Reelectrificarea

Conceptul de maşină electrică nu este atât de nou pe cât ar putea părea. Certificatul de naştere al primului vehicul electric situează acest eveniment undeva între anii 1832 şi 1839. Poate părea şocant pentru unii, dar putem afirma că există o istorie paralelă  a automobilului electric. Desigur, nu atât de vocală precum cea a automobilelor propulsate cu combustibili fosili, dar destul de fascinantă. Spre exemplu, în 1899 un belgian a construit un vehicul electric de curse denumit "La Jamais Contente" şi care a reuşit în acele vremuri să stabilească recordul absolut de viteză, depăşind 95 Km/h. Fascinant, nu-i aşa?

Studiind istoria putem spune că, exceptând perioada de pionierat, noţiunea de automobil electric a fost strict legată de crizele petroliere. De fiecare dată când preţurile au luat-o razna sau când vreun calcul a arătat iminenţa terminării rezervelor de petrol, a început şi explozia de concepte electrice sau de încercări de producţie pe scară largă. De fiecare dată însă, automobilul electric a sfârşit în magazia cu ciudăţenii a fabricanţilor sau în spatele unei vitrine mai dosnice a vreunui muzeu auto.

Momentan se pare că suntem într-o nouă perioadă de încercare a impunerii unui automobil electric.Cel puţin atât la nivel declarativ cât şi la cel strategic, se pare că există o opţiune clară a tuturor pentru dezvoltarea treptată a unor asemenea vehicule. Deocamdată teritoriul predilect al acestor vehicule sunt târgurile auto unde este de bon ton afişrea a cel puţin unui concept. 

Dintre toţi producătorii, se pare că Renault mizează puternic pe această piaţă, din moment ce a prezentat la la Frankfurt nu unul, ci patru concepte electrice. Iar pentru lansarea lor a pus şi un countdown pe site-ul dedicat acestor concepte: http://www.renault-ze.com/. Până acum, francezii par cei mai evoluaţi în articularea unei strategii electrice pe piaţa auto. Anul trecut au încercat dezvoltarea unei "strategii electrice" în Israel, unde statul ar fi permis taxe aproape zero pentru vehiculele electrice. Renault ar fi urmat să dezvolte atât automobilele cât şi staţiile de reîncărcare, iar modul de taxare a reîncărcării a fost considerat de-a dreptul revoluţionar. Între timp s-a aşternut liniştea peste acest proiect. Însă francezii se pare că au o opţiune clară pentru strategia electrică din moment ce au anunţat semnarea unui parteneriat strategic cu RWE(furnizorul german de electricitate) pentru dezvoltarea unor staţii de reîncărcare pe tot teritoriul Germaniei. Şi aceasta pentru că, deocamdată, nu există soluţii pentru dezvoltarea unor autonomii mai mari de 200 km la automobilele strict electrice.

Cu toate că există o aparenţă că lucrurile încep să se mişte accelerat, din punctul meu de vedere încă mai sunt multe necunoscute de rezolvat. Însă, cea mai importantă variabilă a acestei ecuaţii este opţiunea statelor. În cazul în care direcţia va fi clar stabilită, cercetarea va rezolva toate aceste probleme. Dacă însă vom asista la un scenariu similar celui din anii 80 s-ar putea ca tot acest avânt să fie o nouă filă în istoria tentativelor electrice. Personal sper ca această a treia încercare să fie şi cea care va schimba definitiv faţa industriei auto.