Precedentul

În timp ce oficialii europeni alături de cei americani se bat în declaraţii belicoase la adresa taxării băncilor, pe tăcute, pregătesc pachete substanţiale de sprijin a "inculpaților". Astfel, Irlanda este prima ţară care a anunţat crearea unei aşa-numite Bad Bank, o instituţie menită a recapitaliza sistemul bancar al ţării. "The National Asset Management Agency"(NAMA) va fi o instituţie care va cumpăra credite neperformante de la bănci şi se va ocupa de recuperarea acestora. Mai pe scurt, un fel AVAS pentru beneficiul băncilor particulare.

Injecţia totală estimată se situează la nivelul de 80 miliarde de euro. NAMA a achiziţionat în prima fază aproximativ 15 000 de credite neperformante. Evaluarea creditelor se face la valoarea actuală a garanţiilor, ponderată cu o valoare "pe termen lung" a garanţiei conform unei metode interne de calcul a NAMA. Din estimările oficiale rezultă că agenţia va plăti băncilor aproximativ 65% din valoarea creditului. Procentul nu este bătut în cuie, el depinzând de mai mulţi factori. De asemenea, oficialii au dat asigurări că fiecare achiziţie va fi analizată separat. Evident, aceasta nu este o garanţie. Dacă ne gândim numai la modul "ştiinţific" în care Paulson a împărţit în anul 2008 ajutoare băncilor americane, ne putem da lesne seama ce monstru se poate dezvolta. 

Pentru ca lucrurile să arate bine pe hârtie, prima tranşă de 15 000 de credite(in valoare toatală de 18 mld. euro) a fost cumpărată cu 8.5 mld euro, adică la un discount de 47%. Evident, e vorba de prima tranșă, cea pe care o urmărește toată lumea. 

Irlanda face parte din țările problemă ale Uniunii Europene și EMU. Cu un PIB de 227 mld. dolari și cu o datorie publică de aproximativ 64%, e greu de înțeles cum va suporta costul piperat de 80 mld EUR. Mai mult, are toate avizele necesare din partea UE. Situația e de-a dreptul ciudată și nu face altceva decât să confirme trendul general de transformare a datoriilor private în datorii publice. Este de fapt urmarea firească a crizei pe care ne grăbim să clamăm că am încheiat-o. 

Acestea fiind datele problemei, nu ne rămâne decât să ne întrebăm când va veni și rândul nostru. În urmă cu aproximativ un an când vorbeam despre această posibilitate, toată lumea se uita strâmb la mine. Evident, era prea devreme pentru așa ceva. Între timp, lucrurile s-au mai calmat, iar acum se vorbește deschis de un nou credit de la FMI. Care credeți că va fi destinația lui? Eu cred că intuiesc!

Acum nu e momentul!

Cruciada împotriva adoptării legii falimentului personal se înteţeşte pe zi ce trece şi, în cazul adoptării acesteia de către Parlament, nu m-ar mira  să fie întoarsă de preşedinte. Lupta cu realitatea şi cu bunul simţ este o tradiţie mioritică, iar ceea ce se întâmplă în ultima perioadă nu face altceva decât să se înscrie pe traiectoria binecunoscută.

Săptămâna trecută a început o adevărată bătălie împotriva acestei legi, iar motivele invocate sunt dintre cele mai hilare. Bunăoară, Adrian Vasilescu spunea într-o declaraţie acordată Mediafax că "într-un moment in care asteptam zorii increderii in economia noastra, care sa stimuleze bancile sa relanseze creditarea, un astfel de act normativ ar putea sa descurajeze procesul si sa vedem bancile in cautare de garantii peste garantii ca sa dea un credit".  Cu alte cuvinte, intrarea noastră în normalitate reprezintă o frână în calea revenirii economiei. Nu comentez faptul că nu se înţelege despre ce revenire e vorba atâtat timp cât instituţia numită BNR nu a făcut altceva decât să nege existenţa crizei. Ceea ce mă nedumereşte este seninătatea cu care ni se transmite că adoptarea unei legi normale ar frâna dezvoltarea noastră. Aceeași opinie este împărtășită și de Radu Ghețea, șeful ARB.

Pentru a înţelege mai bine despre ce e vorba, vă voi spune că, în acest moment, numai România şi Bulgaria nu au o lege a falimentului personal. De asemenea, voi menţiona că, prin existenţa unei legi a falimentului societăţilor comerciale, persoanele fizice sunt discriminate(o persoană juridică poate beneficia de legea falimentului, în timp ce o persoană fizică nu). Probabil că, următoarea cerere a BNR şi a băncilor va fi cea de nerecunoaştere a morţii persoanelor fizice care nu au moştenitori deoarece nu va rămâne nimeni să plătească creditele. Chiar dacă sună hilar, odată cu trecerea timpului, cred că onorabilii oficiali ar trebui să-şi pună serios și această problemă.

Într-adevăr, prevederea conform căreia o persoană fizică declarată de către instanţă în faliment răspunde doar cu 75% din valoarea creanţelor este aberantă. La fel de aberantă ca şi lipsa posibilităţii contestării înstrăinării unor bunuri înainte de intrarea în faliment(în cazul persoanelor juridice este prevăzută o perioadă de 3 ani) sau noíțunea de bună credință care, așa cum remarca și Radu Ghețea, este prectic nedefinită. Dar strecurarea unor asemenea aberaţii, precum şi existenţa unor neclarităţi nu este motiv pentru respingerea legii la unison. Mai degrabă, vina pentru aceste imperfecţiuni o poartă şi cei care acum au făcut front comun împotriva legii deoarece au ales să nu se implice. Într-adevăr, pe ultima sută de metri ARB a depus un set de amendamente care nu au mai fost luate în considerație. Probabil că inițierea unor discuții cu ceva timp în urmă ar fi avut cu totul alt efect.

Dacă ar fi gândit mai bine, bancherii ar fi înţeles că apariţia unei asemenea legi este şi în avantajul lor. Sunt curios ce fac acum dacă debitorul îşi vinde perfect legal toate bunurile unei rude îndepărtate şi refuză să-şi plătească ratele la bancă? Vă spun că e tot un fel de faliment, dar în care banca nu se alege cu absolut nimic(sau cu maxim jumătate din valoare în cazul în care e vorba de un credit garantat). Ca să nu mai vorbesc de cazurile ipotetice în care debitorul își declară falimentul într-o altă țară a UE. 

Nu știu cui folosește acest comportament de respingere a unor legi cât se poate de normale. Eu unul cred că nimănui. De-a lungul timpului s-a demonstrat că lipsa unor prevederi naște adevărați monștri. Chiar trebuie să experimentăm de fiecare dată acest lucru?

Am cacarisit-o!

... Asta ca să-l citez pe fostul ministru al culturii. Mi-a scris un prieten ca anul acesta, la roblogfest am reuşit performanţa de a ocupa onorabilul loc 32(din 41 de participanţi).

Acelaşi bun amic mai întoarce cuţitu-n rană amintindu-mi că în faţa mea se situează, printre alţii, Mersul trendurilor a cărui cea mai recentă postare este din 27 octombrie 2008 şi Blog to market a cărui ultimă postare datează din 14 aprilie 2009. Vremuri grele monşer! :-))

Lista completă o aveţi aici: http://roblogfest.ro

Update & P.S. Felicitari tuturor(că uitasem s-o spun)! Am găsit o groază de link-uri interesante acolo! Lista chiar e bună ca bookmark!

One-on-One with Alan Greenspan

Let's simplify legal jargon!

Perla din mocirla

Ieri au apărut în presă informații despre noul sistem de tranzactionare pe care BVB vrea să-l lanseze în câteva săptămâni. CAN va fi un sistem alternativ care va implementa trei secțiuni: una dedicată firmelor mici și startup-urilor în căutare de finanțare, una dedicată tranzacționării acțiunilor necotate, iar cea din urmă dedicată tranzacționării firmelor internaționale.

Noua inițiativă a BVB ar trebui să fie una de succes deoarece este ceva mai aproape de realitatea românească. După ce am avut vise eșuate referitoare la rolul nostru regional cred că este timpul să luăm totul de la zero și să învățăm din greșelile trecutului. Pe bursa autohtonă, singura societate proaspătă care a avut succes a fost Banca Transilvania. Nu amintesc SIF-urile deoarece le consider niște struțocămile odioase ale tranziției. În rest, cu câteva mici excepții, Bursa nu a făcut altceva decât să propună investitorilor niște societăți ale trecutului care, chiar dacă funcționează în prezent, aparțin de fapt altor vremuri. CAN ar putea fi sistemul care să scoată la lumină ceea ce putem numi noua economie românească, latura dinamică a business-ului autohton. E vorba de companii mici care au nevoie de finanțare, dar care efectiv nu puteau visa până acum la bursă din cauza cerințelor imposibil de îndeplinit de către ele. Personal îl consider veriga lipsă a economiei noastre, probabil una dintre cele mai lăudabile inițiative de până acum. 

Nu vreau să par exaltat, dar ceea ce se întâmplă de ceva vreme cu acțiunile Fondului Proprietatea seamănă izbitor de mult cu atmosfera pieţelor agroalimentare ale anilor '90, unde pirandele strigau în gura mare "acţiuni, mărci şi dolari". Apariţia unei pieţe transparente şi reglementate în care să se tranzacţioneze titluri care până acum se adjudecau prin intermediul micii publicități nu poate fi decât benefic.

Pentru BVB și brokeri, noul sistem de tranzacționare se poate dovedi o gură bună de oxigen. Aceasta, evident, în condiţiile în care vor şti să-şi vândă marfa. Până acum, Bursa s-a dovedit incapabilă la capitolul vânzări, lăsând acest mic amănunt în seama SVM-urilor, iar lucrurile nu s-au mișcat. Pentru a nu se transforma în eșec, noul sistem de tranzacționare are nevoie de promovare. 

Probabil cea mai importantă caracteristică a CAN va fi capacitatea sa de a finanța afacerile mici. Este nevoie de așa ceva acum deoarece sistemul bancar autohton a început să aibă trăsături specifice cămătarilor interlopi, iar necesitatea unei alternative este din ce în ce mai mare. În momentul în care vom vedea retrageri de fonduri statice din bănci(depozite) pentru finanțarea societăților listate pe CAN, vom putea spune că sistemul reprezintă un succes. Până atunci însă putem spera că așa se va întâmpla.

P.S. Probabil ar fi trebuit să menționez că acest sistem este singurul din regiune. N-am făcut-o deoarece consider că, înainte de a cuceri regiunea, trebuie să cucerim piața autohtonă.

Google si cealalta realitate

După ce Google a părăsit China, a venit rândul unui nou gigant să pregătească ceva similar Este vorba despre Go Daddy, cea mai mare companie de înregistrare și administrare a domeniilor web. Putem spune că avem de-a face deja cu o mișcare puternică, iar singura întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este "cine urmează". Desigur, ar fi foarte simplu să rămânem în sfera realităților imediate, însă, după ce am citit un interviu acordat de Sergey Brin, cred că putem spune că părăsirea Chinei este doar vârful iceberg-ului.

Concentrându-ne numai asupra evenimentelor din China nu facem altceva decât să pierdem din obiectiv tabloul complet. Într-adevăr, ceea ce se întâmplă acolo este, pentru unii, incredibil. Însă, în realitate, cred că avem de-a face cu începutul unui război al lumii reale cu cea virtuală. Sună ciudat? Poate, dar asta se întâmplă. Vă mai amintiți inițiativa lui Sarkozy de taxare a Google  pentru reclamele în limba franceză? Nu e singura aberație. Interdicția publicării unor imagini(de altfel publice) în Google Maps(Street View), deschiderea unor procese aberante de copyright, acuzele de tot felul la adresa unor servicii oferite nu reprezintă altceva decât reacții ale societății tradiționale asupra unei lumi pe care n-o înțelege. Am rămas șocat atunci când am l-am auzit pe Sergey Brin că are solicitări serioase de cenzurare a rezultatelor căutării din partea executivului ... australian! Suna incredibil nu-i așa? Într-adevăr, australienii au cerut Google să cenzureze rezultatele care ar putea fi dăunătoare copiilor. Oricât de OK ar putea suna propunerea, personal o consider o aberație. Iar un asemenea precedent nu este altceva decât o escaladare periculoasă care poate avea consecințe neprevăzute în viitor.

Cel mai probabil, "societatea virtuală" scapă de controlul celei tradiționale, iar ceea ce vedem nu este decât o reacție la această nouă realitate. Până acum mulți au tratat cu indiferență(sau cu umor) subiecte precum divorțul din cauza unei legături extraconjugale din Second Life sau republicile virtuale. Ele sunt însă realități care nu pot fi ignorate și, pe măsură ce netul va deveni mai interactiv, cazurile de genul celor menționate se vor înmulți. Controlul pe care societatea tradițională încearcă să-l obțină asupra celei virtuale nu este decât o utopie. Incapabili să înțeleagă cum funcționează, oficialii lumii reale încearcă să instituie reguli acolo unde singura regula e haosul. Probabil toate acestea sunt inițiative sortite eșecului, dar în viitor apropiat este posibil să vedem mult mai multe interacțiuni de acest tip.