sâmbătă, 23 februarie 2019

Unica opţiune viabilă

Ceauşescu avea o obsesie: „neamestecul în treburile interne”. La fiecare întâlnire o repeta obsesiv, de fiecare dată reamintea că politica unei ţări nu trebuie influenţată din afară. Însă, întrucât o repeta ca o moară stricată, a sfârşit prin a cădea în derizoriu. Nimeni nu-l mai credea. Iar, în final, atunci când vorbea despre „agenturili” care au făcut Revoluţia a fost luat în râs.


Neamestecul în treburile interne” a apărut prima dată cu ocazia agresiunii ruse din Cehoslovacia. Statele membre ale Pactului de la Varşovia(fără România) au intervenit militar pentru îndepărtarea regimului lui Alexander Dubček. Acesta încercase să revoluţioneze socialismul cu conceptul de „socialism cu faţă umană”, adică să elimine cenzura şi să liberalizeze societatea. Suficient cât să fie belit de forţele conservatoare de la Moscova. Având sprijinul Chinei în spate, Ceauşescu s-a opus invaziei, făcând din al său „neamestec” un pilon central al politicii României.

Cei care-au prins vremurile acelea ştiu că discursul lui Ceauşescu din august 1968 a fost apogeul său politic. Întreaga ţară s-a unit în jurul său întrucât ameninţarea unei noi invazii ruseşti reprezenta un coşmar pentru orice român. Practic acela a fost şi un impuls care a condus la o modernizare a economiei autohtone, la industrializare şi la o bunăstare şi la o revenire a optimismului.

N-o să insist prea mult asupra greşelilor care s-au făcut şi care-au condus în final la negura anilor 80. O să vă spun doar că, din punctul meu de vedere, criza autohtonă a fost una generată de criza mondială din 1979 care, în unele ţări, s-a terminat în 1985. În România a durat mai mult deoarece Ceauşescu a intuit că atâta timp cât e dependent de împrumuturile organizaţiilor internaţionale, crizele externe vor lovi ţara întrucât se conectase prea mult la circuitul financiar mondial. Plata datoriei externe reprezenta astfel un alt pilon al „neamestecului în treburile interne”, de data aceasta economic. Mai mult, prin încercarea de a-şi face, împreună cu China, o bancă de dezvoltare pentru naţiunile sărace sau în curs de dezvoltare, încerca să obţină o independenţă absolută. Acest gest l-a transformat într-un rebel al politicii mondiale care ameninţa „unitatea de monolit” a mafiei financiare mondiale, lucru care nu putea rămâne nepedepsit. Şi s-a văzut care i-a fost soarta.

Vreau să subliniez că în ultimele sale zile, aparatul de propagandă avea o eficienţă zero. Absolut nimeni nu mai credea o iotă din ceea ce spunea presa. Când se vorbea despre agenturi toţi spuneau bancuri, iar când se punea problema „neamestecului”, replica oricui era simplă: „să se amestece şi dracu', doar să bage carne în alimentare”. Aşa s-a amestecat fără proteste „dracu'”, promiţând carne şi bunăstare care însă au apărut ceva mai târziu, la vreo 2-3 ani după evenimente. Bunăstarea însă e o variabilă greu de înţeles: când e bunăstare în interior afară arată rău şi invers. Mai aplicat spus, pe vremea lui Ceauşescu aveai bani, dar nu prea aveai ce să faci cu ei, iar după Revoluţie s-a inversat rolul: începeai să ai bunăstare în magazine, dar penurie prin buzunare.

Cei care-au prins ambele regimuri au înţeles abia după schimbare că toate acele slogane ale propagandei ceauşiste aveau un fundament. Au început să înţeleagă cum e cu şomajul şi cum e cu „alienarea omului faţă de muncă”. Iată-ne ajunşi şi la momentul în care „amestecul în treburile interne” a devenit obsedant pentru marea majoritate a populaţiei. Toată lumea vede lipitorile care sug resurse şi capital din ţară pentru profiturile şi bunăstarea propriilor acţionari şi ţări din care provin. „Agenturili” acţionează pe faţă, ba, mai mult, ambasadorii ocupanţilor au fost împinşi de la statutul discret spre unul de guvernatori vocali similari arendaşilor din vechime care luau şi pielea de pe ţăran.

Culmea culmilor, acest regim de jaf generalizat e justificat de o propagandă dementă privind pericolul ruşilor. Pentru fiecare eveniment negativ „ruşii e dă vină”. S-a ajuns la cretinitatea de a da vina pe ruşi pentru eliminarea fătucii aceleia de la Eurovision, întorcându-se portofelul mai golăneşte decât o făcea un valutist al anilor 90. Cu alte cuvinte, invadatorii ne păzesc de alţi invadatori sau, tradus „invadatorii noştri sunt mai buni decât ai lor”.

Propaganda cu pericolul rusesc e şi ea conectată la curentul mondial, unde e unul dintre pilonii principali ai spălării creierului. În SUA e element de bază atât al politicii atât interne cât şi externe. Aberaţiile pe care le citim aici despre ruşi sunt similare celor de peste Ocean. Întreg procesul e coordonat mai ceva decât pe vremea lui nea Nicu. Însă, la fel ca şi atunci s-a ajuns la derizoriu. Nici dracu nu mai crede o iotă din idioţeniile care se spun. N-a mai rămas decât să se spună că ruşii sunt vinovaţi pentru menopauză, impotenţă sau pentru schimbarea gustului roşiilor. Culmea e că, asemeni propagandiştilor frenetici de pe vremuri, propagandiştii de azi chiar au impresia că-i ascultă cineva. În fapt nu-i mai ascultă nimeni.

Ştiţi care este merele pericol? E faptul că omul a ajuns la o epuizare şi a ajuns să spună „da' să vină odată ruşii, numai să nu-i mai văd p-ăştia”! Atâta lehamite au reuşit să sădească în oameni încât efectiv nu mai interesează pe nimeni. Iar ca treaba să fie cu adevărat „bine făcută” criza economică următoare va fi una fără ieşire pentru naţiunile jefuite precum cea a noastră. Eficienţa propagandei sistemului e deja zero. Lumea-i urăşte pe securişti mai rău decât la Revoluţie şi golănia stalinistă din justiţie le-a arătat oamenilor că, de fapt, singura diferenţă faţă de fostul regim este abundenţa de otrăvuri scumpe din magazine.

Suntem într-un stadiu încă incipient. Părerea mea e că, mai devreme sau mai târziu, vom fi negociaţi la masa verde a grangurilor politici. Aşa cum am fost tranzacţionaţi şi la Yalta şi la Malta. Marele pericol care ne paşte e acela de a intra cu surle şi trâmbiţe într-o nouă capcană a istoriei, aşa cum am intrat în cea care ne sufocă acum. Reţineţi ceea ce vă spun şi ceea ce repet de-o groază de vreme: neamestecul acela în treburile interne trebuie să redevină coloana vertebrală a României. Fără el nu se poate!
Notă: Imaginea aparţine Arhivelor Naţionale ale României - Cota: 175/1968, şi a fost preluată de la  Wikimedia.

17 comentarii:

  1. Mai simplu spus, trebuie să scăpăm de jugul colonial. Mă scuzați, n-am găsit altă rimă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De unii singuri NB, ABSOLUT imposibil!

      Ștergere
    2. @ "discursul lui Ceauşescu din august 1968 a fost apogeul său politic"

      Apogeu?, hai Dane sa fim seriosi, cine mai cumpara versiunea asta?, poate reprezenta o "dobinda" pentru stapinii banilor care-l puneau sa latre ca un ciine, asa cum vedem acum clar cum o fac toti, ( in schimbul "industrializarii, a socialismului cu fata umana, hahahahaha!" EXECUTATA cu lovelele IMPRUMUTATE DE LA EI"

      Ștergere
    3. Totul vine de la bani, de la cine-i detine si-i distribuie. Faza cu "neamestecul acela în treburile interne", in forme diverse... a reprezentat din toate timpurile un slogan pentru fraieri instantaneu spulberata in fata cascadei de bani care se revarsa dupa un plan stabilit de sus in diverse scopuri bine planificate.

      Ștergere
    4. @Anonim, ar trebui să mai reciteşti istoria. Ceauşescu a „descoperit” întâmplător FMI. Căuta bani să demareze industrializarea şi l-a trimis pe şeful de atunci al BNR să vadă dacă ăia ne pot împrumuta. La momentul acela nu ne puteau împrumuta pentru că nici măcar nu eram membri. Aşa am devenit membri, am luat bani de la ei şi urmarea se ştie.
      Ideea e că, vrei nu vrei, trebuie să înţelegi că Ceauşescu a cam fost pe plapuma lui. E unul dintre puţinii conducători români care au făcut lucrurile aşa cum l-a tăiat capul.
      De tras i s-a tras de la faptul că a vrut să treacă în forţă la masa şmecherilor. Adică, după ce a înţeles cam cum merg lucrurile în lume s-a gândit că poate trece el ,la pârghii. De-asta i s-a tras de Crăciun.

      Ștergere
    5. In nestiinta noastra de la inceputul anilor 90 poate ca inca am mai fi contemplat la o asemenea versiune dar de cind am inceput sa ascultam ANALIZELE SISTEMICE facute de analistii de virf precum:

      Anrdrei Fursov
      https://www.youtube.com/watch?v=tCaHo4iYBWo

      Dughin si Nicolai Starikov,
      nu mai putem fi manipulati in a crede ca Nea Nicu latra catre cei care i-au dat in mina conducerea tarii asa ca simtea el, DIN NOU, mai ales cind avem exemple cu DUIUMUL de latraturi si pupaturi UNDEVA a politicienilor de dupa 90( si nu numai de la noi ci din toata lumea) la comanda stapinilor banilor.

      Ștergere
  2. Ai uitat de crizele din 1981 si 1987. De atunci, nu s-a mai iesit niciodata din criza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1979-1985 e prima criză. 1987 e altă mâncare de peşte care nu l-a mai afectat pe Ceauşescu. România rămăsese cumva ancorată în fosta criză.

      Ștergere
  3. suntem doar o provincie periferica a imperiului.
    toata administratia si institutiile, etc considerate "ale noastre", sunt de fapt ale imperiului acesta nevazut, neauzit, disimulat,insiduos dar care se face tot mai intens simtit.
    asteptam un nou ceas astral, providential.

    RăspundețiȘtergere
  4. Neamestecul in treburile interne nu este posibila, iar ca deziderat este utopic. De mii de ani societatile sunt impinse spre interdependenta si amestec in ciorba altora. Inevitabil asta inseamna influenta altora in probleme interne. Sigur, mai sunt triburi in Amazonia in ale caror afaceri interne nu se baga nimeni. Dar atat. Absolut toate statele au influente straine in problemele interne. Este firesc sa accepti asta si sa joci, iar jocul consta ca influenta negativa externa sa fie eschivata, minimizata si neutralizata. Si ca propria influenta in problemele altora interne sa fie maximizata pentru a dispune de putere.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-aduc aminte parcă a fost ieri, de notița critică de pe ultima pagină a "Scânteii" care ne informa despre trecerea Chinei la "economia socialistă de piață". Cred că am păstrat ziarul pe undeva. Era momentul în care Ceaușescu ar fi trebuit să-și dea demisia. Nu înțelegea "noile treburi interne" care erau necesare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce demisie, nu degeaba toti il numeau paranoic. Asta una si buna avea in capul lui obsesiv-compulsiv, sa ne faca NORD coreeni cu banii imprumutati de la stapinii banilor....in timp ce ei cu toata gasca lor de jde mii de neamuri se plimbau prin vest,... Oare cu ce scop?......................FURSOV SI STARIKOV explica foarte bine( dar este in engleza)

      Ștergere
    2. De la fanarioti incoace avem o mentalitate de vasali.Ne cautam stapanii cu lumanarea si ii imploram sa ne stapanesca chiar atunci cand nu ne vor.Asa ne educam copii la scoala,asa ne certam la serviciu sau la o bere care stapan este mai bun.De aceea unul ca Ceausescu pare multora ciudat.El nu a fost capabil sa ne explice si ,mai grav, noi nu am fost in stare sa-l intelegem.

      Ștergere
    3. @anonim 21:19
      Ce anume sa intelegi la el? Nu era ciudat deloc. Ti-a creat impresia asta eronata pentru ca era cu doua fete si lucra in ascuns cu curul in doua luntri. Pe noi ne infometa sistematic iar in culise umbla cu cioara vopsita, iar din umbra protectoare a umbrelei estice isi trimitea acolitii la "SCOLIRE" in occident, adica isi taia singur craca de sub picioare, sau mai corect; isi picta BULL'S EYE-ul pe piept. A meritat cu virf si indesat ceea ce a primit. El si-a facut-o cu mina lui!

      Ștergere
  6. datoria extrenă s-a plătit la presiunea asasinilor economici (FMI..)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :). Se vede ca n ai trait in occident. Datoriile nu se platesc, ele doar se service-uiesc. Fanatismul paranoicului si damblageala din creierul lui l a facut sa il plateasca rapid cu pretul mizeriei pe care o rabdam noi poporul. Nici o alta tara socialista nu si platea decit minimul pe luna, nu accelerat, iar populatia traia decent, vezi Ungaria, Cehoslovacia, etc.

      Ștergere