Noile reglementări ale BNR

Nu ştiu încă stadiul confruntării dintre reprezentanţii băncilor comerciale şi BNR, dar cred că noul regulament de creditare va fi impus cu forţa. Din păcate, lipsa de transparenţă a Băncii Naţionale, nu permite o analiză atentă a ceea ce se întâmplă pe piaţa financiară românească. Indicatorii puşi la dispoziţie sunt mult prea sintetici, iar o analiză bazată pe aceştia ar putea avea rezultate contradictorii. Cu toate acestea am riscat acest lucru pentru a înţelege ce a stat la baza precipitării BNR în legătură cu noul regulament.

Ceea ce mi-a reţinut atenţia a fost faptul că, în doar un an, piaţa creditului aproape s-a dublat. De asemenea, creşterea restanţelor la credite(ca procent din total credite) este alarmantă. Dacă în mai 2006 restanţele la lei reprezentau doar 0.66% din creditele acordate, în mai 2007 această valoare a ajuns la 0.82%, pentru ca în 2008 ponderea restanţelor să ajungă la 1.52%. În ceea ce priveşte ponderea creditelor în valuta, remarcăm o creştere clară a acestui segment: de la ~48% în 2006 la 54.5% în 2008.

Interesantă de studiat este situaţia primelor cinci luni din 2008. După cum se poate observa în graficul alăturat, ponderea creditului în valuta se află pe un trend clar descendent. Situaţia este explicabilă în special prin prisma volatilităţilor ridicate de la începutul anului precum şi de tendinţele defavorabile leului. Nivelul este totuşi unul ridicat, iar ceea ce şi-ar dori BNR ar fi scăderea acestuia sub 50% pentru a putea avea un control mai bun.

Un alt element interesant pe care l-am studiat a fost evoluţia restanţelor la creditele în lei şi valută din primele cinci luni ale lui 2008. Graficul de mai jos evidenţiază un nivel relativ stabil al restanţelor la creditele în valută şi un nivel clar crescător al restanţelor la lei. Corelând aceste date cu cele de mai sus, putem deduce (repet putem doar deduce întrucât nu avem datele necesare) că, pe fondul instabilităţii valutare şi al unor ameninţări clare legate de cursul de schimb, băncile şi/sau clienţii acestora au preferat refinanţarea creditelor în valută cu credite în lei. Cum probabil clienţii nu erau pregătiţi să facă faţă unor plăţi mai mari la credite a crescut şi nivelul restanţelor. Este posibil ca aceste refinanţări să fi fost făcute de către băncile mai mici care au avut acces limitat la surse valutare ieftine. Oricum, un credit neperformant este la fel de neperformant atât în lei cât şi în valuă, iar sportul numit "plimbarea găurii prin mai multe conturi" nu are efect de însănătoşire, ci de agravare a bolii.

Ultimul element care pare a justifica hotărârea BNR se referă la ponderea creditului de consum în total credit. Acesta a ajuns la o cotă de 92% la lei şi 62% la valută, o valoare mult prea mare. pentru noi. Riscul la care ne expunem de câţiva ani este acela de a finanţa importurile prin intermediul creditelor de consum. Exista într-adevăr şi o categorie de persoane care folosesc credite de consum pentru a-şi finanţa achiziţia de locuinţe sau investiţii pe termen scurt, dar această categorie este destul de restrânsă.

Indiferent care vor fi concluziile la care se va ajunge, părerea noastră este că aceste măsuri sunt introduse prea târziu. De asemenea, par de neînţeles motivele pentru care, la începutul anului trecut, au fost permise relaxări mult prea mari în politica de creditare(vă mai amintiţi de gradul de îndatorare de 80%?). Efectele acelor decizii le vom simţi probabil până pe la mijlocul anului 2009. Este posibil ca la finalul anului în curs să vedem câteva bănci încheind pe pierdere, pentru ca la la jumătatea anului viitor să asistăm la indicatori extrem de proşti pentru majoritatea băncilor. Oricum urmează în scurt timp contracţia pieţei bancare autohtone, iar aceasta va antrena o serie de alte fenomene despre care vom discuta într-un articol viitor.