joi, 1 noiembrie 2018

A trebuit să moară oameni - faza pe justiţie

După achitarea Marianei Rarinca, DNA a făcut recurs în anulare cu o motivare de tot râsul. Cică o judecătoare din complet s-ar fi răzbunat pe şefa de atunci a ICCJ din cauză că n-ar fi acceptat-o la Înalta Curte. Iar ca dovadă a apărut „pă surse” un clip anemic în care respectiva judecătoare abia îngăima două vorbe irelevante într-un interviu. Atât. Suficient pentru sistem pentru a declanşa jihadul. Aleator(cum o fi aleatorul ăsta?), completul de judecată compus din Ana Maria Trancă şi Dorel Matei o execută pe Rarinca: trei ani de închisoare cu suspendare. Motivul real al întregii tevaturi era cât se poate de limpede. După ce fusese achitată, cazul Rarinca era o mizerie mult prea mare pentru doamna şăfă de la ICCJ. Mai mult, Rarinca făcuse absolut aiurea puşcărie în timpul urmăririi penale, astfel încât se putea îndrepta împotriva sistemului pentru represiune nedreaptă. Iar sistemul, pentru a o potoli, i-a tras o smetie prin cei trei ani cu suspendare. Acum totul se tranşează la CEDO.

Zilele acestea a fost detonată o nouă bombă: cazul Mircia Gutău. Acuzat de luare de mită de către DNA, Gutău a fost achitat la toate instanţele,dar condamnat la ICCJ de către Livia Stanciu. Fostul(şi actualul primar din Vâlcea) a executat absolut aiurea trei ani de puşcărie. A mers la CEDO unde a câştigat, iar de curând a fost achitat de ICCJ. În cazul în care nu ştiţi, Livia Stanciu are o pensie de 7000 EUR/lună şi, suplimentar, întrucât l-a scăpat pe Plăvan de problemele penale, mai încasează o indemnizaţie grasă de la Curtea Constituţională. Vă simţiţi bine? Poate că ar fi interesant să aflaţi că Livia Stanciu a fost la origini procuror comunist. În cei mai negri ani ai comunismului, femeia cu faţă de mască, îşi începea ascensiunea într-unul dintre cele mai crâncene aparate de represiune al sistemului.

Şi pentru că am ajuns la Plăvan, să vedem cum stau lucrurile în cazul lui şi al păduchelniţei din jurul Sibiului. Un procuror, Aurel-Cristian Lazăr, îi închide Plăvanului un dosar cu doar două zile înainte de depunerea candidaturii. După întronizarea moluştei, viteazul procuror a fost numit de către Plăvan în funcţia de adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistica din PICCJ. Şi, ca să nu mai existe dubii, la trei luni după numirea Plăvanului în funcţia de preşedinte a fost arestat cel care-l reclamase, Horia Georgescu de la ANI.

Dosarul procurorului Aurel-Cristian Lazăr a ajuns la dosarul de candidat al lui Lăzărică. Un fel de motivare, ceva de genul „'trăiţi săfu, eu sunt ăla d-a pus capace la dosarele lu' matale”. Dar, pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile şi de ce, facem o scurtă paranteză pentru a vedea cum a ajuns păduchelniţa din jurul Sibiului să controleze justiţia.

Răposatul procuror comunist zis Taica Lascu a reuşit să-şi propulseze odrasla, de profesie başchetbalistă, în fruntea Parchetului General. De-acolo, după o scurtă pauză, sinistra individă, a ajuns şefă la DNA. E destul s-o asculţi câteva secunde pentru a înţelege care-i sunt capacităţile intelectuale. Acesta este, cred eu, motivul pentru care dosarele instrumentate sub conducerea sa sunt atât de inepte, atât de uşor de demontat. Să luăm un exemplu relevant. Procurorului general Tiberiu Niţu i se însăilează un dosar de abuz în serviciu. E obligat să-şi dea demisia din funcţie. De fapt, miza dosarului fix asta a fost: demisia procurorului general. Niţu nu era din sistem şi, probabil, nu răspundea comenzilor aşa cum ar fi trebuit. Imediat după aceea este adus la Parchetul General Taica Lazăr. În ciuda faptului că era din Alba, el pare că era membru plin al păduchelniţei de la Sibiu. Dovada? Închiderea la foc automat a celor nouă dosare penale ale Plăvanului. Dosare despre care Loazărică ne spune că nu ştia nimic. El desigur, când spune asta crede că noi suntem la fel de proşti ca el.

Ca să-l înţelegem pe taica Lazăr trebuie să-i vedem penibilele reacţii. Îi face Tudorel o evaluare în care, în douăzeci de puncte, explică limpede, aşa ca să-nţeleagă toţi proştii, de ce Loazărică trebuie să plece. Iese imediat moş Corega şi-i dă o replică usturătoare: pişă ochii în public spunându-ne că nu-i aşa. Aproape că tremură gladiolele-nfipte-n brânză! El se jură că nu a pus la dosarul de candidatură o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale a Plăvanului. Secţia de procurori a CSM transmite că Lăzărică are dreptate. La întărire vine şi pe cea care făcuse propunerea de numire a lui Lăzărică, tovarăşa Prună, care, probabil, din instinctul ADN-ului său dominant, şi-a ridicat ridică fustele, s-a dat cu curul de pământ şi s-a jurat că totul a fost ca la carte. Tudorel s-a întors şi i-a tras lui Lăzărică una peste bot cu dovada. Care Lăzărică, după ce până acum se tăvălise pe jos cu „dovezile” de la Parchetul Alba, CSM şi Pruna, a revenit cu un comunicat penibil cum c-a greşit grefiera. Păi cum, bă? N-ai susţinut tu că n-a existat nimic la dosar? Cum dracu a greşit aia dacă tu ai „dovezi” că acolo nu era nimic?

Se observă limpede că CSM-ul este parte a acestei tărăşenii. Cu alte cuvinte, la dosarul de candidatură a lui Lazăr a existat un dosar de-al Plăvanului căruia i s-a dat NUP. Adică CSM-ul a minţit atunci când i-a dat lui Lazăr dovada. Pricepeţi? Aici deja e vorba de constituirea unui grup infracţional. Care grup pare c-a activat încă de la numirea lui Lazăr în funcţie, de fapt chiar mai devreme, din momentul acuzării lui Niţu de abuz în serviciu. De ce? Simplu, pentru că trebuia întronizată la butoane cloaca de la Sibiu. Cu Plăvanul moţ, desigur, aşa ca să pice toate muştele verzi în admiraţie.

Se observă limpede că CSM-ul este parte a acestei tărăşenii. Cu alte cuvinte, la dosarul de candidatură a lui Lazăr a existat un dosar de-al Plăvanului căruia i s-a dat NUP. Adică CSM-ul a minţit atunci când i-a dat lui Lazăr dovada. Pricepeţi? Aici deja e vorba de constituirea unui grup infracţional. Care grup pare c-a activat încă de la numirea lui Lazăr în funcţie, de fapt chiar mai devreme, din momentul acuzării lui Niţu de abuz în serviciu. De ce? Simplu, pentru că trebuia întronizată la butoane cloaca de la Sibiu. Cu Plăvanul moş, desigur, aşa ca să pice toate muştele verzi în admiraţie.

Aveţi doar câteva exemple dintr-un număr deja obsedant de mare. Cred că numărul de nedreptăţiţi comise de către sistemului judiciar securist creat de băsescu se apropie binişor de numărul de victime ale sistemului stalinist. Vă bucuraţi când vedeţi cătuşele puse la mâinile unui sau altuia despre care „sistemul” vă spune că e penal? Înseamnă că nu sunteţi cu mult mai mintoşi decât mulţimea de prostovani care mergeau cu plăcere să îngroaşe rândurile de gură-cască la execuţiile publice. Faptul că nu vă daţi seama că pentru acest sistem macabru plătiţi gras, e un alt indiciu care ar trebui să vă dea de gândit.

2 comentarii:

  1. În cazul Mircia mă încearcă două sentimente antagonice. Predominant este sentimentul de compătimire, nici nu vreau să mă gândesc cum a trecut acest om peste faptul că a făcut pușcărie nevinovat, iar cel opus este un sentiment de justiție divină, în sensul că este victima propriilor acțiuni, dacă a fost anesteziat de propaganda abjectă a marinarului, caz în care ar avea o oarecare scuză datorată naivității sau doar s-a cățărat pe valul propagandistic al creatorului malaxorului care l-a agățat și pe el. Dacă marinarul n-avea atât de mulți prozeliți, convinși sau fripturiști, n-avea cum să construiască un sistem atât de diabolic, de care greu vom scăpa, sau nu vom scăpa în veci!

    RăspundețiȘtergere
  2. TT mi se pare un bun profesionist, si ii toaca marunt pe reprezentantii statului presupus de drept.

    Faptul ca imaginea acestui om e atat de distorsionat perceputa in societate din cauza mass mediei confirma inca odata cat de manipulabili suntem. Statistic vorbind efortul intelectual nu consta in analiza faptelor ci in gasirea canalelor media care imi intaresc ideile care deja le am. In urma acestor confirmari sunt dispus sa ingurgitez si ceva manipulare care oricum e tot in nota care ma confirma si ma tine in zona de comfort.

    Problema abuzurilor din justitie e mult prea abstracta pentru masa mare de cetateni. In plus lipsa de echitate sociala a generat frustrari uriase iar condamnarile chiar si abuzive sunt un fel de panaceu la aceasta problema. Pe sistemul: eu n-am sau m-am chinuit sa am, ala are mai mult deci sigur a furat ceva.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)