miercuri, 14 iunie 2017

Azi în Franţa, mâine-n toată lumea

Ceea ce se întâmplă acum în Franţa ar trebui să ne dea de gândit. Macron, o coadă de topor numită de nefasta alianţă a multinaţionalelor cu serviciile secrete, este pe cale să „revoluţioneze” Occidentul.

Lucruri pe care noi le-am văzut la alegerile din 1946, cele organizate sub atenta coordonare a Moscovei, sunt, la ora actuală, evenimente în plină desfăşurare în Franţa. Macron, un nimeni venit de nicăieri, a luat faţa tuturor celorlalţi participanţi la prezidenţiale, câştigând fără drept de apel. Cum a făcut asta? Cu ajutorul contracandidaţilor săi care, parcă mânaţi de nebunie, s-au autosabotat penibil. A mai fost, desigur, şi „personificarea răului absolut Le Pen”, menită a induce în mentalul colectiv ameninţarea unei distrugeri iminente a Franţei. Astfel faci posibilă apariţia proştilor eroici, a luptătorilor de mucava, bucuroşi că sunt „anti-sistem”, dar ştiindu-se protejaţi în spate de sistem. De altfel acesta este noul model al revoluţionarului: tembelul pe care-l scoţi teleghidat acolo unde ai nevoie, bucuros că prin urletul animalic pe care-l scoate influenţează naţia şi convins că râgâielile sale anti-sistem sunt corecte deoarece întreaga presă, întreaga corectitudine politică şi, de ce nu, întreaga „lume civilizată” e de partea sa.


Cu această strategie de doi bani, jucând rolul „imaculatului concept”, Macron a câştigat alegerile prezidenţiale. Însă ce poate un preşedinte fără o forţă politică consistentă în spate? Exact, mai nimic. Motiv pentru care trebuia găsită o metodă pentru ca partiduleţul său de stânga-dreapta, clocit în laboratoarele neomarxiste ale globaliştilor, să câştige alegerile pentru a-i oferi o majoritate confortabilă. Totuşi, cum poţi impune un partid apărut peste noapte? Pare imposibil, nu-i aşa?

La fel ca şi în cazul alegerilor prezidenţiale s-a mers pe două fronturi. În primul rând au început să apară decizii prosteşti şi certuri sterile în partidele tradiţionale, menite să inducă dezgustul în rândul susţinătorilor tradiţionali. Orice imbecilitate scoasă de un membru necunoscut al vreunui partid a fost amplificată de presă, preluată, comentată şi răs-comentată. În paralel, En Marche a fost prezentat mereu în termeni elogioşi, ca forţa dinamică a societăţii, ultima speranţă a unei ţări din ce în ce mai dezamăgită de propria clasă politică. O tactică excelentă care a produs două efecte perfect calculate: un absenteism masiv de la urme şi o cotă incredibilă obţinută de En Marche.

Totuşi, se ştie că un partid nu-i o chestie pe care o încropeşti peste noapte. Ai nevoie de o infrastructură, de organizaţii, de disciplină s.a.m.d. Cum a reuşit Macron acest lucru într-un timp atât de scurt? Simplu! Organizarea i-au făcut-o serviciile, la fel ca şi recrutarea membrilor. Aşa cum în celelalte partide au instituit haosul, acoperiţii din politică desemnaţi s-au înhămat disciplinat în noul vehicul al „progresului”. Privind cu ochi obiectivi observăm că întreaga construcţie e un circ jalnic, o adunătură de personaje din întreg spectrul politic. Marea majoritate, extrem de şantajabili, adică oameni care „plac” serviciilor.

Aşa cum, la noi, comuniştii câştigau alegerile din 1946 ascunzându-se într-o coaliţie vagă, la fel acum, în Franţa, Macron impune un partid-cocktail care are şansa să ocupe peste 2/3 din Adunarea Naţională. Şi astfel, iată-l pe micul mediocru corporatist devenit, peste noapte, monarh al Franţei.

Preţul pe care-l vor plăti francezii va fi unul crâncen. Drepturile, şi-aşa destul de teoretice în Hexagon, se vor restrânge şi mai mult prin legislaţia antiteroristă. Se urmăresc limitări drastice ale dreptului de asociere, puteri sporite acordate serviciilor secrete(trebuie şi ele plătite cumva) şi, bomboana de pe tort, reglementări severe în organizarea manifestărilor de masă( ase citi a protestelor, mitingurilor s.a.m.d.). Reforma muncii va conduce la o explozie de concedieri pe fondul unei presiuni induse de marile corporaţii pentru diminuarea salariilor. De asemenea, legislaţia va fi înăsprită în ceea ce priveşte organizarea grevelor şi a acţiunilor de protest care conduc la oprirea lucrului. În final, din copilul indisciplinat al Occidentului, Franţa se va transforma în sclavul cel mai fidel al marelui capital.

Gândindu-mă la ceea ce a fost Franţa, mă cuprinde un sentiment de tristeţe văzând cum o întreagă cultură şi civilizaţie se prăbuşeşte iremediabil. Cunoscând însă Franţa de azi, parcă mă încearcă un sentiment de satisfacţie văzându-i cu cât stoicism îşi sapă propria groapă.

Ceea ce însă mă face să tremur este faptul că, scenariul validat de „realitate” în Franţa, va fi repetat obsesiv peste tot în lume. La noi deja încep să se vadă „rimele” cu Franţa. Iohannis şi-a sabotat propriul partid ducându-l în ridicol. Acum se desfăşoară operaţiunea de mozolire a PSD-ului. Până la alegerile prezidenţiale întreaga clasă politică va fi compromisă. Scopul lui Iohannis este acela de a se salva. N-o va face. Rolul care i s-a alocat este cel al neghiobului Hollande. „Noul om providenţial” va apărea, la fel de peste noapte, din spuma corporatistă. El va fi noua speranţă politică, noul „Macrou de România”. Aş putea să vă spun că el a apărut deja, de fapt i s-a făcut o intrare subţire pentru a-l obişnui cu mediul. Îl ştiţi? Probabil că nu, v-a scăpat din cauză că s-a învârtit mai mult prin zona secundă a spaţiului public. O să vă dau însă ceva indicii: cu toate că întreaga sa politică este antinaţională o să-l vedeţi supraexpunându-se penibil cu drapelul. Dacă-l vedeţi să ştiţi că ăla e!

5 comentarii:

  1. El o fi ? https://ro.wikipedia.org/wiki/Sebastian_Burduja

    RăspundețiȘtergere
  2. In ultimele randuri, te referi cumva la acel Sebastian Burduja? Pentru ca el se cam incadreaza in descriere: corporatist(bancher, mai exact), trecut pe la Banca Mondiala, care s-a remarcat in spatiul public mai ales in perioada protestelor tefeliste din ianuarie-februarie. A infiintat si conduce si un..."partid", PACT se numeste, care la alegerile parlamentare a obtinut la nivel national cateva sute de voturi, daca nu ma insel :)

    RăspundețiȘtergere
  3. https://www.youtube.com/watch?v=VDmGinklHqs

    Cornel

    RăspundețiȘtergere
  4. Articolul este bun,insa cred ca Franta este doar o spita din intreaga roata ,care nu-i manufacturata inca,dar este proiectata. In lumea occidentala au inceput de cativa ani o serie de experimente bizare,sau cel putin atipice. In unele tari se scoate chesul din obisnuinta platilor zilnice si fenomenul se deplaseaza spre disparitia acestuia din piata,incercandu-se in mod progresiv inlocuirea banilor chesh cu moneda virtuala. In ate tari apare ca din senin institutionalizarea copiilor,cu tendinta spre transferul de proprietate al tuturor copiilor dinspre parinti,inspre agentii aproape oculte,teribil de autonome,extrem de greu accesibile,cu regim de functionare ,scop si tinta finala necunoscute si neaprobat de nimeni,in care este exclus aproape orice control si unde nimeni nu are acces,iar daca se forteaza ,exista consecinte... In alta parte se experimenteaza decadenta psihopata ca mod de viata normala,in care feteleii si barbofemeile raman corigenti(te)chiar la gradintia)))). Altundeva apare ca din senin,concertat,organizat,teribil de agresiv,crestini care lupta pe viata si pe moarte cu ...crestinismul. Vand biserici cu vechime de sute de ani unor familii , sau fac din ele garaje,hoteluri,carciumi,etc..In alta parte dispar partidele istorice,institutiile cu responsabilitati sociale,educatia analitica,critica,aprofundata,logica.Apar lideri,ministrii,sefi de state brusc,din randul functionarimii marunte de pe langa marile familii globaliste,care devin rapid idoli populari. In alta tara ,peste noapte,se taie oamenilor simplii drepturile cele banale si mai inofensive posibile,se suplimenteaza bugetele pentru servicii secrete de milioane de ori,generand o crestere numerica a acestora pana la infiltrarea intregii societati cu acesti paraziti. Insa o singura trasatura comuna se intalneste la toate aceste lagare experimentale : faptul ca albinele lucratoare nu mai au capacitate sa hraneasca aceste gigantice roiuri de trantori extrem de lacomi, aflate intr-o permanenta crestere.Pretutindeni unde se experimenteaza aceste "delicatese globaliste" sau se testeaza ansablele si subansamblele "haosului controlat",albinele lucratoare sunt pe punctul de-a muri strivite de epuizare,povara costului existential si lipsa de perspective... Va fi colaps planetar,razboi sau ambele? Aceasta-i marea intrebare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Exagerezi. Macrou este cu adevarat un mediocru ca si hollande ca si sarkozy. Serviciile secrete in Franta sunt nimic daca le comparam cu cele din Romania. Franta are nevoie de reforme masive, astazi este exact opusul sclavului capiatului. Nimeni nu munceste, firmele pleaca pe capete. Taxele sunt imense atat pentru persoane fizice, cat si pentru firme.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)