victima vizata in acest caz este RUSIA care se presupune ca va fi intra intr-un soi de faliment tehnic daca nu mai incaseaza dolari....insa RUSIA are niste specialisti extrem de inteligenti si vor gasi metode de a contracara acest razboi hibrid dus impotriva sa....am vazut tot soiul de guristi fara nici un background in spate care nu mai dau nici 6 luni RUSIEI...sunt extrem de incantat cand citesc astfel de analize stiintifico fantastice...chestiunea este ca RUSIA incepe usor usor cu pasi marunti dar siguri sa se decupleze de la acest sistem globalizat centralizat TOTAL NESUSTENABIL PRIN CARE usa SI uk DOMINA SI CONTROLEAZA PLANETA....PARADOXAL DAR FIECARE ASTFEL DE LOVITURA, CA E SANCTIUNE BANCARA SAU EMBARGO APLICAT RUSIEI o face din ce in ce mai constienta de statutul sau de tinta in acest razboi si o sileste sa isi ia masurile potrivite....RUSIA tocmai a devenit in 2014 PRIMUL PRODUCATOR DE PETROL din lume...as ruga pe toti analistii care prezic lovituri de stat si revolutii prin RUSIA sa ne spuna ce s-ar intampla in USA si EU in cazul in care RUSIA suspenda orice export de petrol pentru 3-6 luni? Au Arabia SAUDITA si ceilalti actori OPEC capacitatea de a compensa prin cresterea de productie proprie cererea pe plan global? Sau putem sa vedem un pret de 400-500 de usd moment in care rusii incep sa vanda ? Rusia are resurse inimaginabile care fac din ea cea mai bogata tara de pe planeta! Altfel nu investea USA atat de mult in UCRAINA< ROMANIA SI TARILE BALTICE! Parerea mea ca asistam la inceputul ultimei reprize planetare: VESTUL trebuie sa supravietuiasca altfel nu va face fata revoltelor interne iar ESTUL trebuie sa supravietuiasca la randu-i! Ghiciti cine este mai pregatit pentru conflict, pentru razboi, pentru suferinta? Occidentul cu tineretul sau ultra limbist si schimbist ce sta pe FACEBOOK si se hraneste cu burgeri? Multumesc amabilei gazde pentru permisiunea de a-mi exprima opinia!
RăspundețiȘtergere