Cu toate că promisesem să mă ocup de astăzi de proiectul "Prima Casă", voi lăsa pentru altădată acest subiect provincial în pofida a ceea ce consider a fi ştirea zilei: posibilitatea declasării Angliei.
Despre această mişcare am vorbit în 29 aprilie, când spuneam că o scădere a rating-ului Angliei va fi un fenomen care va accentua criza. Evident, o asemenea decizie nu poate fi luată brusc, deoarece ar provoca un cutremur major. Deocamdată suntem încă în faza tatonărilor, în care, de obicei, se prezintă publicului motivele care pot conduce către o asemenea decizie.
Comunicatul dat de S&P vorbeşte clar despre perspectivele negative ale rating-ului de credit acordat Angliei. De obicei, asemenea anunţuri sunt premergătoare unei scăderi de rating. Orizontul de timp pentru luarea deciziei finale este destul de vag, putând varia de la câteva luni la câţiva ani. Oricum, anunţul are meritul de a conduce la o conştientizare a publicului asupra riscurilor care se menţin încă la un nivel ridicat.
Aşa cum era de aşteptat, perspectiva scăderii ratingului UK a îndreptat automat privirile tuturor către celălalt mal oceanului, acolo unde problemele sunt fără sfârşit. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu: dacă Albionul este într-o poziţie ingrată, este clar că nici mama crizei, SUA, nu are cum să se simtă mai bine. Numai că, e greu să ai o perspectivă negativă de rating atât timp cât ai tiparniţa în curte şi, la nevoie, poţi s-o porneşti pentru a-ţi acoperi necesităţile de moment.
Poate că meritul principal al anunţului S&P este cel referitor la semnalul de alarmă tras la adresa gradului de îndatorare al ţărilor dezvoltate. Cu toate că a fost luat rar în calcul până acum, ponderea sa în analizele viitoare va fi din ce în ce mai mare. Şi, probabil ne va aduce în prim plan ţări despre care, până acum, se vorbea în termeni laudativi(vezi graficul de mai jos).
Evident, rationamentul bazat numai gradul de îndatorare este fără rost, motiv pentru care, cei de la S&P au atentia asupra ponderii in PIB a creditului, mai precis a tendintelor acestui indicator. Estimarile pentru 2013 ale ponderii creditului în PIB sunt de-a dreptul ingrijorătoare pentru unele ţări: SUA 77%(44% în 2008), UK 100%(51% în 2008) Japonia 120%(110% în 2008), Italia 116%(102% anul trecut).
Despre această mişcare am vorbit în 29 aprilie, când spuneam că o scădere a rating-ului Angliei va fi un fenomen care va accentua criza. Evident, o asemenea decizie nu poate fi luată brusc, deoarece ar provoca un cutremur major. Deocamdată suntem încă în faza tatonărilor, în care, de obicei, se prezintă publicului motivele care pot conduce către o asemenea decizie.
Comunicatul dat de S&P vorbeşte clar despre perspectivele negative ale rating-ului de credit acordat Angliei. De obicei, asemenea anunţuri sunt premergătoare unei scăderi de rating. Orizontul de timp pentru luarea deciziei finale este destul de vag, putând varia de la câteva luni la câţiva ani. Oricum, anunţul are meritul de a conduce la o conştientizare a publicului asupra riscurilor care se menţin încă la un nivel ridicat.
Aşa cum era de aşteptat, perspectiva scăderii ratingului UK a îndreptat automat privirile tuturor către celălalt mal oceanului, acolo unde problemele sunt fără sfârşit. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu: dacă Albionul este într-o poziţie ingrată, este clar că nici mama crizei, SUA, nu are cum să se simtă mai bine. Numai că, e greu să ai o perspectivă negativă de rating atât timp cât ai tiparniţa în curte şi, la nevoie, poţi s-o porneşti pentru a-ţi acoperi necesităţile de moment.
Poate că meritul principal al anunţului S&P este cel referitor la semnalul de alarmă tras la adresa gradului de îndatorare al ţărilor dezvoltate. Cu toate că a fost luat rar în calcul până acum, ponderea sa în analizele viitoare va fi din ce în ce mai mare. Şi, probabil ne va aduce în prim plan ţări despre care, până acum, se vorbea în termeni laudativi(vezi graficul de mai jos).
Evident, rationamentul bazat numai gradul de îndatorare este fără rost, motiv pentru care, cei de la S&P au atentia asupra ponderii in PIB a creditului, mai precis a tendintelor acestui indicator. Estimarile pentru 2013 ale ponderii creditului în PIB sunt de-a dreptul ingrijorătoare pentru unele ţări: SUA 77%(44% în 2008), UK 100%(51% în 2008) Japonia 120%(110% în 2008), Italia 116%(102% anul trecut).
Datoriile externe imense vor duce la o politica de devalorizare a tuturor banilor de hartie.
RăspundețiȘtergereDaca economia va fi in stagnare sau va creste la o rata foarte mica, nu vor putea sa mareasca taxele si impozitele fara sa o trimita inapoi in recesiune.
Vor fi obligatzi sa tipareasca bani.
Cu o "mica" completare: US mai are si datorii "interne" de vreo patru ori cat PIB-ul adunate in ultimii ani si care-i stau de gat ca o piatra de moara.
RăspundețiȘtergereCu tot cu astea, s-ar clasa pe locul 2 in graficul tau, dupa Irlanda si inaintea UK.
Sunt de acord cu John, statele bogate au un instrument "eficient" la dispozitie, imprimanta laser. Numai ca se tem si ele de ce s-ar putea intampla dupa ce deschid cutia cu jucarii. Si mai este si reactia statelor creditoare, China in speta, care deja a inceput sa se zbata. Din pacate pentru ea zbaterile sunt inutile atat timp cat ei au cumparat dolari. Am si eu o intrebare: emisiunile de bonduri sunt garantate cu ceva sau numai cu obrazul?
RăspundețiȘtergereFlavian: aurul creste dar bursele au inceput sa descreasca. Dolarul a inceput sa se devalorizeze dar nu foarte mult, abia 10% de la nivelul de 1.25. Sa vedem ca se va intampla.
Tania - eu nu tin minte sincer sa vad pana acum in aceeasi zi o scadere puternica a DOW simultan cu o depreciere serioasa a dolarului.
RăspundețiȘtergerePentru detaliere vezi si ultimul meu post de aici: Primele semne ale show-ului cel mare ?
Dane, asta sa fie motivul pentru care ai iesit de pe bursa si activezi pe forex.
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca shortezi dolari si lire dar impotriva caror monede? JPY sau micul leu chinezesc?
John: Corect. Probabil in toamna o sa inmugureasca inflatia.
RăspundețiȘtergereFlavian: Asa e. Din pacate nu am surse de date foarte coerente privind structura datoriilor deoarece aici cred ca se ascunde o mare problema. Si nu ma refer la SUA ci la state ceva mai modeste, dar cu aere aristocrate, gen Austria.
tania: Cu toate ca poate gresesc pe moment, nu as paria pe aur. E o mare problema acolo!
B: "Refugiul" in forex are o ratiune foarte simpla: asteptarea scaderii generalizate inainte de problemele monetare. In ceea ce priveste strategia pe care am adoptat-o pe forex, pana acum am castigat "clasic" pe euro(am si scris un articol acum ceva timp). Si am castigat BABAN! :-))
Apropos, ceva offtopic, vad ca ziua e plina de scenarii alarmiste cum ca soldatul rus planuieste sa petreaca vacanta de vara in Romania asa cum a facut vara trecuta in Georgia, sa fie adevarat oare?
RăspundețiȘtergereAsta ar da peste cam orice pronosticuri economice pe care cineva le-ar face....
B, de unde ai scos scenariul asta?
RăspundețiȘtergereziarul Ziua e plin de articole pe tema asta, daca le pui cap la cap pe toate pe mine spre aceasta concluzie ma duce.... nu stiu tu ce parere ai...
RăspundețiȘtergereB: Nu cred ca se va ajunge la razboi, dar politica noastra externa fata de Rusia e de-a dreptul dezatruoasa. Pierdem total aiurea o groaza de bani!
RăspundețiȘtergere