sâmbătă, 16 iulie 2011

O istorie ascunsa

...Mă rog, nu atât de ascunsă încât să nu fie de găsit, dar oricum trecută sub tăcere. Este vorba de o țară săracă din America de Sud: Bolivia. Începând cu anii '50, o serie de reforme au încercat să elimine sărăcia din această țară. Desigur, n-au reușit. E un scenariu clasic care combină dictatori providențiali veniți din rândul armatei cu măsuri economice aberante și forțarea evidenței. Sunt mixuri letale care ucid țări sau le transformă în vaci de muls ale unor interese internaționale.

Începând cu anul 1980, au intrat în scenă cei doi mari binefăcători FMI și Banca Mondială, impunând reformarea statului. Vă sună cunoscut? Un an mai târziu totul s-a transformat în dezastru deoarece economia n-a răspuns așa cum se așteptaseră esperții internaționali. Situația s-a degradat, iar în 1982 s-a pus capăt conducerii militare a țării, democrația intrând în scenă. Lucrurile însă nu au decurs deloc bine, iar în 1985 hiperinflația a început să facă dezastre în economia boliviană. Guvernele democratice care s-au succedat în perioada următoare nu au ieșit din programul trasat de Banca Mondială. Astfel au inițiat privatizarea tuturor deținerilor statului deoarece, nu-i așa, o companie privată este mult mai eficientă decât una a statului. Banii veniți din privatizări au permis statului corupt să supraviețuiască într-un iluzoriu climat de stabilitate economică. Seria privatizărilor binefăcătoare a fost finalizată în 1997. Țara practic nu mai avea nimic de vânzare, iar programele economice ale marilor instituții internaționale își îndepliniseră misiunea de a servi cui trebui ceea ce era de luat. Desigur, țara a rămas cu aceleași dificultăți economice, amplificate de dezechilibrele generate de repatrierea profiturilor noilor monopoluri private. Așa se face că, în anul 2000, Banca Mondială a pus presiune pe guvern amenințând că nu va înnoi linia de credit în valoare de 25 milioane de dolari(!!!) dacă țara nu-și privatizează toate serviciile de apă. S-a cedat cu ușurință solicitării de eficientizare și reducere a corupției. Astfel, a fost privatizat serviciul public de apă al celei de-a treia localități ca mărime a Boliviei, Cochabamba. Privatizat e un fel de-a spune deoarece concernul câștigător a devenit un monopol care, pe lângă distribuția de apă, era stăpânul apei din subteran precum și a apei de ploaie...

Și pentru că am ajuns în acest punct al povestirii, poate ar trebui să vedem cine a fost binefăcătorul concern care a adus eficiența în Cochabamba. Numele său, Aguas de Tunari nu vă spune cu siguranță mai nimic. Este însă un joint venture format între o firmă londoneză și una din Chicago. Prima se numește Water Ltd. și este o firmă pregătită să contribuie, probabil prin programe similare celui din Bolivia, la eficientizarea consumului de apă dulce din toată lumea deoarece, cum bine se știe, lipsa de ecologism a cetățeanului de rând a început să producă tot felul de crize ale apei dulci, devenind imperios necesar ca un organism internațional privat să contribuie la consumul eficient al apei. Celălalt participant în joint venture-ul amintit are rezonanțe mult mai mari pentru noi: este vorba nici mai mult nici mai puțin decât despre Bechtel Corp., o altă companie pregătită să ajute aceluiași scop(de fapt ei sunt multilaterali dezvoltați și pregătiți să ajute aproape în orice domeniu).

Revenind la Cochabamba, eficiența joint venture-ului nu s-a lăsat așteptată. Prețurile apei au crescut geometric deoarece, nu-i așa, eficiența costă. La un moment dat, factura de apă din zona amintită a ajuns să coste aproximativ jumătate din venitul minim. Cum Aguas de Tunari deținea monopolul întregii ape printr-o lege votată în Parlament(celebra lege 2029), puteau fixa orice preț. Ei respectau laxele condiții contractuale, iar statul rămăsese fără niciun control în această zonă. Desigur, calculele de la Londra și Chicago nu s-au potrivit cu realitatea zonei, iar începând cu ianuarie 2000, locuitorii orașului au început să protesteze. Pentru restabilirea liniștii au fost concentrate forțe impresionante de poliție care însă nu au putut face față afluxului imens de protestatari. La începutul lunii aprilie 2000, liderii protestatarilor au fost arestați în timpul unei întâlniri de negociere cu guvernatorul zonei. Situația însă s-a agravat, iar pe 8 aprilie este declarată starea de necesitate pentru 90 de zile. Cu această ocazie, președintele Banzer a declarat patriotic: "We see it as our obligation, in the common best interest, to decree a state of emergency to protect law and order". Numai că pentru protestatarii aduși în pragul disperării argumentele corporatiste ale lui Banzer au avut efectul gazului aruncat în foc. Suspendarea drepturilor civile au permis abuzuri din partea armatei și a poliției, numeroși protestatari fiind răniți, torturați sau uciși. În prima zi a declarării stării de necesitate soldații au ocupat mai multe stații radio din localitățile din jurul Cochabambei și au arestat mai mulți jurnaliști în încercarea de a opri sursele de informare. Marea problemă a fost că au obținut efectul contrar, manifestațiile explodând în mai multe colțuri ale țării. De la apă s-a ajuns la proteste radicale pentru salarii, servicii sociale s.a.m.d. Forțat de situația de-a dreptul explozivă, precum și de faptul că un grup consistent de parlamentari în frunte cu viitorul președinte Evo Morales s-a alăturat manifestanților, președintele Banzer a anunțat terminarea contractului cu Aguas de Tunari.

După aceasta a început o perioadă de ștergere a evidențelor pentru evitarea scandalului. Intrate în vizorul organizațiilor internaționale, FMI și Banca Mondială au dat vina precipitat pe corupția existentă în societatea boliviană. De asemenea, cele două mari companii implicate in Aguas de Tunari au pus batista pe țambal pentru a ieși cu fața curată. Nici până acum Banca Mondială nu a pus la dispoziția organizațiilor care i-au solicitat analizele și documentele pe baza cărora au forțat mâna executivului bolivian pentru transformarea unui monopol de stat într-unul privat. În locul documentelor, au livrat discursuri sforăitoare privitoare la consumul irațional de apă din Bolvia. Tipic!

Ce concluzii ar trebui să tragem noi de-aici? Păi nu cred că e nevoie să vă mai spun eu. Asemănările cu situația din România sunt grăitoare. Singura deosebire este aceea că aici mămăliga nu a explodat și nu va exploda niciodată. A făcut-o numai atunci când interesele altora au amestecat dinamită în mămăligă. Așa cum un cizmar a putut să stea 40 de ani la putere cu complicitatea URSS nu știu de ce am o bănuială că un dictator bețiv și curva lui analfabetă ne vor încălța încă pe-atât, de data aceasta cu binecuvântarea marei finanțe care aici poate avea un teritoriu mult mai propice. Iar monopoluri de privatizat încă sunt destule și toate țin de reformarea statului.

P.S. Întreaga istorie din Cochabamba o aveți în clipul de mai jos.

Abuela Grillo from Denis Chapon on Vimeo.

17 comentarii:

  1. Nu intereseaza pe nimeni Bolivia. Nu e nici langa Bulgaria si "na-re" nici manele.

    Rememorând... internautic... am gasit printr-un "sertăraș" râsul de prostovan al bețivului și "bancă rea".

    08 Aprilie 2009 / 15:23 Guvernul ar putea prelua active toxice din sistemul bancar

    La ora respectivă bancarzii erau mâncați.
    Ce făceau Băsescu și paiața lui? Erau foarte proactivi:

    Activele toxice detinute de bancile comerciale din Romania ar putea fi preluate, in parte, de statul roman, sustine Mircea Ursache, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului.

    Emil Boc a luat in calcul preluarea unor astfel de active.

    Despre reinfiintarea AVAB a vorbit si Traian Basescu la inceputul acestui an, intr-un moment in care era convins ca Romania nu are nevoie de sprijinul financiar al Fondului Monetar International.


    Nu numai că se exprimă... liber pe subiecte pe care nu le cunosc nici consilierii lor, dar TROMPEȚESC tot ce li se cere... de către entitățile jepcare active în România.

    "N-avem nevoie, nu ne trebuie, nu vreau, bine, am semnat acordul cu FMI... hă-hă-hă, ce treaz și deștept sunt... dacă ar fi știut ceașcă_când să se oprească... Mihai Viteazu' scria pe el..." Țepeș Marinaru'

    RăspundețiȘtergere
  2. "Teoria conspirației" :D

    What is your assessment of the new head of the IMF, Christine Lagarde?

    Michael Hudson: She made her reputation as a corporate lawyer lobbying against labor unions and working on how the corporations could keep down labor, worsen workplace oppositions. She made her reputation working against labor so she’s in the right position. That’s the IMF – what it’s selling. The IMF’s product is austerity. The IMF’s product is poverty. She’s the perfect person to impose poverty. She’s anti-labor, she’s opportunistic, she supports the banks, she supports the IMF philosophy. She’s probably the best person to lead the worst organization in the world.
    sursa

    RăspundețiȘtergere
  3. abia la sfarsit am inteles ca nu este vorba despre bolivia!
    cat efort de documentare dom'le, cata inversunare, nu puteai sa-l spurci din prima, cu tot cu gasca si familie?
    sau, daca tot te-ai prefacut ca ar fi vorba despre lucruri serioase, nu-ti puteai aminti cine a privatizat serviciile de apa in bucuresti, distributia gazului si electricitatii in toata tara, cine a facut cadou resursele de hidrocarburi ale? sau astfel de informatii sunt nefinantabile de "sponsori" ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca o dovada ca privatizarea fara liberalizare nu inseamna altceva decat concesionarea jafului institutionalizat. Dupa astfel de actiuni sustinute din partea unui guvern "de dreapta", nici nu e de mirare ca populatia va considera atractiva promisiunea unei utopii socialiste.

    P.S. Ceausescu a fost la putere timp de 25 de ani, nu 40 :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim: Vai cata inteligenta ai! Pur si simplu te-ai prins de conspiratie. Numai ca lipsa de informatie si prostia care te caracterizeaza nu-ti permit sa intelegi ca blatul pentru privatizarea resurselor a fost facut tocmai de idolu' tau! Care idol este cel care a demarat privatizarea si, in acelasi timp, a votat in Parlament contractul de privatizare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alex Nicolin: Ai dreptate cu Ceausescu. In schimb, cu liberalizarea nereglementata nu sunt de acord. Se ajunge la polarizari si monopoluri. Dar cred ca n-are sens sa reluam polemica. :-))

    RăspundețiȘtergere
  7. Hmmm ... cit efort pentru o pledoarie anti-FMI desi, in mod destul de interesant, pare sa se ignore ca rolul capital in fortarea "privatizarilor strategice" din Romania l-au avut de fapt organismele UE ...

    Dar ... o fi mai convenabil ideologic sa fie injurat FMI-ul decit maretul proiect european comun ?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dan

    De fapt problema reala e camuflata, fara un guvern cu putere larga care sa aiba dreptul sa concesioneze si fara sprijin/presiune/lobby din partea SUA/statelor membre FMI, toata treaba nu s-ar fi intamplat. Degeaba te iei de capitalism, excesele, polarizarile si monopolurile sunt favorizate, daca nu create direct, de stat si conducatori spaguibili cu putere prea larga

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim(ultim): Hmm. Intr-adevar, ai dreptate. Simplificand am spus numai FMI, cu toate ca la noi au actionat in paralel si unele organisme obscure europene.
    In alta ordine de idei, nu fac parte obligatoriu dintre cei anti-FMI. Dar despre asta cred ca o sa scriu ceva in perioada urmatoare...

    RăspundețiȘtergere
  10. >{...}cu toate ca la noi au actionat in paralel si unele organisme obscure europene.

    ;)

    Ce mi se pare cel mai grav de fapt e ca nici nu stim si nu prea avem cum sa stim ca urmare a caror organisme/lobby-uri exact au ajuns austriecii sa-si "refaca imperiul estic" in buna masura sa zicem asa. :)

    Asta e unul din aspectele care arata ca - in ciuda unor idei generoase - proiectul european actual ascunde ( si ) multe hibe. Criza euro e si ea doar un simptom. :(

    >In alta ordine de idei, nu fac parte obligatoriu dintre cei anti-FMI.

    Pina una alta in perioada 2000-2004 acordul cu FMI a fost benefic. Inclusiv numarul de bugetari era la jumate ...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu nu zic nimic. Am zis ca nu ma mai zic, si ma tin de cuvant.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru romania situatia este trista... ce faci cu marile firme inca de stat.. sau cele privatizate.. "dubios"...:

    1. Le pastrezi in proprietatea statului.. situatie in care din ele se va fura la maximum.. iar contribuabilul prin taxe le va mentine in viata. = SOLUTIE PROASTA

    2. Privatizarea la cine are bani, adica straini. Taxele platite la stat nu se mai irosesc ca sa tii in viata "firmele" .. ci platesti direct preturi duble, adica cel putin la fel de rau ca si scenariul unu. = SOLUTIE FOARTE PROASTA

    3. Privatizare interna, gen industriasi romani.... Asta ar insemna ca in acea firma se va investi zero.. find probabil cumparata cu 10% din valoare, va functiona 3-4 ani.. pana investitorul scoate 1000% profit dupa care se va vinde la fier vechi.. = SOLUTIE CATACLISMICA..

    DECI CE E DE FACUT?

    RăspundețiȘtergere
  13. Societatea raspunde la nenorocirile care se intampla in Romania. Cum? Simplu: tot mai multi romani pleaca din tara.
    In interiorul nostru ne dam seama ca nu se mai poate face nimic pentru a indrepta lucrurile in tara si alegem calea pribegiei.

    RăspundețiȘtergere
  14. >Simplu: tot mai multi romani pleaca din tara.

    Oarecum interesant ( si pervers ) ca astfel ajuta/au ajutat - indirect - la formarea "bulelor" similare de prin alte parti.

    In fond acum citiva ani refrenul era ca Spania are nevoie de constructorii romani ca nu mai poate face fata cererii uriase fara etc., in Grecia cam acelasi a fost refrenul si in realitate ... vedem la ce s-a ajuns. :(

    RăspundețiȘtergere
  15. N-am inteles paralela cu Romania, iar sentimentele fata de anumiti politicieni nu ma privesc, pasiunile nefind discutabile :)

    Constat doar ca privatizarea resurselor la noi, spre deosebire de cea din respectiva tara sud americana (felicitari pt. documentare, ma rog) nu poate fi catalogata catastrofala.
    Cel putin la capitolul apa si canal, eu platesc 30 de lei pe luna, suma ridicola in comparatie cu jumatea aia de salar in Bolivia.
    La fel la curent electric si gaze - in proportie mai scazuta, dar totusi. (La gaze cel putin pretul depinde covarsitor din productie/import, nu din distributia care a fost privatizata, iar la curent - avem un kw chiar ieftin).

    Pe scurt, nu vad legatura intre cele 2 situatii.

    RăspundețiȘtergere
  16. lagunaalbastra: Lasa c-o sa vezi legatura cand va fi prea tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  17. @dan,
    stiu ca nu agreezi link-urile, dar totusi clipul postat de tine referitor la cochabamba, este un pic cam metaforic.
    mai jos este un link catre un clip de 3-4 minute, scurt si la obiect, care cred ca merita vizionat.
    http://www.youtube.com/watch?v=aTKn17uZRAE
    merci.

    RăspundețiȘtergere