A face baie

A face baie poate părea pentru unii banal, în timp ce pentru alții este o pierdere de timp. Avem o întreagă istorie în care omul s-a raportat la apă în diverse feluri. O istorie în care apogeele civilizației au coincis(au fost determinate?) de importanța pe care om ul a dat-o apei în general și băii în special.

Fratele cel mare din ţara cea mică

Kim Jong Un a sosit în Singapore cu o navă aparţinând Chinei, flancată de avioane militare puse la dispoziţie tot de către China. Costurile cazării delegaţiei coreene au fost suportate de autorităţile locale din Singapore. Nici limuzina cu care a sosit la întâlnire nu a fost achitată de Coreea de Nord, ci tot de o combinaţie cu autorităţile singaporeze.

În timp ce inelul zero de securitate e asigurat de forţele nord coreene, inelul unu e asigurat de China, iar cel exterior de ... SUA. Aţi auzit ceva vorbindu-se despre Rusia? Bineînţeles că nu. Ei lucrează în spatele scenei şi asigură delegaţiei lui Kim o parte a suportului în zona de intelligence. Alături de China, desigur.

Schizofrenia nu vă va salva!

Articolul de ieri l-aş fi dorit singurul dedicat mitingului organizat de către PSD. Cred că am enumerat acolo principalele observaţii la cald despre ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Victoriei. Hazliu este că, din disperare, partea adversă a încercat o contramanifestaţie, de bună seamă tot neautorizată, sfârşită într-o banalitate atât de penibilă încât până şi Digi - rămas fără cele câteva sute de telespectatori ieşiţi să protesteze - a trecut-o la capitolul „şi altele”. 

Aşa cum era de aşteptat, motoarele propagandei s-au supraturat în momentul în care mitingul s-a terminat. Scenariile penibile, minciunile gogonate, sloganele repetate până la epuizare sunt aşa-zisele reacţii ale presei cu trese. Ele însă nu rămân doar aici, unde omul ştie bine cam prin ce ape se scaldă fiecare, ci se propagă prin aceleaşi canale otrăvite în media externă. De-acolo, informaţiile false sunt baza comunicatelor de presă belicoase sau a declaraţiilor unor oficiali - de cele mai multe ori aceiaşi - care, de fiecare dată, îşi exprimă îngrijorarea în termeni patetici.

Punct şi de la capăt

Când văd tefelimea disperată, căutând orice motiv pentru a contesta mitingul de aseară, aproape că m-apucă râsul. Ba că ăia ar fi fost cam de la ţară, ba c-ar fi făcut mizerie, ba că n-ar fi rezonat, bacă hâr, ba că mâr. E clar că i-a deranjat pe micuţi(la propriu). Nici în coşmarele lor nu s-au gândit c-ar putea ieşi atâta lume. Însă acesta e doar începutul veştilor proaste pentru tefelişti.

În primul şi-n primul rând s-au cam dus de râpă şabloanele propagandei. Nu, nu bătrâni în baston au venit la manifestaţie, ci o groază de tineri. Majoritatea covârşitoare au fost oameni de sub 40 de ani, ceea ce nu prea se întâmplă pe la mitingurile tefeliste, unde tinereţea e doar clamată. Să mă scuze cei care-o ţin cu hârş-ul propagandist, dar eu unul n-am văzut întreţinuţi social acolo. În schimb am văzut o groază de maşini de lux cu numere de provincie. Şi nu de-aici din zonă, ci din Botoşani, Suceava, Maramureş, etc., tocmai de la capetele îndepărtate ale ţării. Să te pui în maşină ca să vii la miting la Bucureşti, asta înseamnă că, dincolo de carnetul de membru de partid - dac-o exista şi ăla - e ceva mai mult. Mai ales atunci când banul nu te supără. E clar că e vorba de o nemulţumite, de o revoltă pe cale să se reverse.

Despre ceea ce vine

Uitându-mă la cum se duce de râpă Deutsche Bank nu pot să nu mă gândesc la asemănările cu 2008. Totul se petrece aproape după acelaşi scenariu, singura deosebire fiind că lucrurile critice nu mai sunt doar în economia SUA, ci sunt disipate în toate marile economii. Practic nu există economie mare care să nu aibă mizerie bine ascunsă sub preş.

La criza din 2008 a mai fost un fenomen interesant pe care ar fi trebuit să-l remarcaţi: acţiunea concertată a Băncilor Centrale. A fost prima criză în care lucrurile s-au mişcat atât de simultan, atât de bine corelat, asemeni instrumentelor sub bagheta dirijorului. Şi, cu toate acestea, nu s-a făcut mare lucru. S-a reuşit doar acţiunea de ascundere a mizeriei.

Privatizarea acoperiţilor

De mai multă vreme circulă neoficial o ipoteză pe care, de altfel, a spus-o şi Vanghelie într-un interviu, anume că asasinarea lui Adamescu s-a făcut deoarece Sebi Ghiţă dorea să preia Astra Asigurări. Cum Astra oricum era pe marginea prăpastiei, scandalul tocmai ce-a dus-o în faliment. Mă rog, e vorba din nou de strategii imbecile ale unor securişti proşti care joacă la rupere fără să-şi facă nici cel mai mic calcul în ceea ce priveşte consecinţele.

În aceste condiţii, Sebi şi Kiorduţa sunt în aceeaşi barcă, devenind astfel perfect explicabile motivele pentru care refugiatul din Serbia are rezerve în a publica filmul cu tartoriţa. Ghiţă poate furniza o groază de alte informaţii care-ar îngropa-o definitiv pe Kovesi şi DNA-ul, dar n-a făcut-o şi n-o va face!

Ne-aţi făcut de râs, ticăloşilor!

România trebuie să plătească unui cetăţean torturat ilegal pe teritoriul său 100 000 EUR. E o decizie definitivă a CEDO împotriva statului român. Începând de la această decizie trebuie pornită o discuţie vastă referitoare la această realitate jenantă.

În primul rând devine clar, fără nicio urmă de îndoială, că în timpul regimului băsescu România a găzduit pe teritoriul său închisori ilegale ale CIA. Este cât se poate de limpede că oficiali români s-au implicat direct în acest proiect şi această implicare trebuie cercetată cu maximă responsabilitate.