vineri, 29 iulie 2011

Iadul financiar


Cum spuneam într-un articol anterior, investitorii nu au luat în considerare o intrare în incapacitate de plata a SUA. Suntem în ceasul al doisprezecelea și votul pentru relaxare a fost din nou amânat. Practic numai negocierile de ultim moment mai pot salva ceva, cu toate că inevitabilul deja pare a se fi produs.

De fapt care e ideea, ce se întâmplă acolo? Începând de luni SUA pun lacătele pe ușă și-și contemplă moartea? Acestea par a fi întrebările pe care și le pun oamenii normali, neobișnuiți cu limbajul alambicat al gulerelor albe. Până la urmă, în viața reală, când nu mai ai bani începi să mori de foame. Translatat în termeni financiari, ceea ce se întâmplă în SUA nu este același lucru? Ei bine, nu. Și aceasta nu pentru că nu ar fi normal să se întâmple așa ci din cauză că în lumea financiară evoluțiile au viteze diferite, iar inerția e un factor care poate fi controlat. Toate acestea până la un punct de la care lucrurile scapă brutal de sub control. 

Chiar dacă ceea ce-am spus până acum sună cam alambicat, voi încerca să explic prin câteva exemple unde suntem și care sunt riscurile. În primul rând, în cazul în care nu se va pica la înțelegere în cursul zilei de azi, dezastrul nu va începe de luni. Vom avea titluri de-o schioapă în ziare și reviste, vom avea transmisii în direct și, în general, creșterea isteriei mediatice. Oficialii vor contraataca printr-o politică de prioritizare a plăților în timp ce negocierile politice dintre beligeranți se vor înteți. Și, după o zi în care omul de rând va constata că nu s-a întâmplat mare lucru, că hot dog-ul de la colțul străzii are același gust și că, până la urmă tot de circ politic este vorba, lucrurile vor începe să capete o aparență de normalitate. Că nu e așa vor ști foarte puțini deoarece tensiunile majore se produc în locuri greu accesibile omului obișnuit. În primul rând efectele se vor face simțite la nivelul instrumentelor percepute ca având siguranța maximă. Așa numitele Treasuries sunt folosite ca garanții pe piața repo. Până acum, deoarece erau percepute ca instrumente de maximă securitate, haircut-ul era foarte mic, situat undeva în jurul a 2%. Problemele paradisului american vor pune în primul rând presiune pe Treasuries, forțând o dobândă mai mare pentru aceste instrumente. Cât de mare nimeni nu poate ști deoarece odată ce s-a instaurat teama orice valoare poate fi plauzibilă. Cu fiecare oră de default percepția se înrăutățește, haircut-ul acestor instrumente crește inducând costuri mai mari pe piața repo și de-aici costurile se extind pe toate piețele. Aceasta în prima fază deoarece, o perioadă mai mare de neîncredere poate destabiliza piața repo ceea ce ar produce cu adevărat un dezastru care nu poate avea ca efect decât falimente bancare în lanț și paralizarea întregii economii. 

Presupunând că nu se va ajunge la dezastrul final, lucrurile putem spune că au evoluat prost cu ceva mai mult timp înainte de ora zero a default-ului american. În primul rând, cel mai prost pentru americani e faptul că au reușit să demonstreze investitorilor că nu există absolut niciun lucru sigur în lumea financiară. Aceasta poate fi baza unei schimbări de percepție a marilor cumpărători de bonduri americane, schimbare care poate reorienta investițiile. Aceste semne deja încep să apară. Spre exemplu, ieri Andy Xie recomanda Chinei să renunțe la achiziția de instrumente emise de Trezoreria SUA și să se reorienteze către achiziția de acțiuni, chiar dacă acestea nu sunt ieftine. O asemenea atitudine ar însemna migrarea unor bani din imaginar în real. Cu toate că sună forțat, evadarea banilor din piețele financiare abstracte către economia reală poate produce un dezechilibru masiv care până acum a fost ținut sub control. Abandonarea instrumentelor emise de Trezorerie ar forța un brutal deleverage al întregii economii, conducând la falimente în linie. Aceasta înseamnă că tactica trasată de Xie nu poate fi funcțională decât în cazul în care investiția se face în titluri ale firmelor cu grad mic de îndatorare. 

La final voi spune că, în ciuda faptului că plăcile tectonice ale construcției financiare au început să se miște, cutremurul devastator încă poate fi evitat. Pozițiile diametral opuse din politica americană au legătură numai cu alegerile de anul viitor și nu cu vreun plan de salvare. Însă, toată această nebunie poate schimba întreaga lume. Suntem într-un moment în care dezastrul poate fi evitat însă, chiar și așa pentru a se evita un deznodământ tragic vor trebui demarate reforme radicale. Personal cred că nimeni nu are curajul să inițieze asemenea reforme, mai ales în condițiile în care întreaga comunitate de business a devenit irațională. Dar despre aceste aspecte vom discuta alta dată.

Un comentariu:

  1. Acum ce tine de aspectul tehnic - la 26 iulie, Trezoreria SUA are in conturi $82 miliarde si a strans venituri de $172.7 miliarde (afara de operatiunile privind datoria publica), cheltuind $257.6 miliarde (afara de operatiunile privind datoria publica). Pentru Trezorerie finantare exterioara se gaseste, dar deficitul pentru iulie 2010 a fost de $165 miliarde, in iulie 2009 a fost de $180.7 miliarde si in iulie 2008 a ajuns la $102.8 miliarde.

    Dupa cele mai roz scenarii, deficitul pentru iulie 2011 ar putea ajunge undeva la $100-$120 miliarde din care la 26 iulie $55 erau deja acumulate. Si again, optimistic, din $82 miliarde, Trezoreria are de cheltuit $45-$65 miliarde, deci efectiv mai raman $20-$40 miliarde rezerva pana la sfr lunii. De ce am scris OPTIMISTIC? Pentru ca am luat in calcul o crestere a veniturilor de 15-20% fata de anul anterior si o reducere a cheltuielilor cu 5-10% fata de anul anterior.

    Teoretic ar avea o finantare suficienta pentru o saptamana, poate doua. Deficitul lunilor august de obicei figureaza la $100 miliarde...

    Pe 2 august, Trezoreria are maturitati de $12 miliarde pe cambiile de 5 zile + 4 august $93 miliarde de maturitati pe treasuries...

    Dificil de apreciat care va fi scenariul pe luna urmatoare.

    RăspundețiȘtergere