Not Because They Are Easy, But Because They Are Hard

Cu siguranţă, evenimentul de astăzi va fi marcat în toată presa din lume. Acum 40 de ani, unul din visele omenirii prindea viaţă: reauşeam să punem piciorul pe lună.

Astrul acesta a fost dintotdeauna în viaţa, mintea şi imaginaţia noastră. Egiptenii i-au spus Toth, sumerienii Sin, grecii Selene, aztecii Metzi. Iar acestea sunt doar câteva exemple mitologice fabuloase, dintre cele mai cunoscute. Practic nu a existat nicio cultură care să ignore luna deoarece ne-am născut cu ea pe cer, i-am simţit aura misterioasă în fiecare seară şi asta ne-a sporit curiozitatea.

Îmi este foarte greu să scriu despre ceea ce s-a întâmplat acum exact 40 de ani. Numai când pronunţ cuvântul "lună" mintea îmi este inundată de o groază de fragmente: de Jules Verne cu a sa "Călătorie de la pământ la lună"(care imediat se "conectează" cu "Le Voyage dans la Lune" al lui Melies), de modalitatea ingenioasă în care Kepler îşi prezenta pe la 1600 viziunile ştiinţifice sub masca unei scrieri aproape fantastice, de primul om pe lună imaginat de Wells, de atâtea şi atâtea alte elemente, fragmente şi viziuni.

Fără a mă considera exaltat, pot spune că ceea ce s-a întâmplat atunci a fost apogeul dezvoltării umane. Este un moment în care ar trebui să medităm ceva mai adânc la ceea ce am fost şi, mai ales, la banalitatea şi ignoranţa în care ne scufundăm. Dacă atunci păream a nu avea limite, acum nu facem altceva decât să ne trăim propria neputinţă. Au trecut patruzeci de ani în care am regresat puternic. Atunci visam să colonizăm universul în timp ce acum visăm la banii pentru a cumpăra următorul BigMac. Marile invenţii ale epocii actuale sunt cuţitul electric, berea le pet şi Viagra. A, şi era să uit: ar mai fi şi detergentul X cu mega enzime pentru curăţarea petelor de ciocolată cu alune, pasta de dinţi pentru albirea dinţilor albi, coniacul Unirea, maşina de teren care merge numai pe şosea, maşina de şosea care are tehnologie de maşină de teren s.a.m.d. Avem cu ce să ne mândrim!

În urmă cu 40 de ani aveam aripi. Acum acestea au putrezit şi ne e din ce în ce mai greu să înţelegem la ce ne-au folosit. Pe vremea aceea un liceean îţi putea calcula traiectoria unui corp ceresc. Acum, pentru calculul unui radical avem nevoie de calculator(asta evident, în cazul în care ştim ce e ăla un radical). Este destul de trist că această aniversare este una în care o criză economică ne-a doborât efectiv. Şi, probabil şi mai tragic este faptul că prostănacii care acum conduc destinele lumii n-au înţeles încă faptul că soluţiile problemelor actuale nu au cum să apară din prompter. Dar desigur, acesta este un alt subiect despre care vom discuta ceva mai târziu.


P.S. În ultimele săptămâni nu am mai postat întrucât am fost aproape rupt total de civilizaţie(în afară de televizor unde am prins Bloomberg, toată comunicaţia mea s-a rezumat la GPRS-ul generos taxat la fiecare 10 kb). Acum m-am reîntors în civilizaţie şi trăiesc "emoţia" internetului la liber din hotel(cu toate acestea postările vor fi ceva mi rare decât până acum întrucât mă voi dedica mai mult relaxării).
Vreau să vă mulţumesc pe această cale pentru mesajele pe care mi le-aţi trimis. Am fost foarte emoţionat când am constatat că au existat atât de mulţi oameni care s-au îngrijorat cu privire la soarta mea. Nu, n-am păţit nimic! Iar de-acum promit să anunţ evadările. :-))