Cum se dărâmă castelul

După Război, căderea Marii Britanii era o realitate palpabila, în ciuda faptului că a stat la masa învingătorilor. Imperiul se năruise și astfel, mai mult sau mai puțin întâmplător, din cadavrul intrat în putrefacție ieșeau la lumină tot felul de construcții politice. Așa cum se dărâma Imperiul, la fel se dărâma și structura sa discretă de informații. Agenții secreți picau pe capete: care arestați și lichidați în revolte populare, care prinși „asupra faptului” de structurile de securitate ale proaspetelor state, care rămași muritori de foame „la datorie”. Era un gol imens în zona discretă a lumii și asta mai ales în condițiile în care Stalin avea un serviciu secret care deja era în pâine de 25 de ani în slujba comunismului și deținea supremația în domeniul informațiilor.

Așa a apărut ideea creării unei agenții americane civile de informații care să acopere golul lăsat de englezi. Cum puteai însă să construiești ceva în condițiile în care nu aveai nimic. Exista, desigur, OSS-ul lui Donovan care încă din primul moment a apărut ca posibilă „osatură” a noului serviciu de informații. Însă existau tot felul de comentarii negative, în special din partea responsabililor militari care, după terminarea Războiului, aveau un cuvânt extrem de greu, fiind văzuți de public ca eroi în viață. Cu toate acestea, nou creata agenție a reușit să se strecoare și să preia scheletul OSS. Așa s-a născut CIA, ca o improvizație. Întrucât nu avea buget nu reprezenta o amenințare pentru nimeni. O vreme și-a desfășurat activitatea prin barăci improprii însă aceea e perioada romantică, de început. 

Întrebarea imediată este simplă: cum poate funcționa fără buget o agenție de informații care are pretenția să fie globală? Culmea e că, în ciuda lipsei banilor, agenții săi au început rapid recrutările. În timpul Războiului, de vreo câteva ori, aventurierii lui Donovan fuseseră făcuți franjuri de către ruși. Ba, capul său de pod de la București, Wisner, fusese lucrat informativ la modul rușinos în timpul misiunii din România unde credea că deține supremația, „conspirând” deseori cu Regele Mihai. Dușul rece pe care avea să îl primească a fost unul dur: nu doar că fusese luat prin surprindere de evoluția hemoragiei rusești din capitala României, dar ceva mai târziu avea să-și dea seama că întreaga sa rețea informativă fusese infestată de agenți ruși care, între altele, infectaseră și OSS-ul cu cozi de topor. Iar în ceea ce-l privește pe Mihai, știm bine că a fost decorat de Stalin pentru devotament!

Ei bine, revin la întrebare: cum poți face din nimic și fără buget un serviciu de informații competent care să aibă o acoperire globală? Fără buget nu înseamnă fără bani. Iar treaba am aflat ceva mai târziu cum s-a făcut. Cunoașteți celebrul Plan Mashall? Încă mai credeți că a fost un ajutor dat Europei? Sunteți copii. De fapt, prin intermediul Planului Mashall, sub aparența ajutorării Europei, se spălau banii pentru bugetul conspirat al CIA. Imaginați-vă că, în ultimă instanță, banii din Planul Marshall ajungeau la CIA. Așa a ajuns Agenția americană cel mai puternic serviciu de informații din lume și principal opozant al serviciilor rusești de informații. 

Iată-ne acum în perioada post-„Război Rece”. O vreme lumea a cochetat cu modelul jandarmului mondial. Doar că, după cum se știe, jandarmul e eminamente prost. Așa și cu americanii: s-au comportat exact ca un jandarm dobitoc; au spart aiurea oalele au întors absolut aiurea lumea cu fundu-n sus. Și asta, doar pentru a-și demonstra „relevanța”! Însă, cel mai crâncen, s-au compromis promovând fake news-uri galactice. Ați uitat „armele nucleare ale lui Saddam”? A fost o invenție a CIA. În general, promovarea de informații false arată slăbiciunea unui serviciu secret aflat în incapacitatea de a mai obține ceva relevant. 

Ceea ce ar trebui să observăm este că în zilele acestea, într-o simetrie istorică aproape perfectă, CIA se află într-o degringoladă similară serviciilor secrete ale Imperiului Britanic de după Război. Știu, veți spune că sunt conspiraționist, dar vă dau un exemplu banal: mai țineți minte când a fost deconspirată structura CIA de la DNA-ul lui Kovesi? În alte vremuri așa ceva era de neimaginat. Culmea e că de deconspirat i-au deconspirat niște jurnaliști de-ai sistemului lui băsescu, care-au intrat absolut întâmplător în cloaca CIA de la DNA. Să fii surprins din greșeală e o prostie absolută!

Dar cioacele noastre de-aici probabil nu sunt relevante. Ceea ce însă e relevantă e căderea la nivel global a Agenției. Sistemul de comunicații ultrasecurizat folosit de CIA a fost spart de o bună bucată de vreme de serviciile chinezești de securitate și de cele ... iraniene! Asta au descoperit-o abia acum! Astfel, o groază de rețele de spioni au fost eliminate, iar membrii lor au fost, în cele mai multe cazuri, trimiși pe cealaltă lume. Culmea e că și pakistanezii s-au jucat bambilici cu agenții și informatorii CIA, transformându-i în agenți cu comandă dublă sau dezinformatori. Probabil vă gândiți că aberez sau că răspândesc „teorii ale conspirației”. Aiurea, întreaga tărășenie a ieșit la iveală în presa americană și-n cea britanică. Este într-adevăr năucitor ceea ce se petrece. O chestiune ultrasecretă bubuie în presă, la fel cum la noi a bubuit deconspirarea „biroului CIA” care coordona activitatea lui Kovesi. Asta arată o cădere iremediabilă a serviciului. 

Vă întrebați desigur cine vine în loc. Sunt destui. Noi, din nou, suntem „supt vremi”. Dar despre toate acestea într-o postare viitoare.