miercuri, 21 iulie 2010

Go Down, America!


Nu pot să uit un moment memorabil: un amfiteatru în care nişte studenţi chinezi se prăpădeau de râs ascultând argumentele vorbitorului. Vorbitorul era Timoty Geithner şi încerca să le demonstreze studenţilor chinezi sustenabilitatea modelului economic actual. Respectiva fază a dezvoltat şi un banc pe care vi-l voi reproduce(cu toate că talentele mele în domeniul bancurilor se apropie de zero absolut). Supărat de întâmplarea din amfiteatru, Geithner a continuat seria conferinţelor la un liceu. Elevii de-acolo au râs. Disperat s-a dus la o şcoală unde, de asemenea, elevii au râs. Pentru a găsi un auditoriu mai domestic şi care să nu-i mai ridice probleme, Geithner a hotărât să ţină o conferinţă într-o grădiniţă. Surprinzător, copiii au stat cuminţi pe tot parcursul discursului trezorierului. Singura problemă notabilă s-a petrecut atunci când Geither trăgea concluzia sa: "Toate acestea, dragii mei, ne demonstrează că sistemul economic actual este nu numai sustenabil, dar şi cel mai bun dintre toate cele care ar putea exista!" Fix înainte de finalul propoziţiei un copil s-a îndreptat disperat către uşă spunând în trecere(în încercarea de-a se scuza): "Nenea, caca!"

Este, desigur apropape o axiomă faptul că s-a ajuns ca sistemul să fie injectat cu minciună pentru a supravieţui. Speranţa unora este că, fabricând cifre care mai de care mai gogonate, economia se va mişca şi, uşor, uşor lucrurile vor reveni la normal. Cei care fac asta o fac din cauză că ştiu că aşa este modelul, că figura a funcţionat de-atâtea ori şi, la urma urmei, hardughia tot trebuie să pornească.

Una dintre cele mai odioase minciuni este cea reprezentată de producţiile agenţiilor de rating. Aşa cum am mai spus, rating-ul a ajuns să fie un monopol american, iar cei trei mari un fel de faruri călăuzitoare care-şi împart discreţionar supremaţia. De la începuturile crizei am asistat la nenumărate atacuri încrucişate ale unor entităţi asupra amărâţilor planetei. Toate atacurile au respectat un pattern devenit deja clasic: creşteri nesustenabile întreţinute de analize false şi rating-uri artificial uitate pe poziţii înalte, apoi zvonuri şi bârfe urmate de declaraţii belicoase, de scăderi de rating şi, în final, de prăbuşire. În toate aceste atacuri, companiile de rating au jucat rolul autorităţii supreme, a unui judecător care dă decizii finale, necontestabile şi universal valabile. În tot tărăboiul cu datoriile ţărilor europene agenţiile au fost un fel de armă mortală în mâna unor speculatori extrem de bine organizaţi. Şi, toată lumea s-a întrebat, pe bună dreptate, cum de nimeni nu se leagă de rating-ul SUA. De ce SUA trebuie să aibă AAA? Evident, răspunsul era unul singur: datoriile SUA sunt sustenabile!

Lumea însă nu este atât de mică precum vor unii. Aşa se face că ratingul SUA a fost scăzut cu două puncte, la AA. Într-adevăr, degradarea nu a făcut-o una din marile agenţii de rating, ci o necunoscută agenţie chineză, pe numele ei Dagong Global Credit Rating Co. Opinia agenţiei chineze poate fi ignorată, cu toate că mi-e greu să cred acest lucru atâta timp cât ştirea a fost preluată de Bloomberg. Oricum, motivarea deciziei este cât se poate de logică, iar declasarea este un act de normalitate în contextul actual. Ceea ce mi-a reţinut atenţia a fost o declaraţie a preşedintelui Dagong, Guan Jianzhong:
“The essential reason for the global financial crisis and the Greek crisis is that the current international rating system cannot truly reflect repayment ability.”
Simplu şi la obiect. E o realitate atât de evidentă încât mi se pare de-a dreptul penibil că mă bucur când o aud. Practic, o reconstrucţie pe baze sănătoase nu poate fi făcută decât atunci când se vor rezolva micile probleme ale marilor agenţii de rating, mai precis spargerea monopolului actual. Ieşirea la lumină a Dagong, precum şi mult prea amânata apariţie a unei agenţii europene de rating ar putea reduce teribil din capacitatea distrugătoare a actualilor baroni care-şi spun prin presa pe care o controlează "sanitarii lumii libere". Sunt curios dacă, în perspectiva apariţiei unor concurenţi reali, genialitatea unor investitori celebri se va mai manifesta atât de evident. 

Ştirea pe care am dat-o este, desigur una nesemnificativă şi probabil că baronii rating-urilor nu au încă de ce să-şi facă griji. Dar apariţia unor concurenţi puternici în Asia şi Europa ar putea fi unul din semnele îmbucurătoare. Pentru moment, vestea declasării SUA nu-i poate lăsa totuşi fără semne de întrebare pe cei trei mari, iar eu tind să cred că în scurt timp vom vedea o declasare a SUA. Ceea ce va avea efecte dintre cele mai interesante!

3 comentarii:

  1. :)
    Ma bucur nespus ca cineva a avut curaj sa spuna asa ceva. Intr-adevar, majoritatea "atacurilor" de pana acum au urmat un pattern asemanator, descris Aici .
    Din pacate insa nu cred ca o mica agentie chineza poate schimba ceva pe plan mondial dar s-ar putea sa traga un semnal de alarma celui mai mare creditor al USA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant, nu mai reprezinta SUA visul american? Sau mai bine zis, l-a reprezentat vreodata?
    Cred ca singura calitate a Romaniei e ca in tara asta mizeriile sunt publice si comune. Altii isi ascund gunoiul sub pres, ai nostri il arunca pe geam.
    Oare ce va face SUA cand se va afla in fata sutelor de milioane de saraciti din cauza prostiei si lacomiei FED-ului si Wall Street-ului?
    Va fi ca sa citez un ziarist american: " un taur printre portelanurile chinezesti "?

    RăspundețiȘtergere
  3. In ultimii ani marile agentii de rating (Fitch, Moody's, S&P) s-au discrediat ireversibil prin falsificarea voita a evaluarilor facute pentru diverse produse financiare derivate. Asa cum amestecand imprumuturile subprime ale cetatenilor din Compton, CA se poate obtine un produs cu rating AAA, la fel si datoriile tarilor "porcoase" pot fi "impachetate" frumos si parfumate cat sa nu puta a gunoi.

    Pana la urma aceste agentii vor suporta consecintele inevitabile ale propriilor actiuni, adica pierderea increderii jucatorilor de pe piata, care se vor indrepta usor-usor spre companii care ofera servicii similare sau chiar vor prefera sa faca propriile evaluari. Privilegiile quasi-regulatorii acordate de Unchiul Sam acestor agentii nu vor face decat sa amane inevitabilul.

    Intre caderea "colosilor" si ridicarea noilor agentii de rating va exista probabil o perioada a incertitudinii, in care jucatorii interesati de achizitionarea titlurilor vor tebui sa faca uz mai des atat de propria judecata, cat si de orice farama de informatie pe care pot pune mana. Aceasta perioada va apartine probabil mult hulitilor speculatori (de catre cei care se simt cu musca pe caciula), al caror dublu rol este unul esential pe orice piata - pe deoparte cel de atenuare a fluctuatiei preturilor si pe de alta parte, cel de "barometru" pentru ceilalti participanti.

    Dar in fond problema este una mult mai profunda - nu e vorba de o agentie sa de alta, ci de circulatia libera a informatiei, sau mai degraba de restrictionarea ei prin bariere legale. Daca aceste bariere ar fi considerabil slabite sau chiar desfiintate, roul agentiilor de rating ar fi si el diminuat considerabil. Dupa parerea mea, liberalizarea accesului la informatie nu sta in obligarea prin lege a companiilor de a face publice diverse date sau de a se supne controlului unei agentii sau firme de audit - actionarii vor cere asta oricum.

    Adevarata liberalizare consta defapt in desfiintarea monopolului informational prin decriminalizarea insider trading-ului si whistle blowing-ului. Astfel de practici ar trebui sa faca in mod exclusiv obiectul contractelor civile intre angajat si companie, si nu al legilor din codul penal!

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)