O zi care-a schimbat perspectivele

Cu o seară înainte, Fane mă chemase să-mi dea nişte blugi. Mi-a zis că-n ultima vreme nu prea mai avea marfă, dar că, în sfârşit, venise cineva cu un transport. Şi-avea şi adidaşi.
Până să mergem la el, mi-a spus că trebuie să vorbească ceva cu băieţii, aşa că, de pe Kogălniceanu, am intrat în holul hotelului.
- Aşteaptă-mă aici, mi-a spus Fane, îţi aduce Mimi un Pepsi.
În celălalt colţ al sălii se strânseseră mai mulţi la o masă întunecoasă. Dracu ştie ce discutau, dar spiritele păreau încordate.
- Dă-o dracu, moşule, a izbucnit vocal un individ, noi n-avem marfă şi tu ne scoţi la miting?

A doua va fi mai crancena

Suntem în plină exuberanţă iraţională atât la nivel local, cât şi la nivel mondial. Este stadiul de maxim, acela în care marea masă a ajuns fascinată de un activ, ar face orice pentru a-l achiziţiona, dar preţul acestuia e atât de mare încât atingerea sa e practic imposibilă. 

De obicei, în asemenea perioade, cei care „acoperă golul” până la refuz sunt băncile. „N-ai bani să-ţi îndeplineşti visul? Nicio problemă, îţi dăm noi! Te va ustura, dar merită! Îţi vei îndeplini plăcerea care, altfel, ar putea deveni imposibilă pentru tine.” Ce poţi răspunde în faţa unui aşa bun samaritean? Aproape rămâi fără cuvinte şi aproape-ţi vine să-i pupi mâna pentru bunătatea cu care în schimbul promisiunii tale de a te face rob pe viaţă, el acceptă să-ţi ia comisionul gras şi dobânda babană pentru ca tu să-ţi faci hatârul de a arunca aiurea banii.

Oportunităţi de peste Ocean

Retailul clasic american e într-o cădere abruptă. În 2017 s-au închis de trei ori mai multe magazine decât în 2016. Asta deja e un semnal mai mult decât limpede pe care însă l-am semnalat cu destul timp în urmă. Retailul offline tinde să cadă sub presiunea celui online, viitorul constând probabil într-un mix al celor două modele de business, dar care oricum va trage puternic în jos paradigma clasică de comerţ.

E sânge pe străzi, am putea spune, iar când e sânge pe străzi, oportunităţile pot fi interesante. De-aceea zilele acestea m-am concentrat pe găsirea unor oportunităţi long pe piaţa americană. Riscurile sunt mari, în principal din cauza iminenţei unei crize de proporţii care ar urma să dea o lovitură devastatoare economiei şi statalităţii SUA. Dar să lăsăm politica la o parte şi să vedem dacă se pot găsi oportunităţi interesante.

La multi ani, Romania!

E 1 Decembrie. Mai avem puţin şi facem 100 de ani de când suntem împreună. Atunci aveam o ţară şi multe speranţe. Acum încă avem o ţară, dar, din păcate, nu ştim pentru cât timp. Basarabia şi Bucovina sunt sub ocupaţie străină, iar celor din capul statului nu le pasă de asta. Nu le pasă pentru că, la rândul lor, şi ei sunt nişte agenţi ai ocupantului de facto al României. Pământul ţării a fost cumpărat mişeleşte, metru cu metru, sau retrocedat prin acte aberante. Subsolul ţării aparţine unor mafioţi care l-au luat prin traficul de influenţă al altor mafioţi. Nu mai poţi respira în ţara asta de-atâta trădare şi ticăloşie.

M-am saturat de SUA!

M-am săturat de SUA!

M-am săturat de sfaturile lor, de susţinea lor pentru dictaturile deviante din ţara mea, de amestecul grosolan în treburile noastre interne. SUA e mai toxică decât Uniunea Sovietică de pe vremuri, mai rudimentară decât soldaţii ruşi care violau femei şi umblau cu ceasurile de masă legate de gât, mai hrăpăreaţă decât SOVROM-urile, întreprinderile care jefuiau economia românească.

Agenţii paraşutaţi sau pregătiţi azi de SUA sunt mai violenţi şi mai imbecili decât veneticii veniţi în anii 50 pe tancuri pentru a instaura prin teroare „democraţia popoarelor”. De altfel, ceea ce se întâmplă acum e o reinstaurare a acelei terori, utilizând tehnicile moderne de propagandă şi control. De-aceea nu e de mirare că agenţii folosiţi acum sunt, de cele mai multe ori, odraslele celor veniţi pe tancuri. Fie că vorbim de unul care se dă istoric american, dar a copilărit în Primăverii, de altul care chipurile apără o etnie de „violenţa” românilor, asta după ce tac-su a stat o istorie călare pe „izvorul” de marxism-leninism, fie că sunt atâţia alţi tiriplici mâncând rahat de la diverse niveluri ale statului-paralel-terorist instaurat absolut ilegitim.

Congregatia nebunilor

O să încep cu statistici simple şi ucigător de îngrijorătoare. Aproximativ 20% dintre americani suferă de tulburări mentale. Este vorba despre cei diagnosticaţi în urma unui control medical. La nivel real, cu siguranţă că sunt mult mai mulţi. Dintre suferinzii diagnosticaţi, aproximativ jumătate au ca şi cauză a condiţiei lor mentale dependenţa şi abuzul de o substanţă(alcool, droguri, etc.). În rândul tinerilor, situaţia nu e mai fericită. Peste 8% dintre ei au suferit un episod major(!) de depresie. Îngrijorătoare este rata creşterii acestui indicator, în ultimii cinci ani evoluând de la 5.9% la 8.2%. Este totuşi o creştere cu aproape 50% în doar 5 ani! Iar lucrurile nu stagnează! Interesant este că, în conformitate cu statisticile publicate de Mental Health America, 56% dintre adulţii diagnosticaţi şi 76% dintre tineri nu au sau au acces insuficient la tratamentele de specialitate.

Trecând Oceanul în Europa natală, constatăm că lucrurile nu sunt deloc mai roze. Afecţiunile psihiatrice în interiorul Uniunii Europene afectează peste 15% din populaţie, având o rată de incidenţă depăşită doar de afecţiunile cardiovasculare. De remarcat este că media mai bună decât în SUA este datorată statelor estice, unde incidenţa afecţiunilor mentale este net inferioară celei din suratele vestice. De altfel, vârfurile sunt atinse în Islanda, Norvegia şi Elveţia unde peste 27% din populaţie a suferit o tulburare mentală în ultimul an!

Colosul care se rastoarna

9/11, Afganistan, Irak, Siria. Spectacole grandioase regizate de serviciile secrete şi executate, cu mare artă, de armata americană. O reţetă de succes care se întinde pe două decenii de teroare, fake news şi propagandă violentă. O reţea ocultă, coruptă până-n măduva oaselor care a deturnat omenirea într-unul dintre cele mai negre scenarii ale sale.

Toată nebunia începută cu proclamarea terorii şi a luptei împotriva sa ca prioritate mondială a fost un joc având un unic câştigător: complexul militaro-industrial american. Absolut tot ceea ce s-a întâmplat de la atentatele teroriste şi până acum au fost strict elemente ale unui plan de afaceri care a împins bani sănătoşi în buzunarele unor şmecheri. Dar totuşi, despre câţi bani să fie vorba?