Economia vazuta din apa

 Săptămâna trecută, Daily Mail publica un articol excelent: "Revealed: The ghost fleet of the recession anchored just east of Singapore". În articol se prezintă, în premieră o realitate crudă din lumea transportatorilor maritimi, anume faptul că nu prea mai e de muncă. Pădurea de vapoare ancorate nu face altceva decât să şomeze în aşteptarea recuperării care s-a produs numai pe hârtie. Iar pentru a avea o imagine globală a "recuperării" puteţi încerca să vizualizaţi datele puse la dispoziţie de Vesseltracker în Google Earth. Veţi avea surpriza să constataţi cum, în jurul marilor porturi, "haite" de cargo-uri hibernează. Este o imagine deprimantă, dar care exprimă destul de clar situaţia "din teren".

În ultima perioadă media şi politica au isterizat investitorii cu previziunile optimiste. Rezultatul a fost o creştere falsă, care nu reflectă nici pe departe realităţile economice. Un indicator fundamental al schimbului internaţional este Baltic Dry Index, a cărui evoluţie am mai prezentat-o în câteva rânduri. Motivul pentru care îl aduc în discuţie este unul simplu: nu poate fi manipulat. Modalitatea în care este calculat nu lasă loc interpretărilor sau aproximaţiilor. În imaginea de mai jos, am trasat graficul acestui indice care, de ceva vreme, are o evoluţie contrară celei bursiere. Pentru a înţelege mai bine realitatea, am inclus(în fereastră) două grafice obţinute de la "Institute of Shipping Economics And Logistics - Bremen" care prezintă evoluţia lunară a traficului de containere prin porturi.

După cum se poate observa, căderea este una abruptă: -20% pentru America, +18% Europa şi -15% Asia. Ceea ce mulţi nu ştiu, este că şi în acest domeniu capacitatea de transport a fost speculată masiv în cursul anilor trecuţi. Falsa cerere a condus la o creştere artificială a preţurilor sub presiunea unei lipse aparente de capacitate de transport. Aceasta a împins transportatorii să comande şantierelor nave mai mari şi mai scumpe, pariind pe creşterea exponenţială a cererii. În momentul în care realitatea a ieşit la suprafaţă, s-a a produs un blocaj pe întreaga linie: operatorii s-au trezit cu vapoare de care nu aveau nevoie, lipsa de comenzi i-a dus în imposibilitatea efectuării plăţilor către şantiere care, la rândul lor, nu şi-au mai putut onora datoriile către bănci(de fapt lanţul este mult mai complex, dar l-am scurtat voit).

Ceea ce se petrece cu transportul maritim încă nu a explodat întrucât mulţi operatori au obţinut perioade de graţie, în speranţa unei reveniri. Situaţia însă este valabilă numai pentru giganţii în domeniu, ale căror pierderi sunt rostogolite deoarece sunt mult prea mari pentru a ieşi la suprafaţă. Ceilalţi se confruntă cu pierderi masive şi intră în faliment, constituindu-se în pradă uşoară pentru cei mari. Iar cei mari, cu atâtea "oportunităţi" în preajmă nu fac altceva decât să devină şi mai mari. Mai ţineţi minte de fenomenul "too big to fail"? Începe să se generalizeze şi nu ştiu de ce mi se pare că ne îndreptăm din ce în ce mai mult către o lume dominată de monopoluri. Asta nu e bine, nu-i aşa? :-)