Nu recapitulez doar de dragul recapitulării, ci pentru că sunte ferm convins că sunt oameni care deja au uitat. Așadar, s-a început cu nebunia printr-o dubioasă stare de urgență, declanșată de Plăvan și clica sa cu complicitatea PSD. Să nu uităm asta! PSD-ul a reinstalat guvernul Orban pe care tot ei îl dăduseră jos. Și același PSD a închis ochii la dubioasele prevederi ale decretului privind instituirea stării de urgență.
E bine și frumos să te oprești din drum și să te uiți la un faliment teribil precum cel al Evergrande. Este, de asemenea, extrem de interesant ca, după ce s-a dărâmat coșmelia, să te trezești vorbind și înfierând tovărășește. Într-un anume aspect, e uman. Dar altfel e fix o frecție la un picior de lemn. De ce e simplu: pentru că dacă aveai puțină minte vorbeai înainte de asta, nu după.
Lumea post-adevărului a început să funcționeze după ce mai mulți bășinoși - pe care majoritatea oamenilor îi consideră șefii lumii - s-au întâlnit și au statutat că trebuie să înceapă ca minciuna să fie vândută pe post de adevăr. Respectivul spectacol - numai bun ca prostimea să se indigneze - a făcut și el parte dintr-un scenariu de prost gust, așa cum sunt toate scenariile care ni se servesc. Pasămite prostimea a văzut stăpânii „la lumina zilei”.
„Sunt un om cu nevoi simple. Cheltui lunar cam 10 000 lei”. Asta spune actualul Ministru al Finanțelor, Dan Vîlceanu, care nu-i doar prost, ci și agramat. Că omul e varză se vede de la o poștă. N-are habar cât s-a împrumutat România, n-are habar cât e salariul minim, n-are habar ce-i aia inflație, dar e ministru! Și nu unul oarecare, ci chiar la Finanțe. De ce? Pentru că acolo e nevoie de un prost, astfel încât șmecherii care încasează comisioanele să-și poată face treaba în continuare fără deranj. Prostul e bucuros că e ministru, asasinii economici își fac treaba. Și toată lumea e fericită.
Președintele Turciei, Tayyp Erdogan, a declarat ambasadorii a zece țări persona non grata. Care-s aceia? Ambasadorii din SUA, Germania, Franța, Canada, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia, Norvegia și Noua Zeelandă. Îi recunoașteți printre aceștia pe mulți care și la noi semnează sub genericul „Ambasadele”. Doar că în Turci chestia asta nu e posibilă!
