luni, 5 iulie 2010

Dincolo de lacrimi

Ceea ce vedem anual, odată cu sezonul inundaţiilor, este tragic. An de an oamenii sunt victime ale unor fenomene extreme şi comunităţi întregi sunt evacuate. An de an lacrimile celor care-şi pierd agoniseala de-o viaţă ne impresionează şi, în acelaşi timp, ne fac să condamnăm prostia şi imbecilitatea, cele două forţe care par a conduce perpetuu ţara.

M-am întrebat de multe ori care sunt cauzele pentru care se întâmplă aceste lucruri, de ce inundaţiile din alte locuri nu au consecinţe atât de tragice. De fiecare dată când aud ştirile despre inundaţii, alunecări de teren, deşertificare s.a.m.d. îmi revine în minte aceeaşi întrebare obsesivă: sunt oare acestea consecinţe numai ale încălzirii globale? Părerile sunt împărţite şi este greu să spui tranşant că vina ne aparţine nouă sau umanităţii în general. Cert este că asistăm, pe zi ce trece, la dezvoltarea unor fenomene ciudate, despre care, de multe ori, nu aflam decât de la televizor. Iar impactul pe care-l aducem noi, ca locuitori ai acestei ţări, este unul negativ, care nu face altceva decât să accelereze fenomenele extreme.

Una dintre cauzele identificate atât de oficiali cât şi de observatorii simpli este despădurirea. Cu toate acestea, o puzderie de firme mici, medii şi mari îşi desfăşoară nestingherite activitatea de distrugere a pădurilor. Şi aceasta pentru că activitatea de distrugere este condamnată doar la nivel declarativ, în timp ce unii şmecheri îşi numără profiturile(ilegale din punctul meu de vedere). Degeaba apare la televizor Blaga condamnând vocal despăduririle. E fix praf în ochi atât timp cât interesele din spatele arcului guvernamental exercită o presiune ca această activitate să fie condamnată numai verbal. Şi, pentru a nu fi acuzat de partizanat politic, voi aminti că situaţia este neschimbată din 1989!

Dacă vă gândiţi că despădurirea barbară este cerută de vreo industrie din România vă înşelaţi. Odată tăiat, lemnul este prelucrat minimal şi exportat. O activitate de-a dreptul păguboasă. Ţin să amintesc un element hilar: pe vremea comuniştilor nici măcar un centimetru cub nu ieşea din România sub formă de cherestea deoarece la produsul finit adaosul comercial este de vreo câteva ori mai mare. Legislaţia laxă de acum a transformt pădurile româneşti în materie primă ieftină pentru europeni. O barbarie care ne costă infinit mai mult decât profiturile unor şmecheri.

Unii dintre jucătorii mari au intuit că, sub presiunea evenimentelor, jocul de-a despădurirea se apropie de sfârşit. Şi, pentru a profita la maxim pe ultima sută de metri, au dezvoltat o strategie de-a dreptul malefică: achiziţia de păduri prin interpuşi. Schema este simplă: o firmă mică primeşte avansuri babane pentru a cumpăra o pădure. Prin contract, firma se obligă să livreze "finanţatorului" o anumită cantitate de cherestea(de obicei 60% din pădurea achiziţionată), aşa că după achiziţie trece rapid la exploatarea în forţă a zonei. Avizele de exploatare pe care se bazează sunt obţinute semi-legal, iar promisiunile de reîmpădurire rămân numai pe hârtie. Până când statul "se prinde oficial" de schemă, pădurile respective sunt deja istorie, iar în urmă rămân nişte firme mici numai bune să fie lichidate pe banii aceluiaşi generos stat. Adevăraţii profitori pozează ca oameni de afaceri cu principii şi ies la înaintare cu pădurile pe care le-au achiziţionat şi pe care, chipurile, le conservă. Probabil, în scurt timp îi veţi vedea la televizor incriminând barbariile care se fac şi pledând pentru o exploatare responsabilă.

Este desigur un moment de cotitură, iar marea întrebare care se pune este dacă putem scăpa de această spirală de interese cu ramificaţii prin toate partidele şi instituţiile statului. Încercarea de a prinde hoţul asupra faptului este sortită iremediabil eşecului, aşa că singura măsură eficientă ar fi interzicerea exportului de cherestea. Stopând răul de la rădăcină se vor reduce substanţial exploatările ilegale, iar furtul din păduri nu va mai avea aceeaşi miză. Ştiu, e vorba de o soluţie radicală, dar, din păcate, am ajuns deja la momentul la care soluţiile normale efectiv nu funcţionează. Probabil că din afacerea exportului câţiva şmecheri ar pierde profiturile, iar statul ceva impozite. Dar, pe termen mediu şi lung, blocarea barbariei ar forţa dezvoltarea unei industrii a lemnului aici. Se gândeşte cineva la asta? Nu cred şi, probabil, anul viitor pe vremea asta vom vorbi tot despre inundaţii, tornade, alunecări s.a.m.d.

12 comentarii:

  1. Putem scapa! Dar nu cu PSD, PDL, PNL, UDMR! E un fapt deja demonstrat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate natura va fi exploatata "cu furie" si in viitorul apropiat, atat timp cat "economia o cere". Pana la urma, sectorul politic este doar sluga corporatiilor, anumitor firme "agreate", a banului in general. Orice alt partid politic ar face fix la fel.

    Si sa nu credeti ca, spre exemplu, elvetienii sunt mai breji. Ei nu isi mai taie padurile ci corup sistemul romanesc sa le taie pe ale noastre. Exemplul cu elvetienii e fictiv, doar folosit pt. a transmite ideea :)

    Pana la urma, toate crizele actuale, economica, sociala, demografica, de mediu, medical, alimentar, sunt generate fix din aceeasi cauza: criza constiintei umane, a modului dualist de gandire (eu sunt separat de restul - oamenilor, naturii, lumii, universului).

    RăspundețiȘtergere
  3. Este un lucru pe cat de simplu pe atat de eficient. Pritr-o asemenea masura industria prelucratoare (incluzand pe cea a mobilei) va avea numai de castigat.
    Un comentariu foarte clar al lui DanP cu care sunt intru totul de acord. Problema zilelor noastre este fundamental morala.
    Intrebarea este aproape frustranta: de ce nu se poate face? de ce o mana de smecheri pot sa influenteze lucruri care ne afecteaza pe noi toti?

    RăspundețiȘtergere
  4. Aoleu, a descoperit tanti vadim netu'. Scuze, dar n-am putut sa ma "aptin".
    P.S. Eu unul fac parte dintre ciudatii carora nu le plac nici "aia", nici "ailalti". Asa ca pierzi timpul. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu amintesti deloc banii de indiguiri furati la nivel local si concretizati in lucrari sub forma de vile...
    Si noua acum ni se cere sa ajutam sinistratii? Departe de mine sa fiu fara inima dar daca nu s-ar fi furat poate ca acei oameni nu ar fi ajuns sinistrati? Sa isi ceara drepturile si de la cei care au sifonat banii de diguri, au platit contracte de proiectare diguri de valoare digului insusi si apoi afirma ca au ramas fara bani pt lucrarea efectiva!

    RăspundețiȘtergere
  6. natura mai bine zis isi cere tributul, am luat fara socoteala, va trebui sa dam socoteala

    RăspundețiȘtergere
  7. Problemele din silvicultura romaneasca sunt vechi. Din pacate nu a existat o vointa la nivel politic pentru a fi rezolvate. Incepand de la sistem de urmarire a masei lemnoase,proiectul SUMAL, si pana la noul cod silvic cu toate neajunsurile lui politicienii nu au fost interesati in a avea o legislatie cat mai clara si un control al exploatarilor forestriere.
    Masura cu interzicera exporturilor de cherestea mi se pare aberanta atata timp cat multe paduri se exploateaza rational. Nu zic ca nu exista taieri abuzive care din pacate nu pot fi combatute.

    Cateva citate din articolele lui tobescu de pe forestry.ro pentru a intelege mai bine situatia:

    http://www.forestry.ro/pageTB.jsp?pg=agendaEditorial&left=leftEditorials&right=rightEditorials&index=0&subject=

    "SUMAL-ul este exemplul care ne ajuta cel mai bine sa intelegem realitatile macroeconomice si sociale pornind de la lumea mica a " forestierilor ".
    " Sumal "-ul a aparut ca proiect pornind de la realitatea taierilor ilegale de masa lemnoasa si " spalarea " acesteia in circuitul industriei lemnului, ineficienta controlului, amploarea pietei negre si a concurentei neloiale care afectau ansamblul industriei lemnului. In plus,a pornit de la lipsa unei statistici eficiente privind circuitul masei lemnoase in industrie. Raspunderea la aceste provocari a devenit obiectivul SUMAL-ului.

    ------

    Softul a fost dezvoltat in aproxinativ 3 luni. Modificarea HG-ului privind circulatia masei lemnoase a durat 1 an si 6 luni. HG-ul a aparut pe finalul guvernarii liberale, amputat fata de forma initiala si cu termene nerealiste, comprimate de aparitia unui nou ciclu electoral. Proiectul a fost lansat fara o suficienta pregatire, fara suport in folosire, fara testare suficienta . Dar totusi s-a dovedit functional. A fost grevat de haosul provocat de schimbarea documentelor cu regim special. Au disparut din HG aproape toate contraventiuile privind circulatia masei lemnoase, in ideea ca va aparea o lege speciala a contraventiilor prevazuta de noul Cod Silvic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Păi, nu e proprietatea "sfântă"? Nu sunt arătaţi cu degetul şi linşaţi mediatic toţi cei care îndrăznesc să spună că proprietea e una, modul ei de administrare alta, şi că atunci când administrarea iresponsabilă aduce atingere interesului public, puterea publică este obligată să intervină?
    Nu a devenit România un rai pentru tot feklul de experienţe de dereglementare?
    Aţi văzut vreo demonstraţie serioasă în faţa Guvernului, care să ceară stoparea defrişărilor sălbatice? Nu sunt la putere tăietorii de păduri?
    Cred că ne-am cam pierdut dreptul de a ne plânge, pentru că pasivitatea noastră a fost o încurajare pentru derbedei.

    RăspundețiȘtergere
  9. @margin, anonim plin de curaj,
    Sper ca nu te referi la mine, am descoperit netu'cand unii se jucau in tarana cu diverse chestii pe care nu le intelegeau :))))))))

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu e aşa radicală propunerea - ea a fost aplicată de fapt până prin 1997, cînd odată cu "schimbarea" a venit şi revizuirea unor legi "fesenisto-comuniste" ca cea menţionată. :(

    Personal acela a fost unul din motivele şi momentele cînd am realizat că lozincile sunt una şi realitatea e ( întotdeauna ) mult mai complicată şi complexă ...

    RăspundețiȘtergere
  11. Interzicerea exportului de cherestea nu e suficient de radicala.
    Din lemnul taiat semi-legal deriva toate produsele din lemn, inclusiv biroul ieftin din PAL pe care scriu acum.
    Daca vrem sa salvam padurile (ca elvetienii) e nevoie ca intreaga industrie a prelucrarii lemnului sa fie pusa la pamant. E mai dificil, in plus, si asa avem exporturi firave.
    Eu zic ca e mai bine sa evoluam ca natie vreo cateva generatii, ca sa ne exploatam cu cap padurile, avutie nationala.

    RăspundețiȘtergere
  12. >Eu zic ca e mai bine sa evoluam ca natie vreo cateva generatii, ca sa ne exploatam cu cap padurile, avutie nationala.

    Păi atunci copii noştri o să înveţe despre Deşertul Bărăganului ... :(

    E drept că şi industria prelucrătoare ridică aspecte problematice dar marile probleme vin de la exportul de cherestea prelucrată primar şi, deci, foarte ieftină pentru piaţa europeană.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)