sâmbătă, 29 martie 2008

Noi şi recesiunea


S
curta perioadă aparent pozitivă prin care trecem, i-a făcut pe mulţi să decreteze începutul revenirii. Bursa a crescut uşor, cursul pare a se fi stabilizat, iar BNR, în numele luptei cu inflaţia, a crescut din nou dobânda de intervenţie. Acestea ar fi argumentele celor care cred că "lumina vine de la BNR". Lucrurile sunt însă ceva mai complexe şi, după cum vom vedea în continuare, putem foarte uşor să ne trezim la sfârşitul anului mult mai săraci decât acum.

După cum bine ştim, nebunia a început din SUA unde arhicunoscuta criză subprime a făcut şi, mai rău, continuă să facă ravagii. Ultima victimă, Bear Setarns, a sfârşit preluată în condiţii cel puţin dubioase de către rivala JP Morgan. Chiar dacă mulţi consideră că acesta ar putea fi sfârşitul crizei americane, semnalele venite de peste ocean arată că turbulenţele nu au încetat. Este doar o linişte înşelătoare, asemănătoare celei care se aşterne după dărâmarea unei clădiri. Piaţa americană este departe de a-şi fi rezolvat problemele, iar supraproducţia imobiliară cu care se confruntă va duce la noi scăderi care vor majora pierderile.

Întorcându-ne la noi, nu putem observa decât că toţi analiştii se bazează în estimări pe pattern-ul creionat de BNR, anume acela că lucrurile se vor stabiliza în a doua jumătate a anului. După cum am mai spus-o în multe rânduri, această estimare este hazardată atâta timp cât România nu a fost încă lovită de criza americană. Ştiu că pare hilară afirmaţia anterioară, dar cred cu tărie că adevăratul impact al crizei din SUA va fi resimţit abia în a doua jumătate a anului, iar ceea ce s-a întâmplat până acum a fost doar o aliniere formală bazată mai mult pe fundamente psihologice. După cum am spus în mai multe rânduri, mi-e din ce în ce mai greu să înţeleg atât estimările publicate de către BNR cât şi motivaţia care stă în spatele publicării unor enormităţi pe post de prognoze. Spre exemplu, conform estimărilor domnilor de la BNR, inflaţia ar fi trebuit să scadă începând cu luna martie. Realitatea arată că în luna martie vom avea o inflaţie aflată între 8.3% şi 8.5%, adică o nouă lună în care lucrurile arată foarte prost. Aceasta mută miza BNR pentru luna aprilie când se speră că vom avea intrări masive de capital din partea căpşunarilor cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că este foarte posibil ca, pe fondul crizei, intrările de valută pe care BNR le aşteaptă să fie mult inferioare celor din anii trecuţi. Oricum, chiar dacă vor veni, aveşti bani vor intra spre sfârşitul lunii când trendul va fi oricum stabilit.

În cazul în care aceste presupuneri se vor adeveri, aprilie va fi o nouă lună în care BNR va majora dobânda de intervenţie, lovindu-i pe cei pe care acum un an îi sfătuia să ia credite în lei. Şi dacă în aprilie vom asista la o nouă creştere a inflaţiei, iunie va fi sigur pierdută. Nu ştiu de ce am un sentiment că anul acesta BNR va face politică, însă despre acest subiect vom vorbi ceva mai târziu.

joi, 27 martie 2008

Războiul telefoanelor 2


I
eri s-a petrecut un fapt istoric pentru telefonia din Romania. Prin achiziţia Proton, cel mai mare distribuitor al Orange, Vodafone a aplicat o lovitură sub centură "partenerului de duopul". O lovitură extrem de dureroasă pe care Orange a contracarat-o anunţând că a încheiat un parteneriat cu un alt distribuitor care are un număr aproximativ egal de puncte de distribuţie cu cel al Proton.

Ceea ce aminteam într-un articol anterior, anume că acest an va fi exploziv pentru piaţa de telecomunicaţii, se pare că a început în forţă. Nimeni nu se aştepta ca Vodafone să atace frontal, iar violenţa cu care mişcarea a fost făcută anunţă, în scurt timp, un război al preţurilor. Şi aceasta pentru că piaţa de telefonie a evoluat de la "viitorul sună bine" la "show me the money". Dacă în urmă cu câţiva ani oamenii erau fascinaţi de telefonia mobilă, acum acest miraj este de mult dat uitării. Există din ce în ce mai mulţi posesori a 2-3 telefoane mobile şi 1-2 posturi fixe, iar în scurt timp aceştia vor decide să-şi optimizeze costurile cu comunicaţiile. Atunci vom asista la o luptă nebună pentru conservarea cotei de piaţă în care, aşa cum am mai spus, avantajaţi vor fi ofertanţii serviciilor integrate(telefonie, televiziune, internet).

Urmează să vedem ce se va întâmpla în continuare întrucât atât RDS(care se dezvoltă tăcut) cât şi Romtelecom(care duce un război de gherilă) continuă să crească. Cred cu tărie că în scurt timp vom asista la o luptă pentru UPC.

miercuri, 26 martie 2008

Hipermaket update

Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Comerţului s-au hotărât să se implice în războiul hipermarket-urilor. Această decizie, alături de comisia parlamentară care se ocupă de aceeaşi problemă, salvează într-o oarecare măsură faţa autorităţilor române care au preferat până acum strategia struţului. Faptul că scandalul are dimensiuni europene va face ca, în scurt timp, să asistăm la o normalizare/reglementare a acestui tip de comerţ.

În acelaşi timp, reprezentanţii hipermarket-urilor au ieşit la atac, anunţând că profitabilitatea este destul de redusă, adică undeva pe la 5% din cifra de afaceri, iar că taxele pe care le plătesc producătorii se duc pe promovarea produselor şi nu în buzunarul comercianţilor. Dacă am sta să luăm de bune declaraţiile retailerilor, 5% reprezintă o rată de profit modestă. Însă modalităţi de manipulare sau externalizare a profiturilor sunt destule, iar asta ştie toată lumea.

Precedentul


R
ăzboiul împotriva practicilor monopoliste ale hipermarket-urilor a cunoscut o primă victorie. Justiţia franceză a condamnat grupul Carrefour la plata unor despăgubiri în valoare de 1 milion de euro către Federaţia Naţională a Producătorilor. Decizia justiţiei franceze a fost determinată de anumite clauze contractuale pe care grupul Carrefour le-a impus producătorilor.
Suma plătită ca despăgubire este insignifiantă pentru grupul francez, însă acesta este un precedent care va crea destule probleme marilor lanţuri comerciale europene. Să nu uităm că în prezent este constituită o comisie a Parlamentului European care anchetează acuzaţiile de practică monopolistă a marilor retaileri. În cazul în care aceste acuzaţii vor fi demonstrate, amenzile aplicate vor fi extrem de usturătoare.

În ceea ce priveşte recentul conflict deschis de asociaţiile producătorilor de alimente din România împotriva lanţurilor comerciale tind să fiu sceptic. Consiliul Concurenţei ar fi trebuit să se autosesizeze cu mult timp în urmăa, dar, după cum se ştie, autorităţile noastre nu prea se grăbesc să ia măsuri împotriva grupurilor puternice.

Marele transfer al pensionarilor privaţi

După ce au rupt gura târgului cu contraperformanţa lor, se-aude că unele dintre fondurile de pensii care au atras mai puţin de 50 000 de aderenţi caută cu disperare un exit din afacere. Despre ieşire am mai discutat, mişcarea fiind intuită de noi cu cel puţin două luni în urmă. Au apărut însă zvonuri(unele din ele chiar publicate) în care se vorbeşte de negocieri pentru vânzarea portofoliului de aderenţi cu 200 EUR pe cap de participant. Cu alte cuvinte, cei care au stat pe margine şi s-au ales cu participanţi în urma "marii (ex)trageri" la sorţi vor acum să vândă aderenţii picaţi din cer unor participanţi cu ceva mai mult spor la acest business.

Nu ştiu de ce nu mi se pare deloc corectă această abordare, iar mult prea tăcuta CSSPP ar fi trebuit să ia de mult o atitudine oficială. Este total incorect să accepţi tacit astfel de practici întrucât aceasta se poate constitui într-un precedent periculos. Corect ar fi ca aderenţii atraşi de cei care vor să părăsească acest business să fie consultaţi şi, în cazul în care nu decid într-o perioadă de timp către ce fond se îndreapă, să distribuiţi aleator fondurilor sustenabile. O asemenea decizie ar da un semnal pozitiv şi ar creşte încrederea în sistem. Dar poate că CSSPP nu e interesată de asta...

luni, 24 martie 2008

The day after tomorow


C
onsumul americanilor a încetinit în februarie. Valoarea acestui indicator a crescut doar cu 0.1% consemnând cea mai mică rată de creştere din ultimul an. Aceasta, alături de deteriorarea preţului caselor, a întărit convingerea observatorilor că asistăm la "chinurile facerii" unei recesiuni. Şi este logic să se întâmple aşa, întrucât scăderea caselor afectează nu numai băncile care au acordat creditele ipotecare, ci şi pieţele secundare de pe care s-au alimentat atât fonduri de investiţii de risc ridicat cât şi alte bănci/instituţii financiare în căutare de profituri bunicele cu "risc zero". Iar când spunem "risc zero" nu trebuie să ne gândim decât la agenţiile de rating care se întreceau în a categorisi aceste instrumente suspecte la AAA. Ceea ce este hazliu este faptul că nu vom putea cunoaşte nivelul pierderilor decât atunci când căderea preţului caselor va înceta. Iar criza pieţei imobiliare e de-abia la început.

Sincer, această intrare în recesiune nu face altceva decât să demonstreze faptul că o criză provenită din dezechilibre nu are cum să fie trecută fără sacrificii. Iar cele 200 mld. USD fluturate de către FED nu pot reprezenta decât o picătură într-un ocean care e pe cale să nască un tsunami devastator. Ca o ultimă rumoare, nu pot să nu remarc informaţiile din presa internaţională care, din ce în ce mai insistent, ne vorbesc despre diverse întâlniri ale guvernatorului Băncii Angliei cu reprezentanţii băncilor în care acesta promite injecţii de lichiditate... Oare lucrurile stau atât de prost?

Urmează să vedem în săptămâna care tocmai începe cum vor reacţiona pieţele. Dacă totul va merge conform teoriei, o să asistăm la corecţii serioase atât pe titluri cât şi pe mărfuri. Scăderea cererii ar fi semnalul de alarmă pentru ieftinirea materiilor prime. Numai că teoria e una, iar realitatea e, de cele mai multe ori diferită.

sâmbătă, 22 martie 2008

7% cădere, 93% disperare

Căderea de peste 7% a indicelui BET contrazice tot ceea ce ar vrea oficialii noştri să credem. Un asemenea nivel al disperării nu mi-a fost dat să văd până acum pe (să-i zicem) piaţa noastră bursieră. Şi dacă aş adăuga faptul că acest întreg dezastru a fost provocat doar de un singur investitor străin(cel puţin acestea sunt bănuielile din piaţă) avem întreaga imagine a subdezvoltării româneşti. Pornind de la această realitate, nu este exclus ca peste câteva luni să vorbim despre preţul supraevaluat al unor acţiuni listate care, probabil, atunci se vor tranzacţiona la PER-uri de sub 5. Din nou probabil, aceiaşi analişti care urcau BET-ul până la cer sau coborau EURO sub 3 RON vor fi în avangarda celor care vor prognoza dezastre iminente.

Situaţia din această săptămână ne pune în faţa unei realităţi crude. Brusc ne-am trezit în faţa unei ţări mult prea scumpe(vezi scandalul hipermarket-urilor sau supraevaluarea imobiliară), cu o bursă nelichidă, cu investitori obsesiv orientaţi către speculaţie şi, cel mai grav, cu o mulţime de incompetenţi în posturi cheie. Nu e greu să observi pleiada de analişti economici semidocţi care umplu canalele/emisiunile de business, inflaţia de fătuci cocoţate în posturi cheie prin bănci şi care transmit enormităţi pe post de prognoze sau bravele noastre autorităţi care dau declaraţii aberante şi-şi ascund cu greu zâmbetul tâmp. Din păcate, această realitate ajunsă într-un stadiu patologic începe să lupte împotriva noastră.

Bursa a rămas acum aproape numai pe mâna investitorilor autohtoni, iar aceasta este poate cea mai proastă veste pe care o dau. Vor urma mişcări haotice ale preţurilor pe o lichiditate minusculă, corelări de complezenţă cu bursele internaţionale sau mişcări contrare trendurilor majore. Din păcate, în tot acest tăvălug fără sens, vom asista în continuare la lupta surdă între BVB şi BMFMS pentru o piaţă care se contractă. Fiecare dintre cele două instituţii încearcă să implementeze cu orice scop instrumentele celeilalte, uitând să-şi acopere propriile găuri. Nu ştiu unde se va sfârşi această tragicomedie dâmboviţeană, dar dacă în locul unei lupte surde am fi avut o strategie coerentă de unificare a celor două pieţe, poate că lucrurile s-ar fi mişcat altfel.

Ce va urma e greu de anticipat. Părerea mea este că în România lucrurile de-abia acum încep să se strice, iar adevărata amploare a crizei o vom simţi prin vară. Sau poate în jurul sărbătorilor pascale când guvernatorul va observa cu stupoare că nu se mai poate baza pe banii căpşunarilor, iar inflaţia e în pom. Dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.

luni, 17 martie 2008

Cutremurul Bear Stearns


Am stat destul de mult până să aduc în discuţie toată problema Bear Stearns. Din păcate, ceea ce la început părea să fie doar o scădere pe fondul nervozităţii exacerbate din piaţă, s-a dovedit a fi un dezastru în toată regula.
Bear Stearns, una dintre cele mai importante instituţii financiare americane, a început săptămâna trecută cu dezminţiri. Începând de luni, în urma rumorilor din piaţă, oficiali ai Bear Stearns au ieşit cu declaraţii liniştitoare. Chestiunea hazlie(dacă totuşi mai poate fi ceva hazliu în toată această ecuaţie) este că, în timp ce pe 12 martie oficialii BS anunţau că au o rezervă de 17 miliarde de dolari cash, în 14 martie(vinerea neagră), la mijlocul şedinţei de tranzacţionare, Alan Schwartz(preşedinte şi CEO) a anunţat că "în ultimele 24 de ore lichidităţile Bear Stearns s-au deteriorat semnificativ". În mod normal, un asemenea anunţ nu poate stârni decât râsul întrucît nimeni nu-şi poate imagina cum pot fi topite 17 miliarde în 24 de ore. Cu toate acestea, teoretic, ceea ce a anunţat Schwartz, este posibil. Asta până la proba contrarie. Rezultatele situaţiei de la Bear Stearns pot fi văzute mai jos(imaginea nu cred că are nevoie de comentarii):
Trebuie reţinut faptul că tot acest scandal a început cu numai o zi înainte de anunţul FED privind injecţia de lichidităţi, iar efectele sale sunt devastatoare. Dolarul a ajuns, pentru prima dată în istorie, sub francul elveţian, iar euro a stabilit un nou record în raport cu moneda americană. Şi încă tind să cred că lucrurile au luat-o cu adevărat razna. Problemele economiei americane sunt din ce în ce mai mari, iar planurile FED şi ale guvernului SUA par acum simple baraje de nisip în faţa unui torent devastator. Încrederea în instituţiile financiare americane a scăzut puternic, investitorii ducând cotaţiile aurului şi ale petrolului la noi recorduri. Problema care trebuie să ne preocupe este cea a undei de şoc pe care va trebui să o suportăm. Dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.

marți, 11 martie 2008

Megaplanul de revigorare


F
ED intenţionează să pompeze aproximativ 200 de miliarde de dolari pentru evitarea recesiunii. Banii vor fi utilizaţi pentru salvarea băncilor afectate de criza subprime. Mişcarea FED era oarecum aşteptată de piaţă întrucât scăderea dobânzii de intervenţie nu ar fi avut decât un efect limitat, poate chiar insignifiant.

Până aici nu ar fi fost nimic nou. Nu este prima dată când FED popmează bani în bănci pentru evitarea unei crize. Ceea ce este nou constă în faptul că efortul FED va fi corelat cu mişcări similare ale Băncii Centrale a Canadei şi ale principalelor bănci centrale din Europa. Acestea vor injecta în sistem până la 45 mld. de dolari. Prima reacţie a pieţelor a fost pozitivă, indicii americani deschizând cu +1%.

Asistăm la o dezvoltare extrem de interesantă a fenomenelor economice, iar rezultatele acestei mişcări sunt greu de estimat. Concertarea eforturilor principalelor bănci centrale este o premieră şi vine într-un moment în care acestea, acţionând solitar, nu mai aveau nicio putere. Urmează să vedem ce se va întâmpla în continuare. Cert este că jocul devine din ce în ce mai interesant.

luni, 10 martie 2008

Nori negri


Dacă în ianuarie scăderile radicale nu prea au fost justificate întrucât economia americana a funcţionat în virtutea inerţiei, iar februarie ne-a adus câteva perioade de creştere nejustificată pe fondul unei înrăutăţiri a economiei, martie pare să fie luna în care vom asista la mişcări haotice pe un trend în continuare descendent. Aşa cum spuneam într-un articol anterior, intervenţia brutala a FED nu a avut decât un efect limitat. Acum FED-ul nu prea mai are resurse pentru a interveni, iar pomana executivului american se va dovedi, de asemenea, un fiasco.

Acestea sunt motivele care mă fac să cred că atât martie cât şi aprilie vor fi lunile de foc pentru întreaga economie mondială. Din păcate, dinspre SUA nu ne putem aştepta în viitorul apropiat la veşti pozitive întrucât autorităţile americane sunt incapabile să înţeleagă amploarea crizei.

În toată această ecuaţie, economia românească se confruntă cu aceleaşi paradoxuri pe care le ştim de 18 ani. Aceasta face ca, în cazul unei accentuări a crizei în zona euro, noi să fim loviţi fără drept de apel. Sper ca, pentru prevenirea unui orizont negru, să nu mai asistăm atât de curând la diminuări ale rezervei internaţionale.

vineri, 7 martie 2008

Imobiliarele în declin

Într-un studiu al Royal Institution of Chartered Surveyors (Rics) citat de BBC se afirmă că, în urma turbulenţelor de pe piaţa globală(care au avut ca efect creşterea dobânzilor), imobiliarele europene şi-au încetinit substanţial rata de creştere. Dacă în anul 2007 ne confruntam cu un veritabil boom imobiliar, 2008 va aduce scăderi în linie în Europa.

D
e la începutul anului cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Irlanda(locul 11 în Europa după preţul pe metrul pătrat) unde scăderea consemnată a fost de 7%. Pe locul doi în topul scăderilor s-a situat Germania, unde preţurile au cunoscut o corecţie de aproximativ 5%. S-au consemnat scăderi uşoare şi în Grecia, Estonia şi Danemarca. Creşteri s-au înregistrat deocamdată în Polonia.

În România asistăm la o stagnare a preţurilor de ofertă. Cei care pariază pe creşterea preţurilor dau ca model Polonia şi consideră că, pe fondul investiţiilor străine, putem asista la o continuare a ritmului actual de creştere. E greu de crezut, iar contraargumente(care până acum au fost ignorate) sunt destule: infrastructura este la pământ, imobilele vechi sunt, în majoritate, aflate într-un grad avansat de depreciere, spaţiul verde este deficitar(mult sub media europeană), imobilele nou construite au fost achiziţionate în scopuri speculative s.a.m.d. Rămâne să vedem ce ne rezervă viitorul. Celor care vor să intre acum la cumpărare le recomand însă multă, multă prudenţă.

marți, 4 martie 2008

Istoria în direct

Asistăm la evenimente extrem de interesante şi sunt ferm convins că această perioadă va fi studiată în viitor la cursurile de economie. Contrar atitudinii pe care am avut-o până acum, de această dată nu voi trage nicio concluzie lăsându-va pe voi să faceţi acest lucru (eventual prin postarea de comentarii).

Dolarul se tranzacţionează la nivelul minim faţă de euro(şi faţă de celelalte valute), preţul materiilor prime este în creştere galopantă, iar FED, cel mai probabil, va mai tăia încă odata, la fel de iraţional, dobânzile.

Într-un interviu acordat CNBC, Warren Buffet a afirmat că preţurile acţiunilor americane sunt încă mari şi că se aşteaptă la o scădere masivă a acestora. Venită din partea unui individ care stă pe un munte de câteva zeci de miliarde de dolari(rezultaţi din ieşirea sa de pe piaţa chineză din toamna trecută) această apreciere capătă conotaţii oarecum contradictorii.

Preţul petrolului creşte(o parte din creştere se datorează recolerării preţului cu evoluţia descendentă a dolarului) în condiţiile în care există disponibilităţi cu aproximativ 20% mai mari decât necesarul mondial.

Aurul atinge un nivel record, cu toate că este clar faptul că preţul acestei matrii prime nu are de ce să crească atât de mult (celor care vor să contrazică această afirmaţie le recomand să vada un grafic al preţului în EUR sau in echivalent materii prime; vor obţine rezultate surprinzătoare).

Acţiunile asiatice scad pe fondul măririi preţului materiilor prime. Acelaşi preţ face ca bursa braziliană să aibă maxime istorice în condiţiile unei lichidităţi în creştere.

Explicaţia standard pe care o dau majoritatea naliştilor este următoarea: investitorii ies de pe activele riscante căutându-şi refugiul în investiţii sigure. Materiile prime par a fi noua găselniţă în materie reducere a riscurilor. Până nu demult, ipotecile şi produsele derivate din acestea aveau rating-ul AAA. Parcă aşa a început totul... Greşesc?

luni, 3 martie 2008

Supraproducţia imobiliară


C
onform unui raport al Departamentului pentru Comerţ al SUA, peste 200 000 de locuinţe nou construite sunt disponibile pentru vânzare. Asistăm astfel la cea mai mare valoare a acestui indicator din 1973, data la care au început să fie date publicităţii statisticile referitoare la imobile noi. În 1973 erau disponibile 97 000 de locuinţe noi construite la o populaţie de 212 milioane, în timp ce în prezent, cele 200 000 de locuinţe se adresează unei populaţii de 303 milioane.

În ceea ce priveşte oferta totală, aceasta se ridică în momentul de faţă la un nivel de 370 000 de locuinţe în conformitate cu estimările analiştilor de la CreditSights Inc. Oferta ridicată are ca şi cauză faptul că un număr din ce în ce mai mare de cumpărători au renunţat la achiziţionarea imobilelor după ce le contractaseră. Suplimentar faţă de aceste cifră, există un număr de 217 000 de locuinţe aflate aproape de stadiul de finalizare, ceea ce face ca majoritatea analiştilor să estimeze că în scurt timp vom asista la o nouă scădere a preţului imobilelor americane cu aproximativ 8%.

Acestea se pare că sunt cauzele apariţiei unor cartiere întregi construite şi nevândute sau vândute într-o proporţie mică, numite foarte sugestiv noile oraşe fantomă.

Nu am o experienţă bogată în ceea ce priveşte piaţa imobiliară americană însă, pe fondul actualei crize, cred că în scurt timp, achiziţia unei proprietăţi în SUA va deveni o investiţie extrem de interesantă. Rămâne să vedem.

duminică, 2 martie 2008

Al doilea val

Au existat numeroşi optimişti care sperau ca toată nenorocirea subprime să se finalizeze o dată cu publicarea finală a pierderilor rezultate din acest business. Iar când îi numesc optimişti pe cei care au emis asemenea mostre de gândire cred că greşesc întrucât, a nu realiza că într-o economie ca cea de-acum este imposibil ca o problemă majoră să rămână izolată este clar o mostră de naivitate. Fenomenul subprime a afectat în prima fază băncile, iar cea de-a doua redută este reprezentată de societăţile de asigurări, aşa cum bine estimau unii analişti.

După ce a anunţat o pierdere de 5.2. miliarde de dolari, cea mai mai mare de la înfiinţare, AIG a pierdut pe bursă 7.2% din valoare(de la începutul anului până azi acţiunile AIG au pierdut aproximativ 20%). În aceste condiţii, Joseph Cassano, cofondatorul şi şeful diviziei de produse financiare şi-a anunţat plecarea. Iar acesta este numai începutul bâlciului deoarece urmează raportările pentru celelalte societăţi de asigurări şi nu ştiu de ce cred că AIG este doar vârful iceberg-ului . Este posibil ca acest "al doilea val" să se propage cu o rapiditate şi o forţă mult superioare celui anterior. Deja ne aflăm pe o piaţă pesimistă şi suspicioasă în care orice veste poate avea efecte catastrofale.

În toată această ecuaţie, FED se va vedea în incapacitate de a gestiona criza. După ce a scăzut iraţional dobânzile, lucrând acum cu o dobândă sub inflaţie, FED nu va mai putea să fie decât un biet spectator al unei situaţii complicate.



sâmbătă, 1 martie 2008

I'm back

După un concediu scurt pe care l-am petrecut prin zonele mediteraneene ale planetei, am început să mă reacomodez cu realitatea românească. Nu prea am fost rupt nici pe-acolo de mioriticul nostru peisaj. Chiar am adăugat pe 25 februarie un post referitor la ceea ce mi s-a părut a fi ştirea sătămânii, anume declaraţia lui Patrick Gelin. Sunt ferm convins că această ieşire la rampă a unui bancher care reprezintă ceva pe piaţa noastră va avea efecte, iar poziţia lui Gheţea sper să se dărâme cât mai repede. Nu am nimic personal cu acest om însă, la ora actuală, reprezintă generaţia învechită, generaţie despre care cred că voi avea timpul necesar să scriu într-un articol viitor.

Ca şi evenimente s-ar mai putea evidenţia aprecierea bruscă a bursei de la începutul săptămânii, fenomen care a aprins imaginaţia unora. Cred că au fost mulţi cei care s-au aruncat la cumpărare sperând într-o apreciere rapidă a pieţei. Nu trebuie totuşi uitat că suntem pe o piaţă bear, iar pentru cei care vor să câştige din cumpărarea acţiunilor nu există decât soluţia speculaţiilor. Sunt convins că ne vom mai confrunta cu multe fenomene similare acestuia, dar trebuie să fim conştienţi că pentru moment lumea e a short-iştilor.

Au mai fost desigur multe alte lucruri interesante, însă nu voi mai pierde timpul amintindu-le aici. Cred că vom avea tot timpul să le discutăm.