Geopolitica momentului

Aflu că brava armată română tocmai ce-a fătat un erou. E vorba de pilotul care-a doborât „doo(sic!) drone”. Doamne, Dumnezeule! De pe vremea în care americanii ridicau avioane de ultimă generație ca să doboare baloanele meteorologice de 5 dolari nu am mai văzut o asemenea prostie. Aștept nerăbdător și plin de mândrie momentul nașterii „Ghost of Romania”. Nu mai e mult. Dacă reușește să se mai doboare o dronă de carton, treaba e ca și tranșată. Iar Croitorașul cel Viteaz se va suci în mormânt de invidie. 

Acum, pentru că tot suntem la capitolul drone rusești(cât or fi ele de rusești, că după detonare pare că nu se mai găsesc), ar trebui să înțelegem contextul. După ce rușii au reușit sigilarea porturilor ucrainene de la Marea Neagră, situația se înrăutățește pentru Piticul Porno. Este estimat ca acțiunea să provoace o pierdere de peste 10% din PIB-ul ucrainean, motiv pentru care vuvuzeaua s-a activat. Cică vrea să-i reclame pe ruși la ONU pentru că atacă „navele comerciale”. Desigur, limbricul n-are nicio rușine. După ce a atacat precum un terorist de doi bani strict obiective civile - întrucât cele militare sunt bine protejate - acum plânge cu lacrimi de crocodil când i se aplică un tratament similar.

În paralel, pentru a reuși să-și transporte cerealele, apelează la porturile dunărene și la ... România. Că, deh, trebuie să mai fie și niște proști în chestiunea asta, iar noi, dacă n-am fi cei aleși pentru titlul de regii proștilor, ne-am supăra teribil! Acum rușii trec la partea a doua, cea de „sigilare” a porturilor dunărene ale Ucrainei, pe care le atacă țintit. E drept că, din afacerea asta, se poate lăsa inclusiv cu devieri de drone ca efect al războiului electromagnetic. Însă trebuie reținut că, în general, doar dronele ieftine, trimise pentru epuizarea antiaerienei sunt și cele mai sensibile la războiul electronic, întrucât nu beneficiază de protecție. De aceea sunt mai ușor de deviat. Însă, de cele mai multe ori, aceste drone nu au explozibil. Probabil aici e și misterul „lipsei corpului delict” sau, după caz, a grabei cu care sunt trimise la distrus.

Ca efect al situației complicate, conducerea de la Kiev și-a chemat „frații mai mari” în ajutor. Cică acum ar dori un acord pe Marea Neagră, astfel încât să nu mai fie lovite navele comerciale. Cel mai probabil, rușii nu vor fi de acord cu negocierile. Sau vor mai aștepta toamna pentru asta. Între timp, au început să aplatizeze întreaga infrastructură portuară ucraineană cu FAB-uri. Dacă până acum provocau pagube cu dronele, FAB-urile și rachetele pe care le trimit acolo sunt din altă clasă, fiind menite a distruge permanent infrastructura portuară. 

Ne putem aștepta la operațiuni cu FAB-uri inclusiv asupra porturilor dunărene, ceea ce înseamnă că nu este departe momentul în care vom asista la incursiuni ale avioanelor rusești în zona limitrofă Deltei. Iar aici trebuie atenție întrucât orice operațiune nesăbuită a armatei române ar putea să ne arunce într-un conflict. Pe care, de altfel, ucrainenii și-l doresc.

Mai am un element interesant în ceea ce privește conflictul din Ucraina. Rușii tocmai au reinventat ... tancul. De la asaltul Vuhledarului, tancul părea ieșit din uz. Sensibil la atacul cu drone, se dovedea inutil inclusiv atunci când era protejat de plase de protecție. Doar că, zilele trecute, am asistat la un atac fulger asupta Bilîțke. Spre deosebire de ofensivele de până acum, acesta a fost instrumentat cu ... 100 tancuri și dispozitive blindate. În mod normal, un astfel de atac ar fi fost sortit eșecului, blindatele fiind ușor de distrus de către dronele FPV. De data aceasta a fost diferit. Dintre tancuri, doar 10 bucăți au avut probleme. Și acelea nu majore! Ce s-a întâmplat? Industria rusă a retehnologizat tancurile, adaptând protecția la noile provocări și redefinind tehnologic tancul pe câmpul de luptă. Este, dacă vreți, un avans uimitor. Conform surselor, industria rusească a reușit modernizarea a 2500 de tancuri și a 1500 de vehicule blindate, fiind de așteptat intrarea lor în forță pe front.E de reținut că nicio armată din lume nu are, în acest moment, o astfel de tehnologie.

Să ne concentrăm acum pe ceea ce se întâmplă în cealaltă parte de lume. Rebelii Houthi, desculții ăia din Yemen, au reușit o bubuială de zile mari. După ce aviația saudită a atacat orașul-port Hodeidah și insula Kamaran din Yemen, replica a fost una deosebit de dură: Houthi au tras cu drone, rachete balistice și rachete de croazieră către rafinăria Aramco din Jazan și către alte facilități industriale din Yanbu. În special atacul din Yanbu este dureros pentru saudiți și europeni întrucât aceea este unica poartă rămasă pentru export a saudiților. 

De remarcat este că apărarea obiectivelor saudite s-a făcut cu rachete Patriot, care, așa cum era de așteptat, s-au dovedit inutile. Îmi place însă că sunt numeroși proști pe lumea asta care aruncă banii pe fierul vechi american. Iar din fruntea clasamentului proștilor n-aveam cum să lipsim noi. 

În Iran, spre deosebire de confruntarea trecută, acum imaginile cu distrugerile asupra bazelor SUA scapă din ce în ce mai des. E o inflație de clipuri cu bazele americane care ard. Și, culmea, inclusiv de imagini satelit care confirmă totul. Cu toate că nu a fost anunțat, SUA pregătea o incursiune în Iran prin intermediul kurzilor și a altor forțe. De aceea au concentrat tehnică militară și trupe în nordul Irakului. Au pus la punct tabere antiguvernamentale, baze militare și de suport, dotate cu echipamente, în așteptarea atacului. De asemenea, s-a vorbit inclusiv despre o operațiune de infiltrare coordonată de CENTCOM. Infiltrarea s-a dovedit a fi un eșec total întrucât forțele IRGC s-au activat în timp util, iar avangarda așa-zișilor rebeli a picat imediat. În ceea ce privește bazele din Erbil și nordul Irakului, forțele IRGC au raportat distrugerea acestora în integralitate. 

Un alt element interesant vine din Siria. Teroristul care acum joacă rol de om politic, Al Jolani, este chemat de Kuwait să ofere asistență în vederea unui conflict cu Iranul. Asta arată o criză deosebită a statelor din Golf care realizează că, mergând pe cartea americană, sunt lăsate în fundul gol. Dar nici cu teroriștii ăia nu mi-e rușine!

Presiunile asupra lui Trump sunt multiple. Cu toate că a desfășurat din nou o tehnică militară impresionantă, pare a fi făcut-o strict pentru a-i face pe iranieni să accepte noi negocieri. Doar că Iranul nu mai crede în lacrimi. Iar Trump caută cu disperare o încetare a focului. 

De fapt, din nou, idiotul american s-a trezit încolțit. Imaginea care însoțește articolul este una menită a-l pune sub presiune, atacându-i egoul. Nu știu cine a lansat-o prima dată, dar instinctul îmi spune că are în spate serviciile secrete israeliene. Acestea au creat în SUA o atmosferă irespirabilă: stânga îl atacă pe Trump că armata nu are performanțele necesare în Iran, iar dreapta că nu e mai dur, pentru a contracara stânga. Însă realitățile din teren sunt catastrofale. Am ascultat un interviu cu un coordonator al IRGC-ului, explicând calm care sunt pierderile militare ale SUA. Cu toate că am fost martori în direct al unora dintre ele, puse cap la cap arată groaznic.

De partea cealaltă, din punct de vedere economic, e jale. Petrolul rusesc scos din funcțiune, alături de petrolul Golfului, urmează să genereze un haos la nivel global. Însă, atât Rusia cât și Iranul au surplusuri substanțiale din exportul hidrocarburilor, pe fondul penuriei. Iranul a raportat un plus de 18 miliarde de dolari doar de la începutul noului tembelism al lui Trump. Iar prețurile nu vor scădea nici dacă s-ar opri în acest moment conflictul. 

Semnalul de neîncredere se vede deja limpede  în zona financiară, unde titlurile americane de credit cresc în draci. Cu o datorie care depășește 40 trilioane și un serviciu al datoriei care va ajunge anul acesta spre 2 trilioane, SUA este, mai degrabă, un stat african. Acum o cincime din veniturile statului merg pe plata dobânzilor, ceea ce, din punctul de vedere al oricărei metodologii de rating este o catastrofă. Creșterea dobânzii la peste 5.5%(acum e 4.7%!) va transforma SUA într-un stat bananier, în toată regula, mai ales în condițiile în care toți indicatorii săi economici sunt falsificați. 

La cel puțin 2.2 trilioane serviciul datoriei(cât estimez că va fi anul viitor), cărora li se adaugă bugetul militar de 1,1 trilioane, ne rezultă un total de 3.3 trilioane, în condițiile unor venituri totale federale în valoare de 5.2 trilioane. Asta ne arată limpede că SUA nu mai e stat, ci o demonstrație live a „Doctrinei Mugabe”. 

Practic, în acest moment, Trump e strâns cu ușa și nu știe încotro să se îndrepte. Constatând dezastrul în care se află, a cerut explicit papagalului de la Kiev să nu mai atace navele comerciale din Marea Neagră. Doar că e prea târziu. Dragonul e înfometat de petrol, iar cea mai mare parte a aurului negru rusesc și iranian merge într-acolo. 

Urmează vremuri interesante! Poate că mult prea interesante față de cât putem noi duce.