Occupy your mind

Ieri s-a împlinit o lună de la prima descălecare a manifestanților grupați în mișcarea Occupy WallStreet. După cum ați observat n-am dat mare atenție mișcării. Și am luat această decizie în ciuda faptului că am fost de nenumărate ori atenționat asupra ceșterii puternice a numărului de participanți. Dacă stăm să privim retrospectiv, putem observa cum o micro-răzmeriță necunoscută s-a transformat peste noapte într-o mișcare globală care are ca scop ocuparea fiecărei capitale importante a lumii. Motive berechet să fii, așa cum îmi spunea un prieten, cel puțin impresionat de amploarea pe care a luat-o mișcarea. Așa să fie?

Nu știu de ce, de fiecare dată când mai aud o știre occupy, îmi vine în minte un alt element care pare geamăn, anume Wikileaks. Și aceasta nu din cauza apariției lui Assange în mijlocul unor manifestanți ci, mai degrabă, deoarece ambele mișcări par croite de aceleași mâini. Îndoielile pe care le-am exprimat în ceea ce privește Wikileaks sunt similare și în cazul acestei mișcări. Ambele fenomene s-au dezvoltat inițial marginal, au fost ignorate de mass-media și s-a încercat mușamalizarea lor. Atât de nedreptățite au fost aceste mișcări încât numai câteva scăpări nevinovate(dar perfect instrumentate) le-au făcut să ajungă în centrul atenției și asta în ciuda mamuților mondiali ai presei care au încercat ascunderea evenimentelor. Mai mult, ambele fenomene au fost contestate de oficina Casei Albe(CNN) încă din momentul în care mai nimeni nu auzise despre evenimentele respective, atrăgându-se în acest fel atenția asupra lor.

Dacă asemănarea dintre cele două mișcări nu spune pentru unii mare lucru, ar mai fi câteva elemente care m-au pus pe gânduri. Teoretic, centrul conspirației împotriva marilor bănci și a corporațiilor se află în rețelele sociale. Oficial, conspiraționiștii anti sistem par a fi strânși într-un fel de grup anonim care se auto-creează, fără un centru bine definit. Mai mult, mișcările lor nu pot fi intuite deoarece strângerea se dă prin intermediul rețelelor așa-zis descentralizate. Și, ca printr-o minune, armata celor care se declară fucking angry se strânge la ore fixe în proteste spontane(și ordonate) care dau de furcă autorităților. Din experiențele personale știu că unei inițiative mobilizatoare pornite pe rețelele sociale, de cele mai multe ori i se dă un like pentru ca, în următoarele minute, ore sau zile atenția țintei să se îndrepte către chiloții colegei de facultate, a vreunui prieten beat sau a nu știu cărei alte aberații venită la rând în prim-plan. Nu am reușit însă să-mi dau seama care sunt condițiile în care rețelele sociale devin platforme ideologice, cum aceste instrumente de pierdut inutil timpul ajung să declanșeze revoluții de tipul celor din lumea arabă. Să ne înțelegem bine: rețelele sociale nu sunt distribuite ci centralizate. Multitudinea de date pe care le dețin despre prostimea înrolată le fac instrumentele ideale de manipulare deoarece diversele profile psihologice pot fi selectate și studiate cu ușurință. Revenind la manifestațiile din lumea reală, e destul de dificil de înțeles pentru un om cu capul pe umeri cum pot campa niște indivizi protestatari în mijlocul New York-ului. Sau, ca să ne apropiem ceva mai mult de Europa, cum e posibil să-ți pui cortul la Saint Paul. Conform unui studiu independent, în Londra o simplă plimbare de o jumătate de oră te face subiectul a peste 600 de camere video. Nu  cred că există un oraș mai supravegheat decât Londra și, de asemenea, nu cred că există un alt oraș în care forțele represive să fie mai bine puse la punct și mai pregătite să elimine cu rapiditate democratică orice încălcări ale legii. În aceste condiții, a crede în povestea că orice neavenit e capabil nu numai să protesteze ilegal, ci să-și mai și întindă cortul într-un loc cu o asemenea vizibilitate, mi se pare un lucru greu de înghițit. 

Urmarea firească a acestor mișcări nu se lasă nici ea așteptată. Iată că au apărut și reacțiile politicienilor grei care, peste noapte, le dau dreptate protestatarilor și trag de urechi marile bănci responsabile de dezastrul actual. Mai că-ți vine să crezi că mai au puțin și trec de partea manifestanților în înfruntările acestora cu netrebnica poliție represivă. Hmm. Nu pare cusut cu ață albă? Realitatea este cu totul alta. Tensiunile acumulate în societate sunt extreme, oamenii sunt deja revoltați. Arhitecții societății, la fel ca și cei care stau în spatele scenei pentru a supraveghea buna desfășurare a lucrurilor știu bine ce se întâmplă. De asemenea, știu la fel de bine că în asemenea momente e nevoie de o supapă care, după cum se vede, a apărut, a fost emanată. Scopul principal este acela de a detensiona societatea, iar urmarea firească va fi pedepsirea publică a vinovaților pentru supărările provocate pulimii. Care pulime, mulțumită, se va reîntoarce bucuroasă la relaxarea în sânul familiei, rețele sociale, televizor și alte activități care-ți permit să te detensionezi pentru a lucra mai mult și mai bine deoarece ai rate de plătit și responsabilități sociale. Până la urmă trebuie să arăți că ești un bun cetățean, nu-i așa?

În mecanica socială, cu toate că lucrurile par a funcționa după legi stricte, sunt extrem de multe necunoscute. Păpușarii din spatele scenei suferă de complexul Creatorului și au impresia că stăpânesc în profunzime toate aceste forțe, că pot întinde lucrurile cât vor de mult. Mai mult, ei trăiesc cu convingerea că lucrurile se petrec la fel ca într-un joc video: dacă ești amenințat să nu treci nivelul, cheat-urile magice îți dau puteri nelimitate pentru a pune lucrurile pe făgaș. Experiența ne demonstreză că lucrurile nu sunt atât de stricte, iar puterile nelimitate ale celor care manipulează și inventează supape durează până când cineva mai deștept îndreaptă lucrurile pe o cu totul altă direcție. Până acum istoria ne-a demonstrat că geniul care a schimbat făgașul inițial al mișcărilor similare celor din ultima vreme a fost tocmai inconștientul colectiv, adică instrumentul pe care geniile manipulării pretind a-l cunoaște în profunzime.