Grecii și calul troian perpetuu

Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei națiuni cucerite.

Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie - Papandreu - conduce destinele Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să spui cu năduf că-și merită soarta.

Nu vreau să fiu dur, dar nu poți să suferi de o asemenea orbire. Papandreu și Mitsotakis au mimat democrația în Grecia încă de la Război. Pe rând, fiecare dintre cele două dinastii au preluat puterea, au promis marea cu sarea și au dezamăgit. După fiecare dezamăgire grecii se aruncau în brațele celeilalte dinastii - aflate chipurile în opoziție - înjurându-i pe cei de la putere. Așa s-a tot jucat „jocul democratic” acolo, între o falsă dreaptă și o falsă stângă. Și, pentru ca treburile s-o ia și mai rău în tragic, în timpul celei mai crâncene crize prin care a trecut țara, falsa stângă a degeneratului George Papandreou a fost înlocuită de o stânga chipurile radicală a lui Tsipras, în fapt o construcție corporatisto globalistă de stânga care s-a dovedit a puți de la o poștă a Soros și Rothschild. 

Deplasarea către fake-dreapta lui Kyriakos Mitsotakis semnalizează disperarea electoratului grec, un electorat din ce în ce mai sărăcit și obligat să fie solidar cu imigranții, noua invenție a debilei politici corporatiste de stânga, care visează strict transformarea omului în sclav. Ingineria politică aplicată în Grecia prin spălarea creierelor dă roade. Altfel nu poate fi explicată radicalizarea electoratului, deplasarea sa spre dreapta controlată de globaliști în condițiile în care cel mai de dreapta partid politic de-acolo - Zorii Aurii al lui  Nikolaos Michaloliakos n-a reușit nici măcar să atingă pragul electoral. Ciudat nu?

Este ciudat doar aparent. În realitate toată tevatura e una cât se poate de clasică. Discursul naționalist-radical al Zorilor Aurii a fost confiscat de Noua Democrație. În timp ce partidul lui  Nikolaos Michaloliakos(arestat între 2013 și 2015, iar în prezent inculpat într-un nou dosar inventat de procuratura greacă) a fost permanent intimidat prin agresiuni asupra membrilor săi, incendieri de sedii și chiar asasinarea unui membru pregnant, retorica de dreapta a fost preluată de gașca lui Mitsotakis care, în mod evident, a fost protejată. Astfel, disperarea electoratului a fost canalizată din nou către mafia politică oficială care servește intereselor globaliștilor de stânga(mă rog, formularea pare pleonastică, dar ținând cont că atât stânga cât și dreapta sunt forme de manifestare ale aceluiași drac, n-o consider greșită).

Sunt mulți cei care se entuziasmează văzând în spatele lui Mitsotakis pe Antonis Samaras și pe Adonis Georgiadis. Fostul premier Samaras este liderul facțiunii cea mai de dreapta din Noua Democrație, iar Georgiadis s-a făcut cunoscut prin afirmația scandaloasă pentru stânga cum că manifestația studenților de la Polytechneion din 1973 împotriva Juntei Coloneilor nu s-a soldat cu victime omenești. Teoria e oricum discutabilă, dar a spune în Grecia de azi că atunci n-au fost victime aproape echivalează cu negarea Holocaustului în politica mare. Dacă această afirmație ar fi fost făcută de cei de la Zorii Aurii, bag mâna-n foc că s-ar fi lăsat cu incendieri în masă ale sediilor și lichidări ale membrilor formațiunii politice. Însă, când e voie de la stăpânire poți spune orice pentru păcălirea fraierilor.

Nici pentru Samaras n-ar trebui să avem vreo apreciere. Se știu prostiile făcute de el în perioada în care-a fost premier, astfel încât flatulențele naționaliste de-acum se golesc de sens în momentul în care ne aducem aminte că a vândut țara intereselor globaliștilor. Degeaba urlă acum împotriva acceptării de către Parlamentul dominat de Syriza a denumirii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei drept Republica Macedoniei de Nord dacă nu face nimic împotriva acestui blat care calcă în picioare demnitatea greacă. El nu face altceva decât să arunce în aer slogane goale care servesc strict prostirii electoratului.

Oricât de mult ar imita comportamentele lui Orban sau pe-ale lui Salvini, cei din menajeria lui Mitsotakis nu-s nimic altceva decât niște saltimbanci jalnici meniți a distrage atenția poporului grec târât din nou într-un nou blat din același repertoriu cu toate celelalte care s-au tot repetat până acum. Toată această nemernicie din care Grecia nu mai iese ar trebui să fie o lecție pentru noi. Însă, din păcate, suntem atât de închistați încât ne vedem incapabili de a înțelege nenorocirile altora pentru a evita aceleași greșeli. 

Privind spre Grecia și văzând ceea ce se-ntâmplă la noi, constat cu amărăciune că, în fața cazului-școală Grecia ne comportam asemeni elevului repetent, incapabil de a înțelege lecția care i se predă. E ca și cum cineva ne-ar avertiza asupra unei epidemii de ciumă care a izbucnit în jurul granițelor țării, iar noi ne-am apuca să hrănim șobolanii.