În timp ce toată lumea vorbeşte despre criza alimentară şi despre creşterea generalizată a preţurilor, în Spania uleiul de măsline merge în sens contrar. Scăderea de preţuri este una fără precedent, de la 2.8€/kg în 2007 la 1.8€/kg. Să fie vorba de o mişcare care ar putea semnaliza o revenire la normalitate a preţurilor la alimente? Să nu tragem concluzii prea devreme.
Ceea ce se întâmplă acum în Spania este o consecinţă a realităţilor de pe piaţa bancară a acestei ţări. Cu toate că agricultura s-a dovedit a fi un element de stabilitate în economia ţării, fermierii suferă din cauza subţierii puternice a pieţei creditului. Confruntându-se cu nevoia de bani pentru diverse plăţi şi neputând să acceseze împrumuturi, fermierii se văd nevoiţi să-şi vândă marfa cu orice preţ. Cum Spania este cel mai mare producător de ulei de măsline din lume(următorul pe listă, Italia, produce de trei ori mai puţin!), vă puteţi imagina ce sentimente trăiesc fermierii în momentul în care văd cum preţurile scad de la un moment la altul.
Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, în Spania există, ca de altfel în toată Europa, un monopol al marilor retaileri care forţează scăderea preţurilor pentru a-şi creşte marjele de profit. Un fermier declara că în spatele acestei mişcări descendente a preţului stă obişnuinţa hipermarket-urilor spaniole de a utiliza uleiul de măsline ca produs cârlig pentru atragerea clienţilor. Astfel, pentru obţinerea preţurilor mici, hipermarket-urile vând sub marcă proprie amestecuri inferioare, forţând scăderea standardelor de calitate.
În cazul în care nu se vor lua măsuri, un segment important al economiei spaniole riscă să se prăbuşească. În niciun caz acest fenomen nu se înscrie în lista celor care ar putea semnaliza sfârşitul crizei alimentare. Cel mult poate fi o excepţie care confirmă regula, dar chiar şi aşa, efectele ei cred că vor fi limitate în timp.
oricat s-au straduit sa evite depresiunea (in general, cei care au puterea in lume) n-au reusit decat s-o amane. ma tem ca aceasta amanare n-a facut decat sa amplifice fenomenul, ma gandesc ca oricum deflatia va veni mai repede decat se asteapta unii sau chiar contrar, a se vedea BCE.
RăspundețiȘtergereparca vad ca BCE intoarce pozitia luata luna asta... n-ar fi o premiera.
Ar mai fi ceva care zic eu pietele financiare de marfuri nu au inteles, alimentele au si ele un fel de scadente, date de termenele de valabilitate. Numai ca e un pic diferit pretu dupa scadenta e aproape 0. Uite asa cresti pretu pana arunci marfa. Sa vedem atunci ce "activ suport" or sa mai aiba pietele financiare de marfuri. A si "noua recolta" se apropie. Bitii se muta usor oriunde pe glob, da merele putrezesc in hambar
RăspundețiȘtergere"un segment important al economiei spaniole riscă să se prăbuşească" - by design, dear, by design...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereFlavian: Nu! Respectivele materiale sunt pentru cei cu creier putin si credulitate multa.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereFlavian: Ti-am sters comentariile din cauza ca sunt nerelevante si nu au nicio legatura cu articolul.
RăspundețiȘtergereInca o data se vede ca n-ai citit articolul respectiv... :)
RăspundețiȘtergereTu zici asa: Confruntându-se cu nevoia de bani pentru diverse plăţi şi neputând să acceseze împrumuturi, fermierii se văd nevoiţi să-şi vândă marfa cu orice preţ.
Iar articolul zice asa: Aberaţia unei asemenea strategii lacome, de creştere progresivă a producţiei şi implicit consumului - în condiţiile unei planete cu o populaţie şi resurse fizice evident limitate.. a fost subliniată.. de orice alt documentar cinstit care tratează critic cursa galopantă a "consumerismului".
Vorbind de perioada interbelică, mi-a rămas întipărită în minte o imagine stupefiantă, din cărţile de istorie, ce ilustra falsa criza financiară regizată începând cu 1929, ce era definită ca o criză de supraproducţie, imaginea arătând o serie de muncitori care deversau conţinutul unor cisterne pline cu lapte, direct în canalizări.
Nici un profesor nu mi-a putut oferi, pe atunci, o explicaţie viabilă, pentru faptul că, în plină aşa-zisă criză alimentară, un aliment de bază era aruncat la canal fiindcă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie vândut în pierdere, (i)logica unei astfel de acţiuni rămânând obscură pentru copilul din mine.
În timp ce capitalismul, deşi devenise evidentă limitarea resurselor planetare, s-a lansat pe spirala producţie/consum, care ne-a adus în pragul colapsului actual, socialismul, a urmat calea opusă, cum era de aşteptat, de la un experiment de altă natură...
Cat mai dureaza pana ce spaniolii disperati sa creasca pretul la ulei vor repeta aberatiile ultimei crize.. aruncandu-l pe camp sau renuntand pur si simplu la a mai produce ulei in timp ce altii mor de foame.. pentru ca asa zice sistemul actual ca e "normal" sa faci ? :(
Flavian:Incearca sa intelegi ce-am scris si nu sa deviezi catre alte subiecte aberante pentru infierbantat mintile simple!
RăspundețiȘtergeredaca money = debt, atunci, credit crunch = deflatie.
RăspundețiȘtergereimi pare rau ca nu am apucat sa vedem suficient asta in Romania, dar nu e timpul pierdut.