sâmbătă, 15 septembrie 2018

Imperiul contraatacă

Unii spun că nu-i nimic în PSD, că e doar manipulare şi că de fapt e linişte şi pace. Aşa cum v-am avertizat cu mult timp în urmă, toamna aceasta va fi extrem de fierbinte întrucât gruparea ilegală care sufocă statul riscă să piardă totul în momentul în care legile propuse spre aprobare vor intra în vigoare.

Este vorba, în primul şi-n primul rând, despre legile justiţiei. Adoptarea lor ar conduce la o fragilizare extremă pe plan intern deoarece aşa-zisele instituţii(în realitate cazarme sub acoperire) controlate de către şobolănimea subterană şi-ar pierde imunităţile şi protecţia ilegitimă de care beneficiază acum. Într-adevăr, după adoptarea legilor va mai dura ceva până când se va face curăţenie în sistem, dar fenomenul inedit care va apărea va face imposibilă piramidală de până acum. Aceasta pentru că micul funcţionar, executantul umil, cel care nu ştie să zică decât „să trăiţi, se face!”, n-o s-o mai facă deoarece pe de o parte i se taie capacitatea de-a face ce-l taie capul şi, pe de altă parte, însăşi activitatea sa de până acum devine cam penală. Astfel încât, atunci când i se va cere, în loc de „să trăiţi!” va pune întrebarea „cum facem să scap pentru nenorocirile din trecut?”. Iar lipsa de răspuns la întrebarea asta îl va transforma din funcţionarul umil în disperatul gata să se detoneze pentru a scăpa. De ascultat ordinele, nici vorbă!


Chiar dacă se amână sentinţele pentru nebuniile făcute de grupul infracţional de la DNA Ploieşti(şi celelalte care momentan sunt în investigare), până la urmă ele tot vor fi date. Investigarea lui Koveşi tot se va face, la fel şi cea a lui Lazăr. Toate păpuşile statului paralel vor cădea una după cealaltă, iar asta va fi semnul că sistemul care-a făcut legea până acum e neputincios. Şi, cine ştie, poate că în final se va ajunge şi la tartorii aflaţi ceva mai adânc, adică la generălimea care dădea ordinele: Coldea, Dumbravă, Anaconda, Maior s.a.m.d. Dar să nu anticipăm, întrucât realizarea celor scrise în acest paragraf este posibilă doar dacă actele normative despre care am vorbit vor fi adoptate.

Există însă şi o altă lege cu potenţial de-a dreptul devastator pentru aşa-numitul stat subteran autohton: legea exploatărilor offshore. În cazul adoptării acesteia(mai e doar un pas şi Plăvanul va fi obligat să semneze) gruparea ilegală subterană îşi va pierde credibilitatea şi susţinerea externă.

Toată lumea ştie că „vâlva externă” se face prin cozi de topor îngropate prin redacţiile marilor vuvuzele media occidentale. Într-adevăr, aşa e. Însă, toată golăneala, toate bombele media pe care „vrăjitorii mioritici” le fac să explodeze simultan astfel încât să dea gloanţe înregimentaţilor de-aici, nu este posibilă fără „avizul extern” dat de către unul dintre mult prea mulţii ocupanţi. Până acum, treaba a mers ca unsă. De fiecare dată când era necesar, se pornea maşina occidentală de aruncat rahat, astfel încât toţi limbricii cetepişti de pe-aici să aibă ce înfuleca cu nesaţ. Însă ceea ce trebuie să înţelegeţi este că o asemenea sincronizare, o asemenea „risipă de audienţă”, nu este posibilă fără OK-ul din partea stăpânilor „de dincolo”.

În condiţiile în care legea offshore îi va obliga să scoată ceva bani din buzunar pe tartorii care-şi propuseseră să nu dea absolut nimic pe gazele din Marea Neagră, va fi un mare deranj, iar „băeţii”(sic!) se vor confrunta cu o problemă majoră. Cei care-i ţineau până acum în braţe vor observa că acest coridor pe care-l credeau sigur nu mai funcţionează şi, în consecinţă, vor realiza că a-i asigura în continuare protecţia e o pierdere de timp.

De-aici urmează dezastrul: cu puterile picate atât la intern cât şi la extern sunt în bătaia vântului. Mai mult, întrucât până acum au avut mână liberă, de lucrat au lucrat absolut descoperit, fiind mult mai expuşi decât şi-ar dori în clipa de faţă. De-aceea tot ceea ce-am amintit până acum reprezintă pentru ei un scenariu de coşmar, o probabilitate care trebuie tăiată din rădăcină.

Din acest moment lupta devine una pe viaţă şi pe moarte. Au început cu aburirea lui Firea, continuă cu instigarea ei şi, într-o continuare destul de previzibilă, cu isterizarea ei. Totul se face pe filiera Clişeru care, ştiind multe despre operaţiunile familiei Pandele, o face pe speriata. Iar când Clişeru se sperie, famelia Pandelică dă-n trepidaţii. De-aceea consider că încă n-aţi văzut nimic din ce poate face Firea atunci când simte iminenţa apropierii morcovului de ilustru-i dos.

Paralel cu scandalul declanşat de „duamna”(parcă aşa-i spuneau tefeliştii până acum), s-a deschis un alt front, cel al băieţilor cărora le zornăie trezele pe sub maieu. Priviţi puţin profilul principalilor rebeli: rudimentarul Bădălău alături de gângavii Ţuţuianu şi Tudose împinşi în faţă ca posibili înlocuitori ai lui Dragnea şi susţinuţi de Paul Stănescu şi Marcel Ciolacu. Studiaţi-le puţin fizionomiile şi o înţelegeţi exact la ce mă refer.

Scandalul actual din PSD nu-i o invenţie, e o rebeliune în toată regula. Ca toate partidele de altfel, şi PSD-ul are cazarmiştii săi care, atunci când se dă ordin, fac răscoală şi agită apele pentru canalizarea retoricii în direcţia dorită. Acum problema e dictatorul Dragnea. De ce? Ca şi tefeliştii n-au nicio argumentaţie, dar îi dau înainte cu sloganele pentru agitarea spiritelor. De la vârf treburile nu se văd în totalitate. Sunt unii naivi care confundă actualul scandal cu răzmeriţele mărunte care se tot petrec pe-acolo. Aici însă e vorba de altceva, iar Dragnea - care deja a prins o privire de animal hăituit - cred că e singurul care-o simte pe propria-i piele.

Cei care sunt atenţi, pot observa şi mişcările din piaţa media: Digi dă cu publicitatea în tot ce mişcă în contra „coloanei oficiale”, iar prin redacţii gradaţii au prins suflu. L-aţi văzut pe Radu Tudor cât patos are? Dar pe fufele de prin celelalte redacţii le-aţi văzut cât de îngurgitate sunt? A sunat goarna, s-a dat adunarea!

Din acest moment sunt două scenarii posibile. Primul - care ar putea fi justificat de disperarea ilegitimilor - presupune continuarea actualei răscoale, adâncirea faliilor şi creşterea „atacului emoţional” astfel încât Dragnea să pice rapid. E eficient, dar e mai riscant deoarece treburile murdare se cam fac la vedere, iar în cazul în care Dragnea scapă, va fi obligat să-şi întărească puterea fix prin scurtcircuitarea „culoarelor acoperite” care s-au deconspirat prin participarea vizibilă la „răscoală”. Aşa cum am mai spus, acest scenariu pare mai puţin realizabil.

Celălalt scenariu, mult mai probabil, presupune ca, după aparenta liniştire a apelor, să apară o grupare radicală din PSD care să-l acuze pe Dragnea că de fapt doar mimează lupta cu statul paralel, că nu face altceva decât să temporizeze şi că, în realitate, face joc dublu. Abia punerea în aplicare a unui asemenea scenariu riscă să-l bage pe Dragnea în tocător şi să-l distrugă fix înainte de pedepsirea sa exemplară prin condamnare. Desigur, după îndeplinirea „obiectivelor”, totul va intra în malaxorul parlamentar de întârzieri şi amânări, astfel încât toată lumea să fie mulţumită.

Personal tind să cred că Dragnea are zilele numărate. La fel şi guvernul. Lupta a intrat în zona roşie şi de-aici treburile se fac pe faţă. Campania din această toamnă va fi la vedere, cu muniţie de război şi ordine transparente. Abia de la iarnă se va reinstaura liniştea atât de necesară distrugerii unei naţiuni, dar dezvoltării armonioase a uneia sau mai multor colonii de sclavi sârguincioşi. Somn uşor!

7 comentarii:

  1. PSD a dus tara asta spre prapastie de la revolutie. Mi-e greu sa cred ca din randurile lui emana acest roman verde, acest erou national care vrea binele tarii, Dragnea. Acest erou fara capa, acest salvator al destinului national.
    Nu ma intelege gresit, sunt convins ca si restul partidelor (oamenii din ele) sunt la fel de brave.
    Romania e de la revolutie o colonie condusa de afara cu ordine in plic. Singurul om din tara care cred ca poate avea o comunicare cu stapanii de afara (nu neaparat in interesul narional) si care nu spune "Sa traiti!" este cel care nu s-a miscat de la revolutie de pe pozitia cheie pe care o ocupa, Isarescu. Nu spun ca el ne-ar vrea binele, dar cred ca el e singurul care poate purta un dialog cu stapanii, restul sunt doar niste papusi. Ne involburam aiurea, liniile directoare sunt deja trasate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru mine PSD nu exista. Nu ma identific cu nimic din fondul actiunilor lor.
      Dar la cata scarba debordeaza din gurile celor din jur, oameni fara edificare interioara, fara cultura binelui (fara nicio cultura reala, de fapt), oameni de carton cu pretentii de unici purtatori de adevar preluat in gura cu nesat cascata de la propaganda platita de interesele strainilor, cred ca as ajunge sa votez PSD numai ca sa le intorc peste obraz un pic din ceea ce striga si cer.
      Desigur, ar fi un gest trist. Dar ultima oara m-am abtinut de la vot cand am avut de "ales" intre doua rele: Ponta si Mohanis. Nu-l credeam bun de ceva pentru Romania pe niciunul. Ce-a putut Mohanis am tot vazut de atunci; mi-a depasit orice asteptari.

      Ștergere
  2. “Somn uşor!”
    Ai vreo propunere/solutie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Răspunsul se află, implicit, exact în această urare zgîndăritoare.

      PSDragnea pare să facă ceva. Există cîteva dovezi obiective în acest sens.

      Ar avea nevoie de o susținere reală, nu de pasivitatea de microbiști în fața televizorului. Susținere și presiune.

      Soluția, primul pas: renunțarea la comoditate și la confortul sinucigaș al inacțiunii.

      Participarea la referendum ar fi o "încălzire ușoară" bună.

      Ștergere
  3. Nu asteptati nici pe acest blog solutii. Din ce vad, aici totul se rezuma la ilustrarea (devoalarea) in termeni destul de imprecisi, dar suculenti, a realitatii. Apelurile de final sunt departe de a oferi solutii la problemele descoperite dupa ridicarea capacului de pe oala cu rahat (de genul "Mai vreti..? Nu v-ati saturat de...?").
    Eu citesc pe-aici doar pentru ca sa ma chinui (adevarul vietii acesteia e mai mereu trist si greu de purtat prin lipsa de confort si dulcegaraia dupa care jinduim) si ca sa vad ca nu traiesc doar printre spalati pe creier precum toti colegii mei de serviciu.
    Mai mult decat o confirmare a modului de a percepe realitatea nu gasesc, e acelasi scenariu amar prin lipsa de speranta data de negasirea niciunei forme de unire sub acelasi ideal a romanilor: "fa bine cat poti in jurul tau, vei deveni un model direct pentru cei de langa tine, in timp faptele tale nu vor mai ramane exceptii singulare. Nu astepta crearea unui cadru care sa te sustina, sa te incurajeze in acest sens, e pierdere de timp pretios".
    Poate e mai bine asa. Dar te simti extrem de singur in fata celor angajati cu acte si organizati spre distrugerea totala a Romaniei si a romanilor normali.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,sunt solutii - Meritocratia. Un om pe nume Laurentiu Primo propune o constitutie participativa (poporul voteaza fiecare lege) in locul celei reprezentative (parlament) de astazi. Este disponibila pe internet, google.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o iluzie, totul s-ar transforma în plebiscito-craţie,adică o chestie extrem de manipulabilă. Nu ai vorbesc despre faptul că nu mi se pare normal ca eu să votez chestii despre care nu am habar. Şi-n legislaţie sunt chestiuni de fineţe care se produc în urma unor sesiuni de discuţii între profesionişti şi-abia apoi se-ajunge la vot.

      Ștergere