Concurenta ca la noi

Săptămâna trecută, șeful concurenței de la noi, Bogdan Chirițoiu, a făcut o declarație de-a dreptul halucinantă referitoare la intenția RDS de a achiziționa UPC: 

"Am zis că nu suntem aprioric împotrivă. Este o cotă mare de piaţă, evident, dar trebuie analizat. Ei vor argumenta, şi eu sunt dispus să accept asta, că nu numai cablul contează, pentru că oamenii au acum alternative să folosească şi antena. Mai sunt posturi de televiziune pe internet. Deci s-ar putea ca piaţa să fie mai mare, nu numai prin cablu propriu-zis".

Când am citit-o prima dată mi-am dat palme deoarece o asemenea invitație deșănțată pentru formarea unui monopol n-am mai văzut până acum. Și, pentru ca lucrurile să devină agravante, declarația este făcută de șeful unei instituții care, atât teoretic cât și practic, ar trebui să lupte activ împotriva unei situații de acest gen. 

Situația de săptămâna trecută a căpătat însă accente tragicomice abia ieri, când UPC a ieșit cu un comunicat pentru care băiatul de la CC cu tot cu fața lui de șobolan turtit ar trebui să-și ia urgent tălpășița din peisaj:

"În ultimele luni, au existat multiple speculaţii în piaţă şi zvonuri cu privire la o eventuală preluare a UPC de către RCS&RDS. Dorim să clarificăm această situaţie: UPC nu derulează niciun fel de discuţii cu RCS&RDS pe tema unei potenţiale tranzacţii. Singurul angajament al UPC este în faţa propriilor clienţi, acela de a le oferi servicii de televiziune, internet şi telefonie la cele mai înalte standarde".

Ok. Și-acum să înțelegem puțin care e treaba cu această întâmplare, mai precis cum cred eu că stau lucrurile. Neavând nicio informație din interior, voi încerca totuși să vă prezint bănuielile mele în ceea ce privește această situație. Personal nu cred că iese fum fără foc și tind să cred că au existat mai multe discuții pentru preluarea UPC de către RDS. Mai mult, mă gândesc că, cel puțin la un moment dat, UPC și-a dorit un exit din România, însă singurul care ar putea fi interesat de o asemenea achiziție este RDS. Marea problemă a tranzacției a fost, încă de la începuturi, monopolul care ar rezulta în urma unei asemenea preluări. Conștienți de acest fapt, este posibil ca reprezentanții UPC să fi acceptat un preț ceva mai mic din partea RDS deoarece, nu-i așa, cumpărătorul ar fi avut de furcă pe la Consiliul Concurenței. 

Cum, după declarația lui Bogdan Chirițoiu, lucrurile par unse la Consiliul Concurenței, cred că UPC a reevaluat situația și a înțeles că poate obține mai mult. Astfel a apărut declarația de ieri care a aruncat în derizoriu Consiliul Concurenței și, probabil a relansat negocierile spre alt palier.

Sincer, în urma acestei întâmplări rămân cu un gust amar. Cu toate că e limpede și pentru un copil că o fuziune a celor doi mari operatori ar conduce la o poziție dominantă atât de piața de furnizare de conținut TV cât și pe cea de telefonie & internet, șeful Consiliului Concurenței nu numai că nu se menține departe de subiect, dar, mai mult, dă soluții pentru ieșirea din impas. Dincolo însă de toate aceste evidențe îmi rămâne în minte o întrebare: cam cât costă respectiva declarație și cine încasează banii?