Victime colaterale

În timp ce occidentul plânge cu lacrimi de crocodil soarta libienilor, unii afacerişti îşi plâng singuri de milă deoarece problemele excentricului lider de la Tripoli tind să le spolieze investiţiile. În mod normal, intrarea într-un asemenea business avea un  risc dat de sistemul politic al ţării, risc pe care majoritatea celor care au investit acolo au preferat să-l ignore. Stabilitatea regimului părea solidă, fapt care i-a indus pe mulţi în eroare.

Desigur, a nu lua în consideraţie structura tribală a ţării şi tensiunile interne s-a dovedit a fi o greşeală.  O eroare pe care nu au făcut-o numai firmele, ci şi ţările. Una dintre cele mai expuse ţări este, cum bine se ştie, Italia. Apropierea dintre dictatorul african şi primul ministru italian(apropiere dată, între altele, şi de structura deviantă a celor doi) au permis parafarea a numeroase înţelegeri de care firmele italiene au profitat din plin. Evenimentele recente riscă însă să dinamiteze relaţiile care, până nu de mult, păreau de nezdruncinat. 

În acest moment nimeni nu ştie ce se va întâmpla în Libia, scenariile fiind numeroase. Există posibilitatea ca Gaddafi să rămână în continuare la putere în est, generând în acest fel o secesiune. Nici reluarea controlului asupra întregii ţări nu este exclus, chiar dacă este un scenariu cu şanse destul de mici în acest moment. Eliminarea sa de la putere, probabil scenariul cu cea mai mare probabilitate de realizare, nu va pune capăt tensiunilor din ţară ci va genera atomizarea acesteia. Pentru locuitorii ţării, Libia este o noţiune abstractă, oarecum lipsită de importanţă. Oamenii se simt mult ataşaţi de tribul din care fac parte şi, din acest punct de vedere, este posibil să avem de-a face cu o redesenare a graniţelor, un scenariu care deocamdată nu este acceptabil pentru nimeni. Dar ceea ce pare de neacceptat în prezent se poate constitui într-o soluţie viabilă în viitor. Este greu de crezut că într-o epocă post Gadaffi se va găsi un lider care să poată fi garantul intereselor tuturor şi, mai ales, în care să aibă încredere toate triburile. Deja tensiunile dintre regimul actual şi răsculaţi au împărţit ţara în trei, iar prelungirea tensiunilor riscă să degenereze într-un război surd.

Fiecare zi care trece, trece în defavoarea celor care au afaceri în zonă. Cei mai afectaţi sunt italienii de la ENI care-şi văd afectată o bună parte din activitate. De asemenea, impulsul secesionist riscă să le creeze probleme deoarece vechile contracte de concesionare s-ar putea dovedi nule. Lovitura încasată de ENI însă nu este una singulară. Italia îşi va vedea în mod sigur spulberate toate planurile pe care şi le făcuse în zonă, iar perpetuarea situaţiei incerte s-ar putea să o coste o nouă încetinire economică, dacă nu chiar o reintrare pe minus. Iar această problemă, suprapusă peste previzibila criză bancară din peninsulă, riscă să arunce o nouă economie europeană în ghearele planurilor de salvare.

Italienii însă nu sunt singurii afectaţi. Europa revine cu această ocazie la mâna ruşilor din punctul de vedere al gazelor naturale, ceea ce, desigur nu este deloc confortabil. Profitând de situaţia incertă, ruşii au semnat un contract cu Eni pentru exploatarea şi vinderea gazului libian(om altă prostie parafată cu binecuvântarea inconştientului Berlusconi). Mişcarea menită a încolţi întreaga Europă de către ruşi s-ar putea dovedi dezastruoasă pentru italieni. Cum bine se ştie, cei care doresc partea leului din democratizarea arabilor sunt americanii. Amestecul ruşilor în zonă este un element care ar putea genera dorinţele spontane ale localnicilor pentru a-şi relua în proprietate câmpurile care le aparţin. 

Cărţile nu sunt făcute şi nu ştiu din ce cauză am impresia că lupta pentru controlul resurselor este mult mai radicală decât ne-am fi putut imagina. Dacă vom avea de-a face cu naţionalizări sau cu alte acţiuni menite a anula regulile anterioare, rămâne să vedem. Cert e că situaţia din zonă complică incredibil, fapt pentru care vom vedea dezvoltări spectaculoase. Cu toate că situaţia actuală ar putea permite câştiguri spectaculoase prin parierea pe jucătorii din zonă, trebuie ţinut cont şi de riscurile existente. Dar, până la urmă, cine nu riscă nu poate câştiga!