Proştii eroici - mesaj catre generatia facebook

Trece-o noapte şi mai trece-o zi,

Se ascute lupta între clase,

Iar chiaburii se arat-a fi

Elemente tot mai duşmănoase

 ***

Stalin şi poporul rus

Libertate ne-au adus

Dragi feisbucişti dedicaţi democraţiei, în această postare încerc să vă demonstrez că sunteţi varză. Ştiu, e imposibil, dar datoria mea de bun samaritean e să încerc. Şi, pentru că ştiu că nu v-ajută intelectul, o s-o fac cu cuvinte şi idei simple, astfel încât să înţelegeţi chiar şi voi. Nu mi-o luaţi în nume de rău, chiar nu vreau să vă jignesc. Când ai deficienţe de mers te numeşti schiop, când ai deficienţe de vedere te numeşti orb s.a.m.d. Când nu prea gândeşti, când ai un orizont sărac, când te crezi deştept şi parte a schimbării lumii, experienţa arată că te numeşti prost. Asta e realitatea, n-are sens să vă supăraţi. Şi-acum, să trecem la lucruri serioase.

În decembrie1989 am avut o preacinstită Revoluţie prin care marele tiran Ceauşescu a fost expulzat pe lumea cealaltă în urma unui proces straniu. Dintre toate ţările Estice, România a ales să facă tranziţia cu chiloţii murdari la vedere. Chestie de stil. Dar să nu ne abatem! După ce marelui tiran vinovat de plata integrală a datoriilor i s-a cumpărat un bilet doar dus spre nenea Hades, ţara a trecut în mâna noii puteri emanate: Frontul Salvării Naţionale(FSN). Care s-a dovedit atât de emanată încât i-a grupat în ea pe toţi ăia care conduseseră până atunci România. Mă rog, era vorba de un activ de partid ceva mai discret, aşa-numitele linii 2 şi 3 care-au pus umărul să salveze ce se mai putea din linia 1. După o scurtă perioadă de dezmeticire, vreo câţiva "tineri frumoşi" ai acelor zile(printre care, cu onor, se numără şi suptsemnatul - sic!) s-au trezit că nu e bine cu ăia din FSN pentru că sunt comunişti împuţiţi şi javre securiste. Şi pac la răzbelu în zona liberă de comunism Piaţa Universităţii, cu o inconştienţă similară celei de-acum. Diferenţa e dată de faptul că noi atunci ne simţeam parte a unei elite cu idealuri înalte, pe când cei de-acum sunt, din nefericire, doar nişte spălaţi pe creier agramaţi şi aroganţi. Ce-a urmat cam ştiţi. Subsemnatul, prin nu ştiu ce minune, a scăpat intact şi din "Rivuluţie" şi din "Zona liberă de comunism". Adevărul e că n-am încasat nici măcar un pulan pe spate, lucru pentru care sunt profund recunoscător cuiva care m-a protejat.

Şi-acum să vedem cum s-a desfăşurat confruntarea dintre noi, inovatorii, democraţii, progresiştii s.a.m.d. şi hidra fesenistă. Totul s-a tranşat prin alegeri libere în care noi, poporul, am luptat vajnic împotriva moştenirii peceriste. Am făcut-o pentru că am vrut să ne modernizăm, să avem "o ţară ca afară". Şi, pentru că o poză e mai uşor de parcurs de minţile deficitare ale feisbuciştilor momentului, am compilat totul într-o imagine sugestivă. Aveţi mai jos evoluţia democratică a României în ultimii 25 de ani. Pe scurt, fiecare linie reprezintă rezultatul scrutinului din anii electorali. Culoarea chenarului este cea a partidului dominant, care a preluat puterea în urma alegerilor. Dimensiunea dreptunghiurilor reprezintă, cu aproximaţie, cota câştigată de respectiva forţă politică. Pentru claritate, am eliminat partidele nerelevante. Săgeţile au fost trasate pentru a urmări uşor evoluţia partidelor pe eşicherul politic, inclusiv poziţionarea stânga-dreapta. Aceasta deoarece "rebranding-ul" a fost o armă deştept folosită.

Şi-acum s-o luăm pe repede-înainte cu explicaţiile. Deci ce-am avut noi? În 1990 am început lupta cu FSN - moştenitorul PCR. Partidele istorice(PNŢ - CD, PNL şi PSDR) au fost zdrobite în alegerile din 20 mai. A fost totuşi un semnal deoarece, din partid unic am ajuns la un parlament multicolor(desigur, mai profesionist dar şi mai puţin interesant decât CPUN-ul). La următorul scrutin, cel din 1992, FSN-ul s-a scindat în FDSN(nea Nelu) şi FSN(Petrică). Au pierdut în continuare teren, dar FDSN-ul a reuşit să-şi păstreze conducerea şi legitimitatea, mai ales datorită unei complicităţi a PNL-ului. Noul tur de scrutin, cel din 1996, a consfinţit victoria partidelor istorice conduse de PNŢ-CD - forţa dominantă. Desigur, pentru a putea conduce, au avut nevoie de un brăţuleţ al hidrei feseniste, anume PD-ul lui Petrică. Modul în care băsescu a sabotat guvernarea e cunoscut, astfel încât, la următorul scrutin PSD-ul(format din fuziunea PDSR cu PSDR partid istoric cu tradiţie) câştigă puternic. De asemenea, PRM ajunge la apogeul său. PD-ul şi PNL-ul reuşesc să scape, dar PNT-ul dispare. Din 2004 începe zodia PD-ului, scăpat, culmea, de PNL de la dispariţie. Motiv pentru care PD-ul smulge prieteneşte o halcă din PNL şi se transformă în PD-L. PNL-ul, pentru a scăpa de foamea partenerului său, se deplasează spre stânga şi face USL-ul împreună cu PSD. În 2012 USL-ul zdrobeşte PDL. Anterior scrutinului are loc episodul Referendumul. Ştiindu-se stăpâni pe situaţie, liderii de-atunci ai USL - Ponta & Antonescu - fac păcatul de a-l suspenda pe băsescu fără a cere permisiunea Înaltelor Porţi. Încep presiunile. Ponta e ameninţat inclusiv cu excluderea din PES. Totul culminează cu sosirea lui Gordon, ieşirea sa în public împotriva iniţiatorilor şi legendarul party privat din care s-a reţinut ideea principală: "beţivule, e ultima dată când îţi mai salvăm curul!". Lui Ponta i se garantează postul de prim-ministru şi lui Antonescu transformarea PNL în cel mai mare partid cu condiţia trecerii la PPE şi fuzionarea cu PDL fără băsescu. Se parafează blatul. Despre preşedinţie nu se discută nimic deoarece "se va stabili la vot". 2014 îl aduce pe Iohannis în PNL, se rupe USL, Antonescu(cu promisiunea menţinerii sale în Parlament pe termen nedefinit) e aruncat pe centură şi neamţul începe să se umfle. PNL o coteşte conform înţelegerii. Tăriceanu miroase că e rost de profit şi încearcă să-şi joace ultima carte: o aşchie liberală în ALDE, aliată PSD care, în cazul în care Ponta câştigă, să tragă PNL din atracţia fatală cu PDL-ul. Un joc similar joacă şi băsescu, prin Partidul Păsăricii. Mizează, pe înfrângerea lui Iohannis şi revenirea sa triumfală în marele partid de dreapta PNL. Nu-i iese niciunuia, numai că băsescu a reuşit păstrarea aparenţelor că trage în direcţia trasată. Cheia a fost în confruntarea prezidenţială. În ciuda faptului că alegerile mergeau într-un sens, candidaţilor li se atrage atenţia să nu facă scandal. Vine ora 21 şi, în ciuda înţelegerii, primul iese Iohannis. Apoi, stupoare, iese Dragnea care, într-o ultimă forţare, face apel către activul de partid să stea pe poziţii şi să fie atent. Vine şi momentul cheie, al telefonului. Iohannis e alesul, diferenţa trebuie să fie semnificativă. Paralel, "tinerii frumoşi" având nucleul de agitatori cunoscut, merg spre sediul PSD. Scenariul folosit în Ucraina poate funcţiona oriunde. Ponta înţelege, iese şi-şi recunoaşte înfrângerea. Dragnea, într-o forţare a clemenţei, sugerează şi un scor convenabil 53-47. Nu e mulţumitor. Se pică la 55-45, astfel încât să nu mai fie discuţii. În România învinge lupta anticorupţie. Agenturile de presă bagă cărbuni. În spate, PNL fuzionează cu PDL formând marele PNL. În realitate, PDL e cel care absoarbe. 

Prostimea e fascinată de noul preşedinte. Un neamţ la conducerea României. Fix ce ne lipsea. Dorinţa mâncătorului de cârnaţi şi a disperatului după volksvagin second hand a fost îndeplinită. Un tătucă neamţ care va schimba ţara. Înaltele Porţi sunt mulţumite. Neamţul e mediul perfect de transmitere a directivelor. În ceea ce priveşte partidele, şi-aici lucrurile sunt tranşate: experienţa actualelor alegeri a demonstrat că democraţia e pe mâini bune şi civilizate, iar derapajele de genul Referendumului sunt excluse. Până la urmă şi în politică, precum în business, e nevoie de predictibilitate.

Concluzia pentru feisbucişti e una simplă: la un sfert de secol de la Revoluţie, am reuşit să migrăm democratic de la partidul unic FSN la ... partidul unic format din cele două tentacule ale FSN-ului iniţial. Ceauşescu cred că face breakdance în mormânt! Dacă ştia el că asta se vrea o făcea dracu profesionist şi murea pe perna lui, înconjurat de admiratori. Lucrurile stau la fel peste tot. Activu' de partid a muncit ceva, dar a reuşit imposibilul. Ce-ar trebui să înţelegeţi de-aici e faptul că PNL-ul e singurul dintre partidele istorice care-a rezistat până acum. L-a ajutat curvăsăraia sa politică, trecerea de la stânga la dreapta cu o uşurinţă şi o dezinvoltură demnă de o centurista care trece natural de la un scurt cu un pârlit la un tacâm complet cu un bogat şofer de TIR. Aşa a reuşit să evite căsătoria. Desigur, asta a mers până a intrat în scenă un gras pervers care l-a înghesuit iremediabil trasându-i directive şi teleportându-l la cratiţă. Învăţătura, dragii mei, e că dacă vreţi să luptaţi în continuare faceţi-vă curve. Veţi avea parte de cea mai naturală luptă dintre toate luptele posibile.

După atâta vorbăraie, dragi feisbucişti, cred că aţi înţeles şi voi cam cât de proşti aţi fost atunci când v-aţi încins. Dacă n-aţi înţeles şi vă vine în continuare să mă înjuraţi, însemnă că e bine. Rămâneţi aşa, cu spiritul tânăr şi prost. Va fi nevoie de voi mereu! Pentru mine, cel din Piaţa Universităţii, admirarea noului partid unic, a propagandei şi a proştilor e un spectacol fascinant. Ce e mai frumos decât să-l vezi pe Marian Munteanu un preacinstit comerciant de arme? Mai spun? Nu că nu m-apuc de romane. În altă ordine de idei să nu dea ăl necurat să spuneţi ceva despre citatele de la începutul articolului. Altă dată, poate vă povestesc şi despre ele.