vineri, 4 martie 2011

Comparatii usturatoare


Vă lăsasem în urma articolului de ieri cu o dilema, atrăgându-vă atenţia asupra faptului că executivul de la Budapesta a hotărât plafonarea cursului francului elveţian pentru cei care au credite în această valută. O măsură total anti-economică la prima vedere şi care nu face altceva decât să crească puternic cheltuielile băncilor. Practic, plafonarea cursului pentru o anumită categorie de clienţi nu înseamnă decât că diferenţa dintre cursul stabilit de guvern şi cel real va fi suportată de către bancă. Evident, perspectiva unei asemenea măsuri a stârnit protestele bancherilor unguri care o consideră exagerată.

Guvernul maghiar nu este la prima acţiune de încolţire a băncilor. Au fost primii care au anunţat suprataxarea profiturilor băncilor, riscând un scandal cu birocraţii europeni. Prin prisma noilor măsuri putem spune că executivul de la Budapesta a început o cruciadă împotriva propriilor bănci. Dacă ar fi aplicate la noi, asemenea acţiuni s-ar lăsa cu proteste televizate şi vaiete în direct deoarece, vezi Doamne, s-ar distruge stabilitatea economică a ţărişoarei. 

Ei bine, ceea ce se petrece la unguri nu este deloc haotic, cel puţin prin prisma unor informaţii pe care le am de la un politician de-acolo. În urma unei analize făcute la Budapesta s-a tras concluzia că Polonia a trecut infinit mai uşor prin această criză deoarece are controlul asupra băncilor proprii. Cum bine se ştie, în Polonia o cotă importantă de piaţă este deţinută de către stat şi capitalul polonez. În paranetză fie spus, Polonia este singura ţară în care HVB şi Unicredit funcţionează în paralel deoarece Consiliul Concurenţei nu a fost de acord cu fuziunea. Planul executivului maghiar este acela de a forţa exitul unor jucători de pe piaţa bancară maghiară. Cum condiţiile de-acolo nu sunt deloc uşoare(mai ales prin prisma noilor măsuri), găsirea unui cumpărător pare o misiune imposibilă. Aici intervine genialitatea planului: disperarea celor care vor să iasă de pe piaţă se va întâlni cu bunăvoinţa statului maghiar care, nevoit fiind, va cumpăra intituţiile respective, evident la un preţ extrem de mic(statul nu are bani şi, până la urmă, mai bine să iei ceva decât nimic). În acest fel guvernul va recâştiga poziţiile pierdute pe o piaţă unde experienţa ne arată că se joacă soarta economică a unei ţări. Dacă ţinem cont de faptul că statul maghiar deţine acţiunea de aur la OTP rezultă că efortul de recucerire a controlului asupra pieţei bancare nici nu este chiar atât de mare.

Întorcându-ne la noi observăm cum o gaşcă de incompetenţi cântă ieşirea ţării din criză bazându-se pe propriul analfabetism economic şi, probabil, pe norocul prostului. Totuşi, ca să înţelegem diferenţa dintre noi şi unguri, vă voi da o ştire tot de pe piaţa bancară. Este vorba de o ştire care a fost publicată în treacăt de ediţia online a Ziarului Financiar de sâmbătă şi trecută repede sub tăcere: in scrisoarea de intenţie agreată de autorităţile române cu FMI se stabileşte ca statul să nu impoziteze veniturile băncilor rezultate din eliberarea de provizioane ca urmare a trecerii de la standardele româneşti de contabilitate la IFRS. La constituire, provizioanele s-au înregistrat ca şi cheltuieli, deci au diminuat profiturile instituţiilor de credit şi, automat, impozitul pe care acestea l-au plătit către stat. Cu noua înţelegere, băncilor li se face un cadou neaşteptat. Aveţi idee despre ce sumă e vorba? Vă spun eu: statul renunţă dintr-un foc la aproape un miliard de euro. Sunt curios de ce oficialii UE nu contestă acest ajutor de stat, dar, în schimb, se amestecă în ceea ce priveşte OUG50? 

Pe la începuturile crizei atrăgeam atenţia asupra pericolului reprezentat de bancherii străini. Pe vremea aceea, Stepic urla din toţi bojocii că România trebuie să facă rost rapid de 4-5 miliarde de euro pe care să-i injecteze în piaţă. Între timp, nota de plată a ajuns la douăzeci de miliarde şi continuă. Asta, în timp ce un pitic, partiduleţul său şi marele sforar de la Cotroceni hăhăie despre creşterea economică. Despre a cui creştere vorbim?

12 comentarii:

  1. Cred ca defaultul va fi, din ce in ce mai mult, vazut ca singura cale. Calcam pe urmele Argentinei? Nu ca ar fi ceva rau in asta :)
    http://iulianbocii.blogspot.com/2011/02/romania-declara-faliment-national.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca mergea pusa aici melodia de la Metallica "Sad but true".

    Nu ne lipsesc decat lanturile la maini si la picioare. In rest suntem din cap pana-n picioare sclavi.
    E incredibila diferenta de atitudine intre unguri si noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Preluarea controlului asupra unei parti din sectorul bancar este vitala pentru orice politica economica viitoare. Culmea e ca la noi statul a nationalizat datoriile si tepele din anii 90, dar nu se grabeste sa forteze iesirea unor banci ce sunt cu un picior in groapa(stim care, nu le spunem pe nume)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi se pare imosibila stabilirea unui curs arbitrar la care sa se faca plata acestor datorii. Sigur s-ar lasa cu sanctiuni economice. Daca asa ceva ar fi posibil, mergand putin mai departe, statul ungar ar putea zice catre FMI: uite, DST-urile alea care ni le-ati imprumutat vi le dam in HUF, la un curs de 1HUF = 1DST. Vreti bine, nu vreti, si mai bine.
    Mie mi se pare clar: ti-am imprumutat CHF, imi platesti CHF. De unde si la ce curs cumperi tu CHF, nu ma intereseaza pe mine, ca banca.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hm. Planul ungurilor pare cam scos din "putzul gandirii"... dar cine stie, poate isi va atinge scopul. Mult mai simplu le era sa nu permita indatorarea populatiei in halul ala (am inteles ca 30% din credite sunt in franci elvetieni). Insa iarasi avem de-a face cu o masura care implica o oarece doza de hazard moral. Daca va ramane ceva din criza asta, va ramane invatatura ca noul capitalism nu mai are nici o legatura cu morala si ca totul e permis, pentru ca sigur, daca se impute treaba, te salveaza cineva (FED-ul, guvernul national etc.).

    RăspundețiȘtergere
  6. Genial Dane!
    Astept de cateva luni sa puna cineva cap la cap informatiile astea si sa traga o astfel de concluzie. Incepusem sa cred ca sunt singurul nebun...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu sunt de acord cu ce fac ungurii. Ei isi asuma un risc foarte mare si anume acela a unui colaps bancar.. ce daca materializat ii va trimite direct in feudalism.

    Sunt de acord ca sistemul bancar este unul vital si de importanta maxima din punct de vedere al sigurantei nationale. In romania m-as folosi de prerogativele legislatiei Europene care permite protejarea unor domenii economice ce sunt considerate de siguranta nationala. In sistemul bancar prin legislatia sigurantei nationale a competentei si a protectiei consumatorului as interzice entitatilor straine sa detina actiuni in procent de peste 30-40% la banci ce au o pondere mai mare de 5% din total. Ceva similar as implementa si in domeniu energetic. Nu as interveni in materie de vanzare. Cei care detin peste cota sa aibe 6 luni la dispozitie si sa vinda cui vor ei actiunile si la ce pret vor ei doar ca acestia sa fie entitati romnaesti 100% nelegate sub nici o forma de cele straine.

    Daca bancile din romania ar fi avut capital majoritar autohton, nu am fi avut o criza asa de mare de ce? Pentru ca bancile autohtone nu ar fi avut acces la mega capital extern pentru a supra indatora populatia.. bula imobiliara nu ar fi exista. nici explozia salariilor, iar acuma romania ar fi intradevar intr-o situatie asemanatoare statului Polonez.

    RăspundețiȘtergere
  8. Viktor Orban e un imbecil fascist, iar acesta nu e decat ultimul episod din seria de ticalosii pornita prin confiscarea pensiilor de facto private si continuata cu incatusarea presei. Nationalizarea sistemului bancar este inadmisibila, pentru ca ar pune practic depozitele polulatiei la indemana statului, la fel cum s-a intamplat si cu banii din fondurile private de pensii. Bineinteles, politicienii gasesc intotdeauna tertipuri populiste pentru a justifica masurile luate: "aparam poporul de bancherii hoti", insa scopul acestora nu e unul singur - legitimarea talhariei statului!

    RăspundețiȘtergere
  9. "In Washington, the view is that the banks are to be regulated, and my view is that Washington and the regulators are there to serve the banks" - asta o spune un congresman.
    De ce ar fi diferit pentru yuro-peoni sau romani? Sclavie tata :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @i-conomics,
    riscul pe care si-l asuma ungurii despre care faci vorbire deja a fost asumat de islanda: a lasat bancile sa falimenteze si nu-mi pare ca asta e sfarsitul islandei.
    cat priveste balanta corecta de capital romanesc/strain in sistemul bancar...pai sa ne amintim anii '90 cu toate bancile alea bankcoop, BIR, si cate au mai fost, care dadeau faliment una dupa alta; era un alt mod de A CIORDI de la populime; strainii nu sunt chiar asa neciopliti si "fac lobby" sa iasa legile necesare pt. a fi in legalitate. mai un CIS, mai un FMI..treaba merge unsa.
    @ Alex Nicolin,
    un pic de echilibru nu strica, altfel vorbim despre orice numai despre lucruri reale nu.
    nu sunt nici eu de acord cu miscarea facuta cu pensiile in ungaria. in rest totusi sunt mult mai coerenti decat in romania. au avut cojones sa spuna "nu" FMI-ului, pozitia in cazul Rosia Montana este corecta (noroc cu ungurii, ca ai nostrii ar vinde-o si pe ma-sa pt. un pumn de ceapa)...
    cat priveste "nationalizarea sistemului bancar"...sa nuantam un pic.
    daca te referi la nationalizarea pierderilor, da, ai dreptate, e o ticalosie. si asta se intampla pe tot mapamondul, incepand cu raiul capitalist american si terminand cu plaiurile noastre mioritice (mai putin in islanda, din cate stiu eu). si din pacate nu doar in sistemul bancar. TBTF este noua paradigma ideologic-capitalista, prin care corporatiile spoliaza bugetele de stat. asa ca "talharia statului" despre care vorbesti, da, exista, si este practicata in defavoarea cetatenilor de rand si in favoarea corporatiilor, care au bani "sa faca lobby". traim in corporatocratie, asta e...

    RăspundețiȘtergere
  11. 1 - fixarea cursului este doar o intentie, nu e pusa in practica.

    2 - daca s-ar realiza la modul simplu prin fixarea cursului atunci se deschid niste posibilitati extrem de simple de arbitraj.

    3 - practic, propunerea este ca imprumutatii sa ramburseze la o rata fixa si de diferenta sa primeasca un credit, iar de partea cealalta bancile "beneficiare" sa semneze acorduri de swap cu SNB, ceea ce este cu totul altceva decat fixarea cursului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Interesanta stirea cu netaxarea provizioanelor bancilor romanesti. Ar fi trebuit taxata, chiar daca le-ar fi durut pe banci, dar se mai strangeau niste bani la stat si ar fi fost ceva normal.

    RăspundețiȘtergere