Pagini din istoria falsificată: Cazul Titulescu

Sunt din ce în ce mai deranjat de falsificările istoriei. Știu, istoria e scrisă de învingători. Asta însă nu ne-a împiedicat niciodată să ne informăm, să punem cap la cap bucățelele de puzzle rămase pentru a vedea care e interpretarea corectă a faptelor. Trebuie să ne învățăm să privim istoria ca pe o un șir de crime. În cele mai multe cazuri criminalul e cel care scrie cărțile de istorie, dar, cum bine se știe, nu există crimă perfectă. De-aceea e bine să citim printre rânduri și să căutăm documente ale vremii pentru a înțelege cu adevărat ce s-a petrecut într-un moment sau altul al istoriei.

Pentru azi o să vă aduc în față o personalitate care este văzută aproape în unanimitate pozitiv: Nicolae Titulescu. Ați citit probabil despre el. A fost geniul care a prevăzut Uniunea Europeană, ba chiar a pus și-o cărămidă la temelia ei. A fost - ni se spunea la școală - cea mai mare personalitate politică pe care-a dat-o țara aceasta înainte de socialism(pentru cei care nu știu, studiile mi le-am făcut în comunism).

Apogeul prostiei

Sunt mulți cei care - ca și mine de altfel - sunt deranjați de prostia galopantă a plăvanului. O constați, te deranjează și n-o înțelegi. Când vezi cum în capul unei țări se implementează un asemenea prostovan, absolut toate criteriile tale meritocratice sunt călcate în picioare. Însă, cum bine știți, cazul „Plăvanul” nu e singular.

O altă nulitate, Cioloș, a fost Comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene. Acum toată lumea știe cam ce-i poate creierul lui Cioloș, a fost văzut în plenitudinea lui în perioada în care a condus țara. Ce-i drept, indiferent cât de aiurea fuseseră cei de dinaintea lui, niciunul nu fusese atât de prost. Credeți-mă, să fii mai prost ca boc e o performanță. Ei bine, acest individ a avut pe mână la un moment dat întreaga politică agricolă a continentului. Nu e ciudat?

Deutsche Bank

În caz că nu știați avem un cadavru în sistem. Unul care pute teribil, dar despre care toată lumea tace. Se numește Deutsche Bank și trage să moară. De ani buni ba se judecă, ba e investigată, ba se restructurează. Indiferent ce-ar face o face prost. Și, în ciuda situației destul de jenante în care se află, tot își face timp să dea lecții, să facă prognoze sau să emită opinii docte. Cum s-ar spune, ție îți e inundată casa și vorbești despre necesitatea stringentă a unei piscine.

Pastila albastră

Barna a promis să dea pastila albastră din Matrix întregului bobor. Pastilă albastră, așadar, aia care te face să fii fericit în timp ce sistemul își bate joc de tine, aia de te face să-ți iubești călăul și să-ți urăști eliberatorul. E sincer, fix asta promite. De ce-o face? Pentru că are un public imens dependent de pastile albastre, un public imens având ca principală preocupare linsul clanțelor stăpânilor, un public imens care trăiește din drogul iluzoriu al mai binelui venit de la niște binefăcători al căror unic scop în viață e acela de a face bine.

Transhumanța orientală

Probabil ați citit știrea referitoare la cererea comisarului Vytenis Andriukaitis în ceea ce privește stoparea exportului oilor românești către Orientul Mijlociu. Evident, proștii eroici din categoria TFL au și luat-o-n gură cu „Daea e dă vină”. Sigur că da, dar gândim și noi puțin?

N-am auzit ca acest suspect comisar european să zică ceva la adresa exportului de oi din țara sa spre Orientul Mijlociu. Așa-i că v-am cam luat prin surprindere? Chiar nu vă gândeați că ar fi și asta o oarecare variabilă? Hai să vedem cum stă treaba în toată această tărășenie.

Uniunea Europeană exportă anual aproximativ 2 milioane de oi și viței către Orientul Mijlociu. Oile românești care trebuie să plece acum spre Golful Persic reprezintă 3.5% din totalul animalelor exportate de UE. Rețineți, doar această tranșă înseamnă 3.5%! E imens. Mai mult, ea e o componentă esențială deoarece oile trebuie să ajungă în țările de destinație înainte de „Sărbătoarea Sacrificiului”, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale islamului.

Problema ridicată de comisarul lu' Pește este aceea că animalele vor fi supuse unor temperaturi extreme. Mai mult, el dă și alternativa, anume ca țările UE să nu mai exporte animale vii către Orientul Mijlociu, ci carne gata procesată. Asta deoarece oilor transportate acolo nu li se asigură condiții similare celor de pe vasele de croazieră, n-au parte de piscină, masaj, servicii medicale specifice sau spectacole de calitate. Știu că e o glumă, dar cu abureli de acest gen am fost noi ruinați.

Primul lucru care ar trebui să i se spună comisarului european lituanian ar fi că ori e prost ori mănâncă căcat. Și-o să vă explic de ce. În primul și-n primul rând n-ai cum să exporți carne pentru „Sărbătoarea Sacrificiului” pentru simplul motiv că nu ți-o cumpără. Oile trebuie sacrificate tradițional, altfel carnea nu e halal. În plus - știu că sună aiurea pentru cei mai sclifosiți - oaia trebuie sacrificată atunci, de acea sărbătoare. Așa e tradiția. Cei care s-au nimerit prin zonă în timpul Sărbătorii Sacrificiului știu bine despre ce vorbesc.

Și-acum să revenim la problemă. Miza ei e mai simplă decât vă imaginați. Prin sacrificarea exportului celor 70 000 de oi noi ar trebui să renunțăm benevol la o halcă de 3.5% din totalul exporturilor UE. Credeți că arabii nu vor avea oi? Bineînțeles că, într-o asemenea situație, vor face absolut orice pentru a transporta marfa cerută către consumatori. La orice preț. Același număr de oi va fi sacrificat, același număr de oi va muri în drum spre destinație etc. Asta însă va afecta iremediabil relațiile noastre cu partenerii comerciali de-acolo. E un dezastru să le spui ălora acum, pe ultima sută de metri, că nu le mai trimiți marfa din cauză că s-a trezit Pulică de la UE că-s temperaturi mari în Golf. Mai mult, e un dezastru pentru crescătorii români de animale care se trezesc cu animalele în bătătură și fără bani.

Văd că netul s-a umplut de imagini cu modul - uneori barbar - în care sunt sacrificate animalele în Orientul Mijlociu. Știu povestea, doar v-am spus că m-am nimerit de multe ori în timpul Sărbătorii Sacrificiului. Prin orașe curg râuri de sânge. Asta deoarece oile sunt sacrificate tradițional. Tradițional înseamnă similar modului în care sunt sacrificați la noi porcii de Crăciun, anume prin înjunghiere. Procedeul asigură o moarte rapidă a animalului cu scurgerea sângelui. Alternativa recomandată de organizațiile pentru protecția animalelor este electrocutarea. Aceasta acționează mai rapid cu vreo 3-4 minute, dar are dezavantajul major că tot sângele se lasă în carne. Este, dacă vreți, diferența dintre carnea de porc pe care-o mâncați după ce porcul a fost sacrificat tradițional și cea de abator.

Pentru cei care-și dau ochii peste cap, voi face precizarea că de la începuturile omenirii și până în prezent sacrificarea se face în modalitatea tradițională, care reduce masiv toxicitatea cărnii și o face mult mai ușor conservabilă. A veni acum și a spune șlehtei de imbecilizați corect politici că e mai bine să sacrifici animalul prin metode „moderne”, mi se pare o prostie fără margini. La fel cum, a spune că e mai uman să omori găina prin sucirea capului decât prin tăierea acestuia.

Să ne întoarcem însă la problema noastră pentru a remarca un fapt cât se poate de simplu: deranjul nu e legat de moartea animalelor sau de temperaturile mari. Ăla e doar pretextul. Marea problemă e că Daea, cu oaia lui cu tot, a reușit să cotropească o halcă imensă din piața de export a UE către Orientul Mijlociu. Iar asta nu e văzută cu ochi buni. Mai ales în condițiile în care suntem așezați geografic destul de bine pentru a putea face legea pe această piață. Și-aici nu-i vorba de oi, ci și de viței. Iar în ceea ce privește vițeii deranjăm teribil nu atât cu cât exportăm acum, ci cu perspectiva care va lăsa fără treabă o groază de crescători vestici. Așa că e cazul ca prin intimidări de tipul celor puse pe tapet de comisarul Pulică să se transmită partenerilor comerciali din Orient că românii nu-s de încredere în ceea ce privește exportul de animale vii.

Mă gândesc totuși că poate găsim un om suficient de vertical printre politicienii noștri care să-i spună elegant domnului comisar ieuropian ceea ce trebuie să audă, anume „mai du-te bă-n pizda mă-tii!”.

Greco și jigodismul

Orice om care a terminat ciclul gimnazial și care a beneficiat de o minimă educație în ceea ce privește drepturile, libertățile și funcționarea statului de drept, nu poate face altceva decât să se crucească citind inepțiile cuprinse în Raportul Greco. Dacă ești picat din cer și citești recomandările de-acolo, în cel mai bun caz poți considera că raportul a fost scris la beție sau, cine știe, la vreo întâlnire de drogați în care s-au amestecat prafurile cu lichide pentru a se elimina orice urmă de rațiune. 

Grecii și calul troian perpetuu

Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei națiuni cucerite.

Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie - Papandreu - conduce destinele Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să spui cu năduf că-și merită soarta.