La mulți ani!

Nu mai e mult. Peste puțin timp facem încă un pas simbolic. A trecut un an ciudat. Urmează un altul în care ne punem speranța că va fi mai bine. Asta în ciuda faptului că tot ceea ce vedem ne spune altceva. Însă atunci când există speranță există și viață.

 

Suntem mici, insignifianți, făpturi fără apărare aruncate într-un ocean brownian. În ciuda credințelor, idealurilor și speranțelor pe care le avem, de fiecare dată se găsește câte un val mai mare care ne deturnează. E în firea lucrurilor să se întâmple așa. Toate au o noimă pe lumea aceasta. Chiar și existența tiranilor e menită conștientizării faptului că întotdeauna există ceva deasupra ta. Iar asta e bine.

 

Poate că nu vin vremuri ușoare. Poate că provocările viitoare vor fi infinit mai mari, mai nedrepte și mai obsesive decât cele care au trecut. Poate că lumea se îndreaptă inevitabil spre dezastru. Poate! Nu e ceva aflat sub controlul nostru, de-aceea spun „poate”. Așa cum noi ne aflăm sub teroarea forțelor dezlănțuite de ei, la fel și ei se află sub amenințarea unor forțe pe care nu le pot controla. În ciuda siguranței pe care-o afișează, în ciuda superiorității pe care și-o arogă, putem fi siguri că „butoanele nu sunt la ei”. Doar se iluzionează crezându-se stăpâni. Mai devreme sau mai târziu un val mai mare și mai nemilos îi va șterge de pe fața pământului. E în firea lucrurilor să se întâmple așa. 

 

Poate negura se va așeza peste noi toți. Poate vom fi nevoiți să orbecăim, să ne pipăim înainte de a ne recunoaște. Poate lucrurile o vor lua rău în jos. Sunt multe semne care ne spun că așa se va întâmpla. Însă nu trebuie uitat că adevărul este numai unul singur. Nu există mai multe adevăruri. Singurul lucru pe care-l facem este acela de a-l clama atunci când ne aflăm în proximitatea minciunii. E singura noastră armă. Dacă vom fi lași și n-o vom folosi, vom sfârși-o ca robi ai minciunii, vom îngroșa rândurile - și-așa imense - ale slugilor sale. Pentru cel care are arma adevărului în mână nu e decât o singură cale: aceea a luptei, indiferent cât de nedreaptă ar fi ea.

 

Știu, martirii acestui neam care-au mers pe calea adevărului zac în uitare. Istoria îi disprețuiește și-i umilește. Dreptatea pare a fi pierit pentru totdeauna. Cum să mergi pe calea adevărului când cei carea-au făcut-o înaintea ta au sfârșit-o așa? E descurajant!

 

Suntem mici. Mult prea mici ca să înțelegem ce se întâmplă în acest ocean brownian în care ne mișcăm. Dacă am putea să ne ridicăm puțin mai mult deasupra sa, poate că am înțelege că toate au o noimă, toate au un înțeles și, nu în ultimul rând, că tot ceea ce nouă ni se pare haotic are de fapt o logică a sa, supunându-se unor legi la care nu avem acces. Tot ceea ce ne depășește puterea de înțelegere pare haotic. Din păcate nu facem nimic pentru a înțelege, ci călcăm pe căile ignoranței trăgând concluzii pripite. De-aceea doar foarte puțini ajung să vadă cu adevărat lumea așa cum e ea.

 

Nu mai e mult până facem pasul simbolic în anul care vine. Ne este teamă și, în același timp, undeva în sufletul pâlpâie flacăra speranței. Repet: atâta timp cât există speranță, există viață. Putem fi siguri că așa e. Și-ar mai fi ceva: negura nopții nu e perpetuă. La un moment dat, vraja sa inevitabil se rupe, făcând loc luminii, iar făpturile nopții sunt obligate să se ascundă. Nu vă fi frică de demonii nopții! Îndreptați lumina adevărului către ei și veți vedea cum vor fugi disperați în ascunzătorile lor.

 

Atât deocamdată. E timpul să pun punct. Ne vedem în 2021. Vă urez să aveți parte de un an așa cum vi-l doriți! La mulți ani tuturor!

 

Cont spart

În dimineața asta mi-a fost spart contul de blogger și a fost postat un anunț fals. Contul de facebook pare a  nu fi fost compromis.

Se pare că măsurile de securitate pe care le-am luat până acum au fost insuficiente. Revin după ce verific ce anumea fost compromis.

Mulțumesc!

Către edificarea societății multilateral vaccinate

Inițial corporațiile din domeniul farmaceutic aveau ca scop tratarea bolnavilor. Găseau tratamente pentru anumite boli, tratamente pe care le vindeau prin intermediul canalelor medicale tradiționale. Era un business bun, dar limitat sau, în limbajul corporatist actual, nescalabil.

Următoarea evadare a respectivelor companii a constat în atacul asupra medicilor de familie. Pentru prescrierea unor medicamente cu rezultate îndoielnice, companiile au început să „premieze” medicii. Astfel a apărut moda prescrierii, pe lângă tratamentul propriu-zis, a câte unui „nevinovat” antialergic, a unui complex de vitamine care „face bine” s.a.m.d. Și astfel s-a deschis domeniul.

Pasul următor a venit aproape de la sine. Printr-o publicitate dementă, companiile farmaceutice au început să-și vândă produsele direct populației îndobitocite. Așa s-a ajuns la o invazie a farmaciilor în zona de proximitate, farmacii care permanent sunt pline de „bolnavi”. Dacă în perioada Revoluției exista maxim câte o farmacie pentru fiecare cartier, în prezent numărul s-a înzecit. Farmaciile înainte erau goale, iar o bună parte din preparate care se vindeau erau făcute acolo de către farmacist, după rețeta medicului. Acum farmaciile sunt pline, iar farmaciștii - câți mai sunt - au devenit oameni de vânzări. Niciun medic nu mai trimite pacienți cu rețete care să fie preparate în farmacie, ci doldora cu produse frumos colorate, dar dubioase din punct de vedere al eficienței medicale. Asta în cazul în care cei care intră în farmacie mai sunt trimiși de medici după medicamente. În majoritatea covârșitoare, cei care intră în farmacie se auto-tratează după reclamele de la televizor sau cer sfatul farmacistului care le vinde produsele pentru care are target. Știți chestia aia care se întâmplă când mergi să-ți plătești benzina: casiera te întreabă dacă vrei să-ți dea și-o ciocolată, napolitană sau ce naiba i se dă să vândă. La fel e și-n farmacii: dacă prostul cere ceva de durere i se dă Nurofen, cu toate că un preparat generic cu ibuprofen costă de zece ori mai puțin. Dacă e mânat de diaree i se vinde Imodium, cu toate că un clorhidrat de loperamidă generic e de câteva ori mai ieftin. Exemplele pot continua pentru fiecare clasă de medicamente în parte.

Vânzarea medicamentelor către oamenii sănătoși a transformat companiile farmaceutice din companii profesionale închise în companii de bunuri de larg consum. Însă, cu toate că au tembelizat o lume, asta nu le-a fost suficient. În momentul de față se bate toba către migrarea la noul model. Un model pervers către care umanitatea a fost canalizată cu grație.

Așadar am „evoluat” de la a cumpăra medicamente pentru a ne trata afecțiunile la a cumpăra medicamente ca oameni sănătoși. Știu, e o demență, dar asta e realitatea. Probabil că vă gândiți ce-ar mai putea urma de la un asemenea dezastru? Ei bine, urmează ceva de-a dreptul înfiorător: modelul în care plătești pentru a trăi. Ai bani, trăiești, n-au bani, mori. Pare fantezie? Nu e! Vă voi explica în continuare toată tărășenia. De ani buni, OMS tot cântă prohodul unei pandemii. Au încercat cu SARS, cu MERS s.a.m.d. COVID-ul a intrat pe piață la fix. Ce-i cu boala asta? E o viroză ca toate celelalte, dar care e nouă. La intervale mai mult sau mai puțin regulate apare câte un virus mutant. V-am mai spus asta. În secolul trecut am avut trei episoade: Gripa Spaniolă, Gripa Asiatică și Gripa Hong Kong. Toate au fost trecute cu aceeași „schemă”: imunizare în masă. E drept că-n cazul Gripei Asiatice, în SUA a fost dezvoltat și-un vaccin de care lumea a uitat, vaccin care, se spune că „a ajutat” mult la „încheierea epidemiei”. În ciuda celor ce se spun, Gripa Asiatică s-a manifestat tot pe o perioadă de doi ani(1957-1958), similar cu celelalte două pandemii ale secolului: Gripa Spaniolă(1918-1920) sau Gripa Hong Kong(1968-1969). La ce-a ajutat vaccinul?

De ce mor oamenii la tulpinile noi e cât se poate de logic: pentru că oamenii mai și mor. Bătrânii Italiei care-au fost „decimați” de COVID erau mai toți pe moarte. Cu cât le-a scurtat viața COVID-ul? Cu o săptămână, cu o lună? Ceva în genul acesta. Credeți că sunt cinic sau greșesc? Statistica nu dă greș niciodată: la nivel anualizat mortalitatea e aproape neschimbată în toată lumea. Ba, ca efect al diverselor stări de urgență introduse de către autorități, mortalitatea e ușor mai scăzută întrucât nu prea au mai fost accidente de circulație. Dar să nu deviem! Am mai tratat subiectul în trecut, astfel încât nu mai insist. Să vedem însă de ce actuala pandemie este una care va schimba modelul de business al companiilor farmaceutice.

Poate ați remarcat cum, în ziua de Crăciun, o delegație compusă din autorități de rang înalt a întâmpinat la graniță „sfântul vaccin”. O chestiune de un grotesc absolut, specifică țărilor din lumea a treia. Veți fi probabil surprinși dacă veți afla că ceea ce s-a petrecut în România, mai mult sau mai puțin identic, s-a petrecut la nivelul întregii UE. Fix același scenariu l-am văzut și în Italia, Portugalia sau Spania: întâmpinarea vaccinului la graniță și plimbarea sa prin țară cu transmisiuni în direct la toate stațiile TV. Și, mai ales, cu repetarea faptului că „vaccinul e sigur”! Mai mult, mediile neomarxiste au invadat cu imagini imbecile în care vaccinul apărea în ieslea sfântă. Oricât de mult ați critica respectiva acțiune, trebuie să conștientizați că avem de-a face cu un simbolism al lumii care vine.

Am înghițit în perioada care a trecut o tonă de propagandă. Au fost oameni care s-au sinucis când au aflat că au COVID. Ce ne spune asta? Simplu, s-a lucrat la nivel psihic. Oamenilor li s-a indus o frică, știut fiind că atunci când ai un setup psihic precar poți fi manipulat inclusiv medical. Dacă ți se repetă la infinit că „virusul e mortal”, în momentul în care-l iei riști să-ți agravezi starea doar ca efect al setup-ului psihic. Sunt chestiuni cunoscute. Iată-ne acum față în față cu „remediul magic” pentru „virusul mortal”: „vaccinul sigur”. O groază de oameni mi-au spus că-și vor face vaccinul, „doar să scăpăm odată de nebunia asta”. Sunt sigur că numărul celor care vor să-și facă vaccinul este mult mai mare decât ceea ce arată statisticile. Lumea e îndobitocită. Iată cum companiile farmaceutice și-au asigurat un canal solid pentru cea mai mare parte a populației lumii. Cu puțin ajutor de la state, inclusiv prin măsuri tiranice de tipul celor pe care le-am văzut, își vor asigura peste 90% din populație. Iar ăsta e abia începutul.

Oamenii au fost convinși că „virusul e ucigaș”. Mulți stau în casă din convingere. Dau lupte imaginare și singurul contact cu lumea exterioară e prin intermediul internetului. Iată carnea de tun sau, cum se exprimă mai nou prin mediile farma, înrolații inițiali în noul model de business care s-ar descrie în două propoziții: „Vrei să trăiești? Plătești!”.

În timp ce marea masă a îndobitociților răsuflă ușurată, cretinel de la OMS anunță că o nouă pandemie, de o proporție mult mai mare, se apropie. Masei inițiale de adepți i s-au creat deja instinctele. Ăștia așteaptă cu înfrigurare vaccinarea sperând într-o eliberare imediată. Nu va fi! Teroarea va continua și se va amplifica. Dacă veți asculta „argumentele” care se aduc în favoarea vaccinării vă cruciți: pe de o parte se spune că nu-i nicio problemă dacă te vaccinezi în timp ce ești bolnav, că trebuie să te vaccinezi chiar dacă ai făcut boala. Pe partea cealaltă ți se spune că „imunitatea vaccinului poate fi la fel de mare ca imunitatea naturală”. Păi cum mă „poate fi”??? Atunci de ce mă obligi să mă vaccinez precum oaia dacă deja am imunitate naturală? Cum vine aia cu vaccinarea bolnavilor? Întoarce pe dos tot ce spunea medicina până acum! S-a revoluționat domeniul și noi n-am aflat?

De ce se întâmplă toate aceste idioțenii? Simplu: noul model de business. Până acum omul cumpăra medicamente precum cumpăra dulciuri. Însă uneori își mai uita „îndatoririle față de stăpân”. Mai ales când se simțea bine. Acum timpul s-a schimbat. Noul model intră în forță. Vrei să trăiești? Trebuie să urmezi „planul” cu seriozitate: îți faci vaccinurile regulat și „totul va fi bine”. Iată cum noțiunea de prevenție capătă un damf deosebit de profitabil pentru „băieții deștepți” din spatele butoanelor. Care, ca de fiecare dată, cad în picioare.

Destul pentru azi. Mâine, dacă am timp, o să vă descriu cum e treaba cu neomarxismul și neocomunismul care ne penetrează „zi de zi, ceas de ceas”, vorba cântătorului.

Pasul care urmează

„Varsity”, o revistă independentă a Universității Cambridge, arată cam cât de mult a decăzut mediul universitar. Un articol recent își pune problema dacă a venit timpul să-l „ștergem” pe Beethoven. Mă rog, sensul în care se pune problema este cel similar dărâmării statuilor de peste Ocean: Beethoven ar trebui anulat, interzis, șters cu totul. Motivele sunt multiple, spun ei. Printre acestea enumerăm:

- Simfonia a cincea este „un memento al excluziunii și elitismului specifice muzicii clasice”(conform revistei Vox)

- Simfonia a noua ar reprezenta „furia ucigașă a unui violator incapabil să ajungă la eliberare”(conform muzicoloagei feministe Suzan McCary);

- Beethoven ar fi vinovat pentru renașterea naționalismului german, ceea ce, într-o lume corectă politic precum cea a noastră este de neacceptat;

- Statutul său central în muzică, faptul că este cel mai interpretat compozitor, este, de asemenea un păcat al compozitorului deoarece nu există o egalitate, o uniformizare a compozitorilor interpretați.

Davos nu-i la Davos!

Un semnal interesant: anul acesta Forumul de la Davos nu se va desfășura în luna ianuarie. Va fi o chestie online denumită „The Davos Agenda”, un fel de platformă virtuală menită a forma un „fir scurt” de comunicare între vectorii participanți la forum.

Azi, 25 Decembrie 2020

Crăciunul ne spune că minunea există, că se poate găsi căldură chiar și într-o iesle, că pentru a fi rege nu trebuie să stăpânești bogățiile pământului, că poți avea totul fără să ai nimic. Ce putere putea avea pruncul acela neajutorat, protejat doar de dragostea mamei sale?

Vârstele comunismului autohton(3)

Se consideră în mod greșit că în anul 1989 aveam un sistem comunist aflat în colaps și un sistem capitalist aflat în plin avânt. Realitatea e falsă. În fapt, ambele sisteme erau sleite de cursa înarmărilor și de „concurența” dintre ele. Occidentul făcuse concesii majore pentru îmbunătățirea nivelului de trai, trăgând puternic din profiturile sforarilor. Cu toate că evenimentele din 1989 par a fi venit ca urmare a unui dezechilibru economic major, eșecul proiectului comunist a constat în lipsa atașamentului oamenilor la sistem, în ciuda propagandei înfiorătoare. De altfel, însăși economia dezastruoasă era o oglindă a acestei lipse de atașament. A te face că muncești era, pe vremea aceea, sportul de bază.