Anticorpii ce și cum

Care-i treaba cu anticorpii? Faci test, observi că-i ai, dar e posibil să faci boala. De ce?

Să înțelegem mecanismul. Când te infectezi cu ceva, intră în acțiune sistemul imunitar. Dacă e ceva cunoscut, sistemul imunitar produce „gloanțele” specifice, menite a învinge dușmanul. De unde știe asta? Din confruntările anterioare. Dar dacă nu cunoaște dușmanul, ce face?

Aici intră în acțiune componenta nespecifică a sistemului nostru imunitar. Ea are strategii generice de înfrângere a dușmanilor microscopici. Creșterea temperaturii e un exemplu de acțiune a sistemului imunitar nespecific, cunoscut fiind că multe microorganisme sunt sensibile la temperaturile înalte. Sistemul imunitar crește temperatura și încearcă astfel să anihileze dușmanul.

Să revenim acum la anticorpi. Sistemul nostru imunitar îi produce atunci când are nevoie. Ei se găsesc în sânge. Probabil vă întrebați câți anticorpi aveți în sânge când sunteți sănătoși. De obicei mai niciunul. Sistemul imunitar nu poate menține activi anticorpii pe care-i produce pentru că astfel sângele s-ar îngroșa și ar avea o consistență similară piftiei. Cu siguranță bucățile de piftie nu pot circula sub formă de sânge prin corp. De aceea sistemul nostru imunitar, după ce a învățat să atace un dușman, își „notează” rețeta și la viitorul atac știe să genereze anticorpii specifici.

Ce fac vaccinurile? Cele clasice introduc în corp virus inactivat. Sistemul imunitar detectează dușmanul și învață să producă anticorpii. Așa se face cu bolile copilăriei. E o tehnică destul de funcțională. Totuși, are două dezavantaje:

• e posibil să nu te întâlnești cu acea boală toată viața, deci prin vaccinare ți-ai ocupat ”un slot” absolut aiurea. Nu știm exact care e capacitatea de memorare a sistemului nostru imunitar, dar e posibil să fie limitată, astfel încât excesul de vaccinare poate produce anticorpi de care nu ai nevoie
• s-a observat că imunitatea dată de vaccin are durată mai mică decât cea naturală. Nu se știe de ce și nu are sens să facem speculații.

Să trecem acum la COVID. Vaccinurile cu ARN mesager care vi se propun nu sunt vaccinuri, ci terapii genetice. Care-i diferența? Vaccinul cu ARN mesager instruiește corpul să producă anticorpi de covid. E ca și cum, pentru a te apăra de un dușman iei decizia să tragi în toate direcțiile cu gloanțe, fără să știi dacă dușmanul e sau nu e. Dacă se nimerește să fie pe-acolo, dușmanul e anihilat. Doar că...

De-aici începe nebunia. S-a observat că după un anumit timp, anticorpii pe care-i produce sistemul imunitar de fapt ajută virusul să se propage. Fenomenul e cunoscut și partă numele de Antibody-dependent Enhancement(ADE). Ce se întâmplă: anticorpii existenți recunosc agentul patogen, se leagă de acesta, dar nu pot preveni infecția. În cazul ADE, anticorpii ajung să se comporte exact ca un cal troian, facilitând intrarea virusului în celule și multiplicarea acestuia. E un caz tipic de scăpare de sub control a funcționării sistemului imunitar. Scăpare care se produce doar sub acțiunea vaccinurilor. ADE a fost anterior observată la vaccinurile împotriva SARS, MERS, dar și la vaccinurile experimentale împotriva virusului Dengue.

O altă problemă este Enhanced Respiratory Disease(ERD), fenomen al cărui adevărat nume este „vaccine-associated enhanced respiratory disease”(VAERD). Fenomenul apare în populațiile intens vaccinate. ERD este „micul secret” despre care nu spun nimic producătorii de vaccinuri, fiind vorba de un efect advers extrem de întâlnit, constând într-un răspuns aberant al sistemului imunitar care ajunge să-și atace propriul corp. E ca și cum pe front te-ar apăra niște soldați beți care trag anapoda, mai mult spre tine decât spre dușmani. Despre ADE și ERD nu spune nimeni nimic, cu toate că sunt fenomene clar legate de vaccinare. Există studii științifice serioase care arată mecanismul prin care anticorpii anti-Sars-CoV-2 de fapt ajung să agraveze infectarea cu COVID(puteți citi unul în Nature).

Poate vă întrebați de ce s-a declanșat nebunia vaccinării în masă. Există o bănuială - nu fără temei - conform căreia prin aceasta s-ar dori acoperirea crimei. Fenomenele ADE și ERD pot fi evidențiate doar comparând populația vaccinată cu grupul de control, adică nevaccinații. Se observă astfel că, dacă în populația vaccinată fenomenele de tipul ARD/ERD devin necontrolabile, în grupul de control acest fenomen pur și simplu nu există. Iată un exemplu: în 2016, vacinul experimental anti-dengue a fost făcut unor copii din Filipine. 14 dintre aceștia au murit în urma unor forme grave ale bolii, făcute după ce au luat contact cu virusul în comunitate.

Nu în ultimul rând, după cele șase luni(estimate în general) în care corpul „a tras în gol”, e nevoie de o doză suplimentară pentru a re-instrui sistemul imunitar să producă acei anticorpi. Nu se știe exact dacă strategia e una bună și la câte doze va apărea o disfuncționalitate. Ce disfuncționalitate?, vă întrebați. Păi cele pe care le știm. Spre exemplu îngroșarea sângelui deoarece de cele mai multe ori se produce absolut inutil un număr imens de anticorpi. Sau alte dezechilibre grave generate de această manipulare rudimentară a sistemului imunitar. De asemenea, încă nu știm dacă această producție aberantă și continuă de anticorp specifici Sars-CoV-2 nu blochează alte mecanisme ale sistemului imunitar, inducând disfuncționalități grave ale acestuia.

La persoanele care trec prin boală, sistemul imunitar învață să se apere, iar o perioadă menține anticorpii în sânge. De ce, e simplu: pentru că există o probabilitate mare să te reinfectezi și, de aceea, anticorpii sunt menținuți pentru orice eventualitate în corp. E un fel de optimizare a sistemului imunitar. După ce te-ai infectat e foarte posibil să te afli în plin focar și de aceea, după vindecare anticorpii persistă, împiedicând reinfectarea din focar. Dacă nu te-ai mai întâlnit cu virusul, sistemul imunitar nu mai produce anticorpii pentru că nu are nevoie de ei. Însă, în cazul unui atac ulterior, știe să-i producă și, în funcție de organism, interacțiunea cu virusul se poate tranșa rapid, fără prea multe simptome.

Ce se întâmplă însă la cei vaccinați cu ARN mesager? Dacă încă au anticorpi, treaba e ca și rezolvată. Dacă însă anticorpii au început să funcționeze aiurea, se produce o infectare mai rapidă și mai dură. Motivul e simplu: corpul nu știe să lupte. Dar ce se întâmplă cu cei care nu mai au anticorpi deloc? Spre exemplu cei care refuză să-și facă doza booster? E micul secret pe care nu-l spune nimeni. Pentru aceștia se pare că situația e extrem de gravă deoarece, prin mecanismul ARN mesager, sistemul imunitar e extrem de compromis. Corpul, pur și simplu nu știe să mai lupte. Adică, în loc ca din contactul cu virusul să învețe să producă anticorpii specifici, sistemul imunitar al celui care-a trecut prin vaccin rămâne orb. Pur și simplu nu știe cum să producă acei anticorpi. De aceea nu avem propriu-zis un vaccin, ci o terapie genică! Nu s-au făcut încă studii, dar mulți dintre cei din branșă bănuiesc o asemenea reacție aberantă. Cert este că, pe măsură ce se fac mai multe vaccinuri booster, organismul devine mai dependent de furnizorul de vaccinuri. Atât de dependent încât, la un moment dat, nu vei mai putea trăi fără acel vaccin. De altfel asta urmărește Pfizer.

Vă gândiți acum la celelalte vaccinuri, cele clasice? Ele pot fi o soluție, dar și aici e o mare problemă: timpul de la apariția bolii e prea scurt pentru a se face un studiu suficient de relevant. Marea problemă la vaccinurile clasice este cea de dozare. O doză prea mică poate determina o ignorare a virusului de către sistemul imunitar, în timp ce una foarte mare poate produce o reacție disproporționată a acestuia. Dozarea se verifică experimental și durează uneori chiar și zeci de ani deoarece sunt de urmărit efectele pe termen scurt, mediu și lung. În plus, nici la vaccinurile clasice nu sunt de ignorat ARD&ERD! Trebuie să înțelegeți că cele două fenomene nu sunt specifice terapiilor genetice ale prezentului, ci vaccinării în general!

Istoria ne arată că o pandemie dispare în 2-3 ani. Așa s-a întâmplat mai mereu indiferent de tipul de atac, fie ca a fost viral sau bacterian. De aceea, în mod normal, firmele producătoare n-ar trebui să fie interesate în dezvoltarea vaccinurilor. Nu poți aloca resurse imense pentru un virus care e asimilat și neutralizat natural de către corp în 2-3 ani.

Se pare însă că unii au găsit în afacerea COVID fântâna de leac pentru afacerile lor. Pfizer are asigurată vânzarea câtorva miliarde de vaccinuri. E vorba de peste 100 mld $ venituri! O sumă colosală. Iar dacă vor reuși să facă o întreagă populație dependentă de vaccinul lor, și-au asigurat un venit anual de câteva zeci de miliarde pentru următorii cel puțin zece ani. O afacere bunicică, nu-i așa?

În plus, producătorii de vaccinuri au reușit să obțină imunitatea totală în cazul efectelor adverse, astfel încât afacerea cu vaccinurile devine una extrem de profitabilă pentru ei. Dar pentru omenire, în întregul ei, se va dovedi una extrem de păguboasă.