Dezastrul fondurilor europene

Revenirea Plăvanului de la Bruxelles a fost însoțită de o petardă mediatică în ceea ce privește „bomba” celor 80 de miliarde care se rostogolesc peste noi. Brusc, organele media au ventilat știrea astfel încât tot prostovanul să aibă impresia că Bruxelles-ul tocmai ce-a hotărât să reverse fântâna abundenței peste noi.

Dar care e realitatea? Fără doar și poate e de-a dreptul tragică. Vă spun încă de pe acum că fondurile primite reprezintă nu o firimitură scăpată de la masa bogatului, ci promisiunea că de la masa bogaților va scăpa o firimitură. Ca să înțelegeți exact cum stau lucrurile, o să vă explic în continuare toată povestea. Voi începe prin a vă aminti că, în timp ce restul delegațiilor erau blindate cu experți, Plăvanul nostru a mers acolo singur, însoțit de câțiva sepepiști și de ilustra sa geantă. Apoi, mai trebuie să mai constatăm un element:  marea majoritate a șefilor de guvern participanți la summit au declarat înainte de plecare cu ce mandat pleacă și ce anume urmăresc. Plăvanul, neavând niciun plan, nu a declarat nimic. Doar el a mers acolo strict pentru a lua, cu umilință, ceea ce i se dă, fără a ridica nicio obiecție. Slugoi până la capăt.

Și-acum să analizăm radiografia fondurilor europene primite. Cei 79.9 miliarde de euro sunt compuși din două sume:

1. 46.4 mld. EUR reprezintă fonduri nerambursabile din bugetul multianual 2021-2027. Fondurile sunt destinate mai  multor axe precum: Politica de Coeziune, Politica Agricolă Comună, Green Deal. Într-un scenariu pesimist România ar fi trebuit să primească un minim de 50 mld EUR, iar într-unul optimist 65-70 mld EUR(aceasta ar fi fost suma cu care România ar fi trebuit să meargă la negocieri);
   
2. 33.5 mld. EUR provin din Pachetul de Relansare Economică, având o structură puțin mai ciudată:
• 16.8 mld. EUR sunt granturi(fonduri nerambursabile);
• 16.7 mld. EUR sunt împrumuturi acordate de  către Comisia Europeană în „condiții avantajoase”.

Asupra acestui ultim punct trebuie să ne focusăm atenția în mod special întrucât, din punctul meu de vedere, a fost cel mai superficial tratat. În loc să se pregătească serios, Plăvanul le-a ordonat lacheilor săi din Guvern să umfle cifra infectărilor gândindu-se că în acest mod vor da lovitura. Cu alte cuvinte, în loc de pregătire solidă, au făcut un joc de alba-neagra demantelat imediat de serviciile secrete care - în cazul celor puternici - lucrează în folosul statelor care le finanțează. Așa se face că, la summit, prima chestiune care a picat a fost alocarea unei părți din pachet raportat la noul val de îmbolnăviri.

În cadrul Pachetului de Relansare Economică, România ar fi trebuit să țintească un minim de 30 mld EUR granturi și cel puțin 20 mld. EUR împrumuturi. Fiind o economie periferică, România este afectată direct de scăderea activității economice proprii, iar indirect de scăderea economiilor partenere din interiorul UE. Partea proastă e că dependența noastră de UE face ca cele două lovituri pe care le încasăm să acționeze la fel de dezastruos și cu aproximativ aceeași intensitate asupra noastră. De aceea ar fi trebuit să țintim către 40 mld EUR granturi și 30 mld. EUR împrumuturi. Un asemenea pachet nu e deloc greu de justificat.

Punând cap la cap ne rezultă că România trebuia să meargă la negocieri cu solicitări de 70 mld. EUR din bugetul multianual și alte 70 mld EUR din Pachetul de Relansare Economică(40 mld EUR granturi + 30 mld EUR împrumuturi). Rezultă un maxim de 140 mld EUR „la prima strigare”. În ceea ce privește minimul, România n-ar fi trebuit să scadă sub 50 mld EUR din Bugetul multianual și 50 mld EUR din fondul de redresare. Așadar, un total de minim 100 mld. EUR.

Acum ne rezultă limpede că, în realitate, România a pierdut cel puțin 20% din minimul targetat, obținând puțin peste 50% din suma pe care trebuia să o arunce în joc la negocieri. De ce s-a întâmplat asta e simplu: din servilism și trădare națională. Pierderile înregistrate de România la aceste negocieri au fost compensate, din păcate, doar de o propagandă acerbă, instrumentată de instituțiile de presă care, mai nou, trăiesc aproape exclusiv din subvenții de la stat, chestiune unică în istorie! V-aș aminti că și pe vremea comuniștilor instituțiile de presă se auto-finanțau, trăind cu mult mai capitalist decât cele din ziua de azi.

Să punem totuși cap la cap informațiile pe care le avem și să înțelegem cu ce ne-am ales de fapt. Din cele 79.9 mld. EUR avem un net de fonduri primite de doar 63,2 mld EUR(restul sunt împrumuturi). Dacă însă scădem din această sumă contribuția României de 12 mld EUR ne rezultă că suma netă obținută de Plăvan este de doar 51.2 mld EUR! Adică undeva aproape de minimul pe care ar fi trebuit să-l obținem din bugetul multianual! E de-a dreptul jenant.

Însă asta nu-i totul. Ar mai trebui amintit un aspect, anume că statele puternice au reușit impunerea unui mecanism prin intermediul căruia pot bloca acordarea fondurilor pe motive de „stat de drept”. Chestiunea nu trebuie tratată cu superficialitate, mai ales în condițiile în care două dintre asociațiile #rezist ale magistraților tocmai ce-au mușcat din  bucile prezidențiale pe motiv că în România nu se respectă statul de drept. Fix aici ar trebui să vă concentrați întrucât, în scurt timp, veți constata cum firimiturile căzute de la masa bogaților se vor dovedi a fi - așa cum am mai spus - doar firimituri promise, nicidecum aruncate săracilor. De ce spun asta e cât se poate de simplu: Olanda ne blochează accesul la Schengen pe motiv de nerespectare a statului de drept, în condițiile în care această condiție nu a existat la aderare. Vă imaginați ce va fi acum când condiția e inclusă în pachet?

Părerea mea e că negocierile amintite de Plăvan n-au fost nereușite ci de-a dreptul dezastruoase. Veți constata cum, în scurt timp, pe lângă incapacitatea noastră de absorbție(vinovată și instrumentată atât din interior, dar și din exterior) vom avea de-a face și cu refuzul unor plăți pe motive inventate de „funcționare a statului de drept”. Și, din nou, atunci când li se va cere, eroii #rezist vor ieși să se târâie cu curul în piață, finanțați de cei care au interesul să ne condamne la subdezvoltare.

Sper că explicațiile mele au fost cât se poate de clare, astfel încât să judecați singuri ce-a fost cu balonul de săpun arătat de Plăvan și lustruit de propagandă. Un balon de săpun, indiferent ce i-ai face, tot un balon de săpun rămâne, iar când se sparge, odată cu el se duc și iluziile celor care au picat în capcana mirajului său.