În prag de an nou

Iată că suntem iar într-una dintre acele zile în care preferăm să ne facem bilanțuri și să ne gândim cu speranță la ceea ce urmează. A mai trecut un an. Un an care, la fel ca și cel anterior, ne-a fost furat. Cu toate acestea, pentru noi, cei care-am rămas aici, a fost un an mai ușor decât mulți dintre cei care-și trăiesc zilele prin alte zări. Cu toate că am avut parte de nebunie, cu toate că cei de la butoane au încercat să ne supună, din fericire am scăpat. De multe ori în acest an am avut acel sentiment că, în ceea ce privește confruntarea cu forțele teribile ale prezentului, noi, aici în România, am avut parte și de un ajutor de altă natură. Altfel nu-mi pot explica modul în care, la momentul oportun, totul s-a dărâmat, ajutându-ne să scăpăm.

Visul unei nopți de iarnă

Intrarea unui irlandez bețiv în Casa Poporului e un eveniment care încheie într-un stil atât de caragialesc ceea ce începuse, după cum veți vedea, ca o extrem de toxică operațiune sub steag fals. E bine să știți ceea ce se petrece în spatele scenei ca să înțelegeți ce-i cu „partenereatele” și alte aberații care ne sunt prezentate ca „tratate benefice”.

Două viziuni, două direcții radical opuse

Dacă mergi într-o localitate occidentală e foarte probabil să fii surprins de perfecțiunea arhitecturală a „catedralei locului”. Avem, desigur, impresionantele catedrale unanim recunoscute, situate în marile orașe, cele pentru care se organizează excursii cu târle de turiști abulici, veniți doar pentru a mai bifa că au fost într-un loc. Însă uităm să vedem că, uneori chiar și cea mai amărâtă așezare occidentală are o catedrală impresionantă. De ce atât de înaltă, de ce atât de copleșitoare și, mai ales, pentru cine? Sunt gânduri care n-au cum să nu te invadeze atunci când, copleșit fiind, simți o tandră reverie „la umbra catedralei locului”. Totuși, de ce oare au construit oamenii aceia monumente atât de mari? De ce le-au pus peste tot? Și mai ales, oare s-or fi gândit la utilitatea lor?

Crăciun fericit tuturor!

 

Nebunii în libertate

Nu știu cât de cunoscut vă este Michael O'Leary. Este CEO-ul Ryanair, chestia aia căreia unii se tot încăpățânează să-i spună companie aeriană. Omul e dus cu pluta. De fapt e dus rău cu pluta. Culmea, înAnglia - o țară mai degenerată chiar decât Franța(știu că e greu de imaginat așa ceva) - O'Leary în loc să se afle într-o instituție specializată în care să aibă parte de cămașă cu mâneci lungi și dușuri reci, e lăsat în libertate să facă ce vrea. Așa apărut acea chestie odioasă pe care o conduce.

Știu mulți care-s adepți ai liniilor aeriene low cost. OK, poate că era loc de optimizare în industrie, pot fi de acord cu asta. Însă trebuie să recunoaștem că standardele au scăzut atât de mult încât „optimizarea” a tras în jos - cu doar câteva mici excepții - chiar și liniile aeriene care înainte erau serioase.

În ceea ce privește liniile low cost, într-adevăr pe-acolo se circula cam ca în microbuzul de Ștefănești. Cu toate acestea, majoritatea covârșitoare au menținut standardele de siguranță. De aceea sunt mulți adepți ai acestor curse. La urma urmei, spun ei, de ce să dai sute sau mii de euro pe o cursă, când cu câțiva zeci de euro ajungi în același loc. Într-adevăr, suferi câteva ore ceva mai înghesuit, dar rezultatul final e același. 

Ceea ce face însă Ryanair e absolut halucinant. Pentru ei siguranța la bord e ceva strict opțional și dacă e opțional se elimină din motive de „optimizare”. V-am spus cum, în urmă cu câțiva ani, autoritățile aeronautice din Spania au fost la un pas de a le interzice dreptul de survol avioanelor Ryanair. Motivul? Pentru optimizare, rezervoarele avioanelor respective conțineau strict combustibilul calculat până la destinație. Nici mai mult nici mai puțin. Astfel, în cazul în care erau turbulențe pe un aeroport - destul de frecvente în unele zone din Spania - avioanele Ryanair nu puteau merge la un alt aeroport din cauză că nu aveau combustibil. Astfel, de două ori, avioanele companiei au aterizat pe furtună punând în pericol echipajul și pasagerii. De aceea spaniolii erau cât pe-aci să suspende dreptul de survol, iar la ora actuală navele companiei pot intra în Spania doar dacă fac dovada că și-au umplut rezervoarele la plecare.

Ceea ce fac spaniolii nu fac ceilalți, astfel încât practica rezervoarelor în care se află strict combustibilul necesar deplasării la destinație e utilizată intens. Culmea, îmi spunea cineva, chiar și procedurile de decolare și aterizare sunt „scurtate” pentru a mai face o economie. Acestea sunt directivele lui O'Leary. Dementul însă nu e lăsat de autorități să facă ce vrea. Un interviu pe care l-am văzut cu el m-a făcut să mă închin văzând un astfel de specimen deviant. Imaginați-vă ce planuri are și pentru ce tot face solicitări la autoritățile aeronautice. Prima chestie e mersul în picioare. Cică nu e corect să se circule cu avionul doar stând pe scaun, ci ar trebui să i se permită să transporte și pasageri în picioare. Altă chestie care-l deranjează e utilizarea gratuită a WC-ului. Cică ar fi corect să-ți plătești „dreptul” de a merge la WC în timpul zborului. Și, dacă autoritățile l-ar lăsa, ar taxa cu o anumită sumă deplasările pre-plătite și cu o sumă mult mai mare urgențele survenite în timpul zborului. Îmi și imaginez ce-ar putea face în avion niște englezi nespălați și bețivi care nu și-au luat „WC pass” și care, în plus, mai circulă și în picioare.

Una dintre ultimele „inginerii” ale companiei a fost zborul deasupra insulelor Tenerife în perioada cu vulcanul. Avionul implicat executa cursa Tenerife-Bruxelles și s-a trezit cu un motor blocat de cenușa vulcanică, motiv pentru care a trebuit să se întoarcă din drum. Și poate vă mai amintiți incidentul din cursa București-Londra când cabina a fost invadată de fum, iar avionul s-a întors în regim de urgență pe Otopeni. Toate acestea sunt efecte ale demenței maladive a lui O'Leary, obsedat de fiecare cent care-at putea fi economisit. Culmea, compania se marketează ca fiind „cea mai sigură din lume”!

Ei bine, în societatea de azi, indivizi precum O'Leary sunt lăsați în libertate. Evident, cretinul trebuia să intervină și în domeniul COVID.Ia auziți ce-a putut să debiteze în Telegraph: „Dacă ești nevaccinat nu trebuie să fii lăsat în spital, nu trebuie să ți se permită să zbori, nu trebuie să fii lăsat în metrou și nu trebuie să ți se permită accesul în supermarket.(...) Întrucât vaccinarea obligatorie reprezintă o atingere a drepturilor și libertăților, trebuie ca viața să ți se facă atât de dificilă încât să nu poți face nimic până nu te vaccinezi”. Ei bine, ipochimenul nu s-a oprit aici, ci a continuat: „Recunoaștem dreptul oricui de a decide să nu se vaccineze. Dacă tu personal ai obiecții din cauză că e o conspirație a guvernuui sau a big pharma, în afara faptului că ești idiot, noi trebuie să-ți recunoaștem ție dreptul de a fi idiot.” Voi mai adăuga că dementul a impus în compania sa politica „no jab, no flight”. Asta după ce cretinii de la Qantas și ăia de la Singapore Airlines au făcut același lucru. Vă dați seama câte târle de nebuni idioți asemeni ăstuia au ajuns să decidă ceea ce facem noi?

Știu că vă cruciți, dar data viitoare vă recomand să luați pauză când vi se pare că o cursă de-a individului e ieftină. Gândiți-vă că vă puneți viața în mâna unui nebun de legat. Și cred că nu ați ajuns să gândiți ca degenerații ăia de englezi care, pentru câteva lire și-o băuturică sunt gata să-și sacrifice viața. Gândiți-vă bine!

Simetrii devastatoare ale istoriei

În anul 1987, prin februarie(sper să nu mă înșele memoria), întreaga armată a RSR a intrat în alertă. Problema părea gravă. Unitatea antiaeriană ultrasecretă a României - care ajunsese să fie cunoscută de toată lumea, inclusiv de ambasadorii statelor dușmane care făceau ieșiri în natură fix prin zona aia - a detectat o intruziune în spațiul aerian al țării dinspre nord-est. Sovieticii au fost contactați pe linia scurtă și au confirmat că și spațiul lor aerian a fost străbătut de un obiect neidentificat tot dinspre nord-est spre granița cu România. Polonezii și ungurii au detectat același lucru, doar că avioanele trimise în recunoaștere n-au văzut nimic. Probabil, dacă ați trăit acele vremuri, ați auzit bârfa cu OZN-urile, iar Mironov - dacă ar avea onoare - ar putea spune cel puțin acum, înainte de tăcere, cine l-a pus pe el să le bage gărgăuni în cap tinerilor. De fapt ce se întâmplase?

Telecomanda COVID

Înainte de a începe, vă rog să luați tot ceea ce urmează cu mare rezervă. Sunt informații pe care mi le-a scăpat cineva destul de bine conectat, dar pentru care nu am dovezi. Am tot încercat încă de când mi s-a spus să găsesc ceva legături, însă, în afară de chestiunile generale pe care le cam cunoșteam, n-am reușit să găsesc mare lucru. Cu toate acestea, din discuțiile pe care le-am avut cu destule personaje din „lumea gri”, mi-au fost cât de cât confirmate informațiile inițiale. Dar, chiar și aceia mi-au spus că „e posibil, dar nu au idee cine pune în practică întreaga problemă”.