Emigranţi, violenţe şi alte iluzii

În general, cei plecaţi pe la muncă în străinătate sunt, în marea majoritate, oameni normali care-şi fructifică o oportunitate pe care consideră că au avut-o la un anumit moment. Se raportează corect la ceilalţi şi-şi trăiesc viaţa cât se poate de normal. Iar, în ceea ce priveşte ţara, sunt chinuiţi strict de acel sentiment, uneori sfâşietor, alteori înălţător, al dorului de casă, de locul în care-au crescut.

Există însă între emigranţii autohtoni o specie toxică şi vocală care vrea şi se face auzită şi care se intitulează cu emfază „noi, cei de-afară”. În general, din această minoritate fac parte rataţii, oameni care n-au făcut mai nimic pe-aici şi nu fac mare lucru nici pe-acolo. În plus, acolo, umiliţi fiind, mai acumulează şi o imensă doză de frustrare pe care şi-o varsă într-un mod total aberant asupra celor rămaşi acasă.

Imperiul contraatacă

Unii spun că nu-i nimic în PSD, că e doar manipulare şi că de fapt e linişte şi pace. Aşa cum v-am avertizat cu mult timp în urmă, toamna aceasta va fi extrem de fierbinte întrucât gruparea ilegală care sufocă statul riscă să piardă totul în momentul în care legile propuse spre aprobare vor intra în vigoare.

Este vorba, în primul şi-n primul rând, despre legile justiţiei. Adoptarea lor ar conduce la o fragilizare extremă pe plan intern deoarece aşa-zisele instituţii(în realitate cazarme sub acoperire) controlate de către şobolănimea subterană şi-ar pierde imunităţile şi protecţia ilegitimă de care beneficiază acum. Într-adevăr, după adoptarea legilor va mai dura ceva până când se va face curăţenie în sistem, dar fenomenul inedit care va apărea va face imposibilă piramidală de până acum. Aceasta pentru că micul funcţionar, executantul umil, cel care nu ştie să zică decât „să trăiţi, se face!”, n-o s-o mai facă deoarece pe de o parte i se taie capacitatea de-a face ce-l taie capul şi, pe de altă parte, însăşi activitatea sa de până acum devine cam penală. Astfel încât, atunci când i se va cere, în loc de „să trăiţi!” va pune întrebarea „cum facem să scap pentru nenorocirile din trecut?”. Iar lipsa de răspuns la întrebarea asta îl va transforma din funcţionarul umil în disperatul gata să se detoneze pentru a scăpa. De ascultat ordinele, nici vorbă!

Afară-i vopsit gardul

„Am cunoștințe ca in anul 2017 si cred ca și în anul 2018 au fost făcute plați din Anglia, Belgia, Franța și Olanda către persoane fizice din grupul #rezist, unul dintre ei fiind Florin Bădița, fost consilier al Monicăi Macovei. Sumele care veneau din Anglia și Belgia erau cuprinse intre 1000 și 2500 euro, în timp ce din Franța și Olanda sumele erau mai mari si erau cuprinse intre 3000 și 5000 euro. Știu că din Franța plățile erau făcute de către o asociație, care este formată din foști judecători și procurori, prieteni ai Monicăi Macovei, scopul acestui ajutor fiind destabilizarea politică, distrugerea partidelor puternice și creșterea unui partid mic, care ar putea fi controlat foarte ușor, în asa fel încât cei din Franța să aibă acces politic și economic mult mai ușor în România. Din Olanda, interesul economic este principalul motiv pentru care se susțin activitățile de destabilizare, plățile făcându-se către mai multi membri din #rezist, dar în special către Florin Bădița”.

Fiind, nu pretinzând!

Internetul trebuie reformat structural, îmi spunea un prieten. Din păcate, dintr-un mediu al libertăţii, prin manipulare şi fals progres, internetul s-a transformat într-un mediu toxic, într-o capcană al cărei scop este sclavagizarea individului.

Idlib, începutul sfârşitului

Uşor, uşor, Assad reuşeşte să-şi recucerească ţara. A reuşit eliberarea sudului, a reuşit cu Alepul - ţintă dată ca imposibilă de către globaliştii de strânsoare - iar acum întreaga nebunie s-a mutat în nord, în provincia Idlib. Pentru cei care nu ştiu, Idlib-ul este centrul mondial al terorismului. Încă de la atentatele 9/11, în zonă a crescut teribil numărul militanţilor islamici radicali. Iniţial erau consideraţi oponenţi de-ai lui al-Assad „emanaţi” de niciunde, apoi s-a dovedit că nu erau nimic altceva decât un alt tentacul al CIA, creat prin intermediul teleghidaţilor saudiţi.

Se reîncing spiritele, tovarăşi!

Cu toate că are un background jurnalistic, cu toate că acesta este un mediu extrem de fertil în materie de aşa-zis „intelligence”, poate cel mai îmbibat de securism, tind să cred că Firea nu e securistă. Nu are profilul necesar şi, chiar dacă securitatea are ca obiectiv recrutarea din toate mediile, cred că recrutarea sa, chiar şi sub forma unei „atingeri nevinovate”(a se citi colaborator-informator) ar fi un risc pe care nu şi l-ar asuma un serviciu responsabil. Ea însă are absolut toate caracteristicile, toate trăsăturile necesare, pentru a putea fi manipulată, pentru a fi transformată într-o păpuşă teleghidată. Iar pionul principal în toată această afacere cred că e bărbată-su, individ dotat cu toate ştaifurile necesare unei cariere „coordonate şi supervizate”.

Pesta porcină şi independenţa

Pesta porcină pare a fi subiectul „la modă” zilele acestea. Plăvanul zici că dă de ceasul morţii atunci când vorbeşte despre sutele de mii de porci sacrificaţi. Mai că-ţi vine să crezi că au descoperit specialiştii britanici posibilitatea ca pesta porcină să sufere o mutaţie capabilă să infecteze bovinele. Altfel nu-ţi poţi explica aceste temeri obsedante exprimate public de către zootehnicul nostru personaj.