marți, 10 aprilie 2012

Impas in regenerabile?

Când vine vorba despre regenerabile, ţările Bătrânului Continent par a fi un fel de campioane absolute, iar între acestea Germania şi Spania sunt un fel de faruri călăuzitoare. Văzut ca un fel de Graal al revenirii, domeniul energiei verzi a atras numeroşi susţinători şi, de asemenea, numeroase critici. Fără a fi de partea vreunei tabere o să încerc în cele ce urmează să panoramez domeniul prin prisma unor evenimente de dată recentă.

Săptămâna trecută, Solar Trust of America a pus punct planului său de investiţii de câteva miliarde de dolari prin intrarea în insolvenţă. Nu-i un lucru rar, dar, mergând pe fir, observăm că principala cauză a intrării în insolvenţă a companiei vine din Germania, unde Solar Millennium, compania mamă a Solar Trust, a intrat în insolvenţă încă din decembrie 2011. În insolvenţă fiind, Sollar Millennium a sperat până în ultimul moment să mai obţină ceva bani pe subsidiara sa americană, pentru aceasta aflându-se în negocieri cu un alt star german al energiei solare, compania solarhybrid. Numai că, surprinzător, solarhybrid a intrat în insolvenţă săptămâna trecută. Dacă facem un rotocol vedem că tocmai în Germania - ţara care a reuşit articularea unui program naţional extrem de curajos în domeniul regenerabilelor - bate un spectru sumbru al falimentului prin multe companii din domeniu. Motivele sunt două. În primul rând scăderea subvenţiilor a luat pe nepregătite companiile care s-au trezit peste noapte blocate între obligaţiile financiare mari şi scăderea veniturilor. Astfel, neputând găsi alte surse de finanţare sau, mai rău, negăsind înţelegere la finanţatori, au ales singura alternativă posibilă, anume punerea sub protecţia legii falimentului. Celălalt motiv este reprezentat de presiunea exercitată de producătorii asiatici de echipamente care, aşa cum îi cunoaştem, sunt capabili să producă la preţuri mult mai mici decât nemţii. Cum nivelul cercetării în domeniul energiilor regenerabile în general şi al energiei solare în particular nu a evoluat foarte mult, diferenţele tehnologice dintre producătorii asiatici şi cei europeni sunt minime, fapt care conduce inevitabil la comparaţii bazate strict pe preţ.

Fără să vreau, spectrul falimentelor din "industria green" mă duce cu gândul la o similiratitate istorică pe care o voi povesti în continuare. Prin anii 70, în timpul cumplitei crize energetice, s-au făcut vizibile două linii. Prima şi cea mai vocală era cea a "democraţilor" care susţineau apăsat că e timpul să invadeze statele arabe pentru "a-şi lua petrolul". Cealaltă, mai defensivă, dar destul de vizibilă, susţinea independenţa energetică. Totul a început din SUA unde administraţia a demarat un program amplu de explorare şi, în acelaşi timp, de dezvoltare a domeniului energiei regenerabile. În plus, s-a făcut o presiune puternică asupra producătorilor de maşini pentru realizarea de motoare economice şi demararea cercetărilor în domeniul ... automobilelor propulsate electric. Sună cunoscut? Să mai vedem! În Europa, doi producători s-au grăbit să introducă automobile propulsate electric, dezvoltând extrem de rapid tehnologia necesară producerii acestora. Numele celor doi campioni: Fiat şi Renault! E surprinzător să constaţi cum, după patruzeci de ani, evenimentele se derulează după aceeaşi rimă. Ce s-a întâmplat atunci? Preţul petrolului a scăzut continuu făcând uitate problemele energetice şi aruncând în arhive cercetările din domeniul regenerabilelor. Fostele vedete ale lumii ştiinţifice au fost expulzate către margini, iar singurele ecouri s-au făcut auzite doar prin campaniile electorale unde unii candidaţi reclamau vânzarea ţării către ciudaţii şeici. Atât!

Revenind la prezent constatăm că modelul verde promovat puternic de Germania şi preluat în toate ţările europene, începe să scârţâie. Pe de o parte scăderea subvenţiilor loveşte puternic producătorii de energie verde, iar, pe cealaltă parte a frontului,  "duşmanul asiatic" atacă puternic la nivelul preţurilor. Cei care creionaseră "destinul verde" pentru Europa au imaginat un sistem dezvoltat în jurul producătorilor locali de echipamente. Presiunea preţurilor obligă firmele din domeniu să-şi optimizeze costul forţei de muncă prin externalizare sau relocare a unor unităţi de producţie acolo unde preţurile sunt mai mici. Ceea ce ne duce direct către modelul de care Europa vrea să scape. Fără existenţa unor diferenţe masive pe partea de cercetare, e logic să vedem cum câştigă cel cu preţul mai mic. 

Punând experienţele trecutului alături de spectrul falimentelor prezentului am putea trage concluzia că va urma un pattern similar, adică vom avea parte de o rearuncare la lada gunoiului istoriei a domeniului energiei verzi. Posibil însă mai trebuie să ţinem cont de un amănunt: petrolul este o resursă finită al cărei termen final e previzibil. Că e vorba de 10 ani sau 50 de ani, rezultatul e acelaşi: se termină şi trebuie să punem ceva în loc. Conform unor calcule, la preţuri mai mari de 150$/baril energia solară devine mai rentabilă decât petrolul. N-aş merge pe ideea "complotului arab" atunci când văd cum preţul se zbate la limita suportabilului, însă e clar că avem o tensiune şi, cred eu, ne aflăm aproape de o ruptură istorică. Dacă acum patruzeci de ani tehnologia nu era capabilă să ofere soluţii viabile, acum acestea există. E imposibil să te gândeşti că vei trece transportul pe electricitate în condiţiile în care nu poţi asigura autonomii mai mari de 50-70Km. Însă atunci când se pot asigura autonomii chiar şi de 1000 Km lucrurile arată total diferit. 

Concluzionând sunt tentat să spun că similaritatea istorică se opreşte aici, că domeniul energiei verzi nu va fi din nou dat uitării. Însă este extrem de posibil ca principalul vector de dezvoltare a noilor tehnologii să nu se afle în Europa. Mai mult, e foarte posibil ca Bătrânul Continent să piardă definitiv această luptă şi să privească de pe margine spectacolul naşterii unei Lumi Noi. N-ar fi o noutate, a mai făcut-o odată, dar oare de câte ori va mai merge ulciorul la apă? E o întrebare.


24 de comentarii:

  1. "..insolvenţă încă din decembrie 2012" cred ca s-a strecurat o eroare..

    RăspundețiȘtergere
  2. "Însă atunci când se pot asigura autonomii chiar şi de 1000 Km lucrurile arată total diferit."
    Probabil vroiai să spui 100?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. 1 000 Km, am spus corect. Vezi ca am mai tratat subiectul pe la inceputul anului...

      Ștergere
  3. "Dacă acum patruzeci de ani tehnologia nu era capabilă să ofere soluţii viabile, acum acestea există. E imposibil să te gândeşti că vei trece transportul pe electricitate în condiţiile în care nu poţi asigura autonomii mai mari de 50-70Km. Însă atunci când se pot asigura autonomii chiar şi de 1000 Km lucrurile arată total diferit."

    Si care ar fi tehnologia aceea deja existenta ce asigura asemenea autonomii ale automobilelor cu motor electric? Sau vorbesti de trenuri si tramvaie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E mai mult o promisiune (un proiect) decat o realitate. Daca se concretizeaza, va fi intr-adevar revolutionar. Din pacate vorbim inca de "daca".

      Ștergere
    2. DDaca dai un ochi si pe site-ul universitatii o sa vezi ca nu e vorba de "daca" ci de "cand". In maxim 1 an cred ca o sa avem si solutii comerciale pe piata.

      Ștergere
  4. In Germania, tot ce se intampla in industria solara, tine de domeniul periclitarii sigurantei nationale. Se face ca sotia mea sa lucreze chiar in domeniu. Se pare ca ministrul mediului din Germania e platit sa faca lobby tehnologiilor bazate pe gaze. Cine il plateste? Marele urs de la rasarit.
    Aici a iesit circ mare (nu mediatic), astfel incat s-a hotarat prelungirea subventilor pentru inca vreo 2 ani. S-au renuntat la investitii de miliarde.
    O alta cauza mai e reducerea puternica a pretului celulelor fotovoltaice.
    Chinezii nu produc chiar atat de ieftin. Chinezii fac dumping puternic si momentan lucreaza in pierdere. Ei intentioneaza sa acapareze pietele occidentale, dupa care vor creste preturile. Zicea nevasta-mea ca firmele chinezesti au primit finantari de cateva miliarde de la bancile chinezesti, ca sa se bage pe pietele occidentale.
    in Cehia, investitorii in solar au ajuns pana la curtea constitutionala, datorita faptului ca guvernul ceh intentioneza sa aplice o taxa retroactiv, adica sa ceara impozite din urma, lucru aberant.
    Uniunea Eurpoeana militeaza, pe de o parte, pentru recurgerea la solutii alternative pentru reducerea efecturlui de sera si a poluarii, iar pe de alta parte, guvernele UE au inceput sa taie facilitatiile si subventile din domeniile producerii energiei alternative. Cine sa-i mai inteleaga si pe europeni. Banuiesc ca functionari europeni si membrii ai guvernelor se lasa manjiti de gealati de mai de la rasarit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subventiile ascund faptul ca tehnologia respectiva este ineficienta dpdv energetic. Daca celula fotovoltaica ar produce suficient curent pe toata durata de exploatare a ei versus energia investita in fabricarea ei (celebrul EROEI) adica, mai pe romaneste, "ar merita", piata si-ar spune cuvantul. Dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

      Ștergere
    2. Gresit, Synthesis! Inainte de a vorbi despre EROEI-ul regenerabilelor ar trebui sa iei in calcul pretul real al petrolului. Cat ar costa barilul daca ar trebui sa-l produci(adica sa ingropi materia lemnoasa/organica si sa astepti cateva mii de ani sa se transforme in petrol)? Ce EROEI ar avea energia produsa din petrol in noile conditii?

      Ștergere
    3. Pe logica asta, cat ar costa panourile solare daca ar trebui sa produci materia prima pornind de la neutroni, protoni si electroni?

      Petrolul (atat cat mai e) exista, nu trebuie produs din ceva.

      Ștergere
    4. Seb, atunci presupune ca s-a terminat petrolul si recalculeaza EROEI-ul! Pana la urma despre asta e vorba, ca doar nu vrei sa sustii ca petrolul e sursa inepuizabila.

      Ștergere
    5. Tocmai asta e problema, ca acum nu exista alternative reale la petrol. Pe masura ce petrolul este consumat, va deveni din ce in ce mai scump, iar asta se va reflecta in costul surselor alternative de energie (solare/eoliene/etc.).

      De cel putin 30 de ani se vorbeste despre un inlocuitor al petrolului (ca sursa de energie) si inca n-a aparut nimic. In timpul asta insa s-a mai consumat o cantitate uriasa de petrol. Parca am sta pe o bomba cu ceas, doar ca nu stim exact la cat a ajuns cronometrul. Si ce e mai descurajant e ca petrolul nu e singura bomba pe care stam.

      Ștergere
    6. Asta cu lipsa alternativei e slogan. Ai energie atat hidro, nucleara, solara, eoliana. Un mix poate oricand inlocui petrolul, numai ca, pana acum, pretul nu a permis dezvoltarea altor surse. La urma urmei nu ne mai despart decat vreo 50-60$ pana cand pretul va face rentabile celelalte surse.

      Ștergere
    7. Alternative la petrol exista destule si eficiente, insa mai exista la nivel mondial si un FOARTE puternic lobby al producatorilor din industria petrolului.
      Lucrurile nu sunt chiar atat de simple in industriile astea alternative. O problema este si absorbtia de energie/surplus in sistemele nationale.

      Ștergere
    8. De exemplu in Romania cam tot ce insemna potential hidro-electric major s-a exploatat deja. Se mai pot face doar microhidrocentrale, dar cu un impact catastrofal asupra mediului (vezi valea Raului Capra din Fagaras de exemplu). Si sa zicem ca ar mai fi rauri mari pe care se pot construi baraje gen Bicaz. Cu masinute electrice o sa dureze 100 de ani sa transporti materialele la fata locului si sa construiesti barajul si centrala.

      Energia nucleara este tot o sursa neregenerabila. Si extrem de periculoasa. In acest moment inca avem pe glob o centrala nucleara (Fukushima) ce poate afecta viata (nu doar umana) la nivel planetar.

      Panourile solare si turbinele eoliene se vor scumpi odata cu scumpirea petrolului. Poate nu cu acelasi procent, dar se vor scumpi. Deci vorbim de o tinta mobila, imposibil de atins cel putin in viitorul apropiat.

      Ștergere
    9. Seb, in cazul asta zic sa ne sinucidem. :-)

      Ștergere
    10. Noi nu. Generatia actuala inca are destul petrol. Cei ce se nasc acum insa...

      Ștergere
    11. Depinde care e generatia ta. Daca ai mai mult de 20 de ani de trait, n-as paria pe scenariul asta.

      Ștergere
  5. Dan@Trenduri
    Problema pe care vroiam s-o ridic este ca in productia de eoliene sau panouri se folosesc si combustili fosili, adica intram intr-un cerc vicios. Nu poti sa ai topitorii de metale alimentate la o retea de eoliene sau panouri. Hidro si nucleara sunt insuficiente. Trebuie sa mentii niste parametrii tehnologici constanti si e f. greu altfel. Sunt unele procese tehnologice din topitorii care nu pot fi realizate cu cuptoare electrice.
    Nu sunt fanul combustibililor fosili, dar nici sa cadem din lac in put, consumand mai mult petrol sau altceva pt a produce "alternative" decat daca le-am arde pt taskurile in care folosim eoliene si panouri solare... Sunt primul care ar impinge in prapastie tot ce inseamna ind. petroliera, daca am avea acces la alternative viabile si posibil de implementat pe scara larga. Ca ele exista intr-o forma de prototip care arata ca exista metode viabile e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E corect. Intr-adevar, regenerabilele papa destui combustibili fosili. Asta se intampla si din cauza sistemului dezvoltat in jurul petrolului. Cert e ca, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa rupem cumva pisica.

      Ștergere
  6. "pretul nu a permis dezvoltarea altor surse"- Oare cat timp o sa mai punem banii pe primul loc ? Oare cat timp o sa ne mai scaldam intre rece si cald ? Oare cand vom intelege ca viitorul nu trebuie construit pe consumism ? Oare cand vom intelege ca foamea asta dupa resurse (destul de haotica) ne duce si mai mult in "rahat"? Oare cand.....?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta se va intampla pana cand se va gasi un alt model sustenabil care nu se va mai raporta la ban. In ultimii ani(de fapt mii de ani) nu s-a gasit altceva mai bun. Asta e realitatea, de la ea pornim(din nefericire). :-)

      Ștergere