Imperiul în derivă

Citesc postarea asta a lui Trump și nu-mi revin. De ieri, de când am postat anunțul sec pe Telegram, pur și simplă mă simt de parcă cineva mi-ar fi dat un pun în barbă. De ce? Pentru că, treptat, ca dintr-o beție, îmi revin și pot să înțeleg exact evenimentele. Iar de venit nu-mi vine să cred! Doar că acum avem suficient material pentru a pune totul cap la cap. 

Deci, cum au decurs evenimentele? În primul rând Israelul a organizat o acțiune amplă, gen cea de decapitare a Hezbollah. Și-a dezvoltat operațiuni puternice de spionaj, a recrutat un număr record de agenți pe teritoriul iranian, plănuind, nici mai mult nici mai puțin decât o schimbare de regim. La momentul oportun, operațiunea a fost declanșată. În primul rând, sabotorii au reușit să doboare din spate antiaeriana iraniană, după care avioanele au intrat ca-n brânză. Un alt val de agenți au început să asasineze oameni de primă mână ai regimului sau specialiști în fizică nucleară. Totul s-a efectuat ca la carte, iar Iranul părea în derivă. În paralel l-au activat pe papagalul ăla de fiu al șahului, un personaj mai degrabă comic, încercând prin aceasta să sugereze că există o conducere coerentă în afara Iranului. De asemenea, i-au pus pe kurzi să provoace deranj în speranța că Iranul va fi ocupat de poveștile teritoriale. 

A fost o mișcare admirabilă, care a demonstrat forța Mossad-ului. Dacă ar fi fost executat în România doar 5% din ce s-a executat în Iran, România era schimbată din temelii, putându-se impune absolut orice regim. Printr-o asemenea operațiune ne-ar fi putut face inclusiv republică islamică sau califat! Doar că Iranul nu e România. Practic instantaneu, înlocuitorii desemnați ai celor omorâți le-au preluat atribuțiunile. A existat un al doilea val de asasinări și, inclusiv în urma acestuia, atribuțiunile au fost preluate instantaneu, neexistând vreo sincopă în funcționarea statului. Agitatorii care plănuiau să strângă protestatarii au reușit o manifestație de câteva zeci de persoane, majoritatea, cel mai probabil, compusă din ei, agenții de pe teritoriul iranian. Kurzii, cu toate că spuneau că sunt gata de luptă și că au contacte pe teritoriul iranian nu au făcut nimic. Motivul?

Ei bine, de-aici începe a doua parte a operațiunii pe care o punem numi lejer „EȘECUL”. Poporul iranian a mers în direcție diametral opusă. Pe măsură ce conducerea continua să funcționeze, oamenii s-au transformat într-o carapace care a susținut-o. Și de-aici totul s-a prăbușit. Iranul a început să contraatace, trimițând rachete către teritoriul israelian și dezactivând practic Iron Dome. În ciuda dispozitivului antiaerian extins, întins atât pe teritoriul Iordaniei, Irakului și Siriei, rachetele iraniene nu au putut fi interceptate. Valurile de atac au fost coordonate inteligent, cu drone la înaintare, rachete mai vechi în mijloc și rachete premium la final, în care s-a ajuns să se tragă din 12 locuri în același timp pentru a le intercepta și totul degeaba. Așa și-a văzut Israelul mai multe localități devastate, elemente de infrastructură energetică șterse de pe suprafața pământului și obiective militare importante ruinate. Nu mai vorbim despre costul extrem de mare pentru apărare.

V-am spus încă după primele valuri de atac faptul că Israelul nu poate rezista mai mult de două săptămâni. Și s-a văzut limpede asta prin scăderea dramatică a performanțelor Iron Dome, cauzată de utilizarea unor muniții învechite care nici n-au mai funcționat cum trebuie. Dovadă sunt actele de auto-sabotare, în care proiectilele, în loc să meargă spre rachetele iraniene s-au dus direct în clădiri provocând pagube. Iranul a susținut inclusiv că a reușit să hack-uiască Iron Dome și că aceasta ar fi cauza pentru care nu funcționează. Ceea ce știm cert este că Iranul a reușit mai multe penetrări electronice adânci, într-una dintre ele reușind inclusiv să obțină controlul asupra camerelor publice video instalate pe străzi, având astfel inclusiv confirmarea video asupra eficienței loviturilor sale. Nu sunt de ignorat nici penetrările organizațiilor din zona dark, care au scos la suprafață o groază de date secrete de-ale serviciilor speciale ale Israelului. Aceste pierderi nu pot fi evaluate!

Confruntându-se cu o teribilă consecință a actelor sale, Netaniahu s-a dus la „golanul planetei”, cerându-i intervenția imediată. Și-aici începe seria de mistere care ne-au fost dezvăluite. Știm că Trump a atacat ca un dement cu bombe masive, din care are un stoc extrem de mic, de vreo 30-35 de bucăți. La momentul atacului s-a spus că a folosit 30 de bucăți, ulterior numărul a scăzut la 8. Au fost atacate site-urile nucleare ale Iranului. După ce a ultra-elogiat atacul, s-a demonstrat contrariul inclusiv prin imagistica satelit, anume că atacul american a provocat chiar mai puține pagube decât un atac israelian obișnuit. Și-aici vine dimensiunea de clovn a lui Trump. De fapt ce-a fost în spate? Înțelegem din postarea sa.

Așadar Trump mulțumește Iranului că a avertizat cu mult timp înainte asupra bombardării unei baze militare de-a sa din Qatar deoarece că nu s-au pierdut vieți omenești și că totul a fost evacuat anterior bombardamentului. Stați puțin că începe să dea cu virgulă! Deci Trump mulțumește „dușmanului iranian”? Dar oare de ce iranienii au anunțat de dinainte? Cumva pentru că și americanii anunțaseră anterior unde anume vor ataca, permițând Iranului să-și mute centrifugile și uraniul îmbogățit în locuri mai sigure? Ei bine, părerea mea e că am asistat la un teatru de proastă calitate.

Înghesuit de Netaniahu și întreagul său lobby din SUA, Trump a fost nevoit să intervină. Însă, pentru a nu și-o lua rău peste bot, a anunțat Iranul asupra atacului, dându-le posibilitatea să-și securizeze uraniul și tehnologiile pe care le depozitau la Fordo. Iranul, la rândul său, a răspuns bombardând o bază goală. Și astfel cele două țări sunt chit. În plus, ministrul iranian de externe a dat un ultimatum Israelului să nu mai bombardeze nimic după ora 4:30 AM, ora Iranului întrucât astfel vor exista consecințe. Și bombardamentele au încetat, ca prin magie. În acest fel Netaniahu a scăpat pe moment.

Ce s-a obținut? Devastări inutile de-o parte și de alta. Lumea a văzut că Israelul nu este invulnerabil, iar Iranul și-a văzut propriile găuri impardonabile. Rămân două țări bombardate absolut inutil. Ce s-a schimbat de la începutul conflictului? Israelul clamează că a distrus programul nuclear al Iranului. Aiurea: centrifugile sunt intacte, la fel ca și cele 500 kg de uraniu îmbogățit. În plus, Iranul s-a retras din acordul nuclear cu Vestul și nu mai dă voie „experților” AIEA să mai inspecteze teritoriul său. Cel puțin două țări - Coreea de Nord și Pakistanul - au anunțat că sunt dispuse să dea arma nucleară Iranului. În ceea ce privește Pakistanul mă îndoiesc, însă în ceea ce-i privește pe coreeni sunt ferm convins că deja au început să trimită knowhow-ul necesar. De altfel, modelul Coreei de Nord este cât se poate de relevant pentru modul în care poți supraviețui într-o confruntare cu Vestul: pur și simplu, nu respecți nicio reglementare de-a lor, nu semnezi niciun tratat cu ei și-ți vezi de treaba ta. 

Și-aici vine consecința cea mai radicală în ceea ce privește Iranul. Dacă până acum au respectat toate prevederile, încercând din răsputeri să semneze înțelegeri peste înțelegeri care n-au fost respectate de către occidentali, de-acum Iranul a intrat într-o nouă paradigmă, radical anti-occidentală. Probabil Netaniahu, în mincinoșenia sa, va clama victoria fără să înțeleagă că de-abia de-aici începe sfârșitul său. Un prim exemplu: Iranul a renunțat peste noapte TOTAL la tehnologia GPS, înlocuind-o cu alternativa chinezească BeiDou. BeiDou este cel mai puternic serviciu de poziționare, fiind capabil să înlocuiască total tehnologia învechită a GPS și venind cu avantaje nete. În primul rând acuratețea, având o eroare de sub 1 metru, ceea ce pentru GPS e vis(inclusiv în domeniul militar!). Apoi faptul că este o rețea în plină dezvoltare, cu o tehnologie nouă. De exemplu, BeiDou permite schimbul de mesaje via satelit și are o arie de acoperire net superioară GPS. 

Trecerea Iranului la BeiDou este o victorie majoră pentru serviciul chinezesc, dar cel mai bun ambasador sunt telefoanele chinezești care au împânzit lumea și care recunosc și utilizează BeiDou. Inclusiv Apple a anunțat o compatibilitate cu tehnologia de poziționare prin satelit a chinezilor. 

Cea mai radicală decizie iraniană este însă cea de a rupe orice legătură cu AIEA. Așadar, Iranul a înțeles că nu ai cum să negociezi cu Vestul și-și asumă drumul său. Care drum nu e diferit de ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani. Cu o singură excepție, anume o integrare mult mai puternică cu China, element văzut cu BeiDou. Iar integrarea cea mai puternică va fi cea militară întrucât China are nevoie să-și testeze sistemele în lumea reală. Și astfel împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: își testează armele și-și proiectează puterea!

Chiar dacă au rezultat doar distrugeri inutile de-o parte și de alta, Iranul a ieșit mult mai independent și cu un program nuclear pe care nu trebuie să-l mai justifice nimănui. În ciuda fanfaronadei lui Netaniahu, Israelul a pierdut cea mai importantă luptă din istoria sa. În mod normal poporul său ar trebui să-l condamne pentru dezastrul în care Netaniahu a târât țara. Doar că și acolo oamenii sunt la fel de îndoctrinați și îndobitociți precum în Occident. 

În final, două cuvinte despre fanfaronul Trump. Prin ceea ce a făcut s-a dovedit a fi clovnul perfect. Mă uit la replica pe care i-a dat-o lui Medvedev, ceva de genul că ar trebui să tremure deoarece tomahawk-urile au funcționat perfect. Semn mai mare de prostie nici că există. Rachetele Tomahawk reprezintă o tehnologie a anilor 80, sunt rachete subsonice, astfel încât nu înțeleg elementele de mândrie pe care le afișează. Mă rog, în lumea clovnilor totul e perfect. Doar tristețea care-i cuprinde când se lasă seara și spectacolul s-a terminat e iremediabilă.