vineri, 17 aprilie 2026

向东行,少年!


De mai multă vreme vorbesc despre sfârșitul SUA, iar mulți mă acuză de partizanat sau de idei aruncate gratuit. Cei care mă citesc de mai mult timp știu bine că nu fac afirmații gratuite, iar de bazat mă baze întotdeauna pe elemente solide. Cum tot vorbesc despre „moartea Americii”, m-am gândit ca e momentul să vă ofer o privire ceva mai adâncă asupra fenomenului, pentru a înțelege exact de ce acesta este unul de care SUA, pur și simplu, nu poate scăpa. 

Pentru a înțelege exact la ce mă refer o să încep cu o chestiune simplă, care ține de viața noastră. Un elemnt pe care îl trăim și îl înțelegem cumva intuitiv: ciclul. Trăim o viață ciclică. Indiferent ce-am vrea să facem, avem parte de un răsărit și un apus, care se repetă fără nicio discuție. Indiferent cum și unde am trăi, avem o ciclicitate a anotimpurilor, avem o ciclicitate astronomică s.a.m.d. Totul în jurul nostru se petrece în cadrul unor cicluri. Poate părea banal sau chiar aberant de simplu, dar e realitatea. Indiferent dacă pare că evoluăm sau involuăm, fenomenul este parte a unui ciclu, pe care, dacă îl înțelegem, putem foarte bine să intuim ceea ce urmează. De ce întâmplă așa? Nu o să dau explicații pompoase, voi spune doar că „e în firea lucrurilor”.

Să revenim acum la „secolului american”. De ce e el la final? Nu pentru că așa prorocește Diaconu, ci pentru că avem de-a face cu un ciclu lung, denumit „ciclul hegemonic”, identificat și teorteizat de sociologul Giovanni Arrighi și de politologul George Modelski. Ciclurile hegemonice durează aproximativ 100 de ani și s-au tot manifestat cât se poate de clar pentru a demonstra că „așa merg lucrurile”.

Arrighi arată limpede și logic modul în care istoria capitalismului occidental este marcată de „cicluri sistemice de acumulare”. Fiecare ciclu durează aproximativ 100-150 de ani și urmează o structură identică: expansiunea materială(comerț și producție) urmată de expansiunea financiară(speculații și datorii), care semnalează toamna imperiului. Vi se pare suficient de intuitiv? Dar să vă dau și câteva exemple pentru a înțelege mai bine fenomenul.

Între 1450 și 1590, Genova și Spania au condus ceea ce numim „Era Explorării”. Finanțele genoveze și puterea militară spaniolă au dominat din plin perioada menționată. Între 1590 și 1790 am avut manifestarea plenară a dominației olandeze, prin controlul rutelor și dezvoltarea lumii bursiere care, de altfel, a dus la excesul de financiarizare care a pus capăt „Secolului Olandez”. Astfel își face loc Imperiului Britanic(1790 - 1914). Marea Britanie a venit cu Revoluția Industrială și Pax Britannica. Doar că a fost spulberată de ascensiunea Imperiului Hegemonic American, care s-a bazat pe producția standardizată de masă, supremația dolarului și Pax Americana. Este, cred, limpede pentru oricine că SUA beneficiază de același cadru strâmt care ne spune că dominația sa a luat sfârșit. 

Doar că ceea ce am povestit aici este doar parte a unui ciclu mai lung, de aproximativ 500 de ani, ceea ce numim „Big History”. De aceea acum, la finalul secolului american, constatăm că „ceva ne dă cu virgulă”. Parcă nu mai sunt condițiile de la apusul imperiilor anterioare. Atunci era cât se poate de clar că urmează altul, iar acel altul se vedea. Acum?

Unii spun fără să sufle ... China. Și totul fix așa pare. Doar că avem de-a face cu ceva mai mult de atât. De ce? Pentru că actualul ciclu hegemonic încheie și un ciclu „Big History” de 500 de ani. Ce-i cu aceste cicluri? Sunt cicluri profunde care nu doar schimbă imperiul hegemonic al momentului, ci mută centrul de greutate al lumii! Așadar, preluarea frâielor de către China nu este doar o schimbare de macaz, ci este ceva mult mai profund, anume moartea Occidentului. Apusul secolului american nu marchează doar schimbarea hegemonului actual, ci schimbarea centrului de greutate al lumii. Ceea ce se petrecea până acum în Vest, urmează să se petreacă în Est deoarece de-acolo începe să radieze noua gravitație a lumii!

Iată elementul de care trebuie să țineți cont. Ciclul își urmează cursul, iar puterile se aliniază și ele. Occidentul a murit! Asta e realitatea, e un fapt istoric pe care urmașii noștri îl vor percepe la fel de firesc cum noi percepem acum distrugerea Imperiului Roman. Nu mai e niciun dubiu, vremea Occidentului s-a dus! Așa cum un om ajuns la o vârstă venerabilă nu mai are altceva de făcut decât să-și aștepte sfârșitul, la fel e și cu Occidentul. 

E un articol pentru cei mai tineri, care acum își pot vedea visul cu ochii dacă știu în ce corabie să sară. Poți să urci pe un Titanic strălucitor, mwergând spre Vest și care te va duce pe fundul Oceanului sau poți să iei o corvetă care nu arată grozav, dar care merge în direcție opusă și va sfârși călătoria pe un alt tărâm, transformându-se în timp ce merge spre destinație într-o o mașinărie de-a dreptul SF, pe care, cu ochii de acum, nu ai cum să o distingi. Dar, dacă vei fi parte a ei, toate schimbările vor fi firești pentru tine. Iată de ce, cu cuvintele de-acum ți-aș spune „Go East, young man!”. Însă, ca să capete greutate, îndemnul trebuie să fie „Xiàng dōng xíng, shàonián!” adică, pur și simplu, 向东行,少年!Cu toate că înseamnă același lucru, e altceva

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)