joi, 7 februarie 2019

De ce România nu e altfel?

Mani pulite” a fost subiectul care a ţinut prima pagină a anilor 90. Avându-l în centru pe „incoruptibilul” procuror Antonio di Pietro, operaţiunea a fost una de răsunet întrucât a adus în faţa justiţiei o grămadă de politicieni corupţi şi asociaţi de-ai acestora. Părea că mizeria iese la suprafaţă, iar societatea italiană se curăţă. Era o iluzie.



În realitate aveam de-a face strict cu o afacere de-a SUA, declanşată din cauza independenţei din ce în ce mai mare a politicienilor peninsulari. Întrucât Rusia nu mai era o ameninţare după prăbuşirea URSS, politicienii italieni se întrebau, pe bună dreptate, ce rost mai are amestecul SUA în Europa? O întrebare inoportună care a declanşat jihadul împotriva lor. S-a dovedit mult mai târziu că „incoruptibilul” Antonio Di Pietro era în realitate un limbric telecomandat de către ambasadorul SUA şi căruia spatele îi era asigurat de către FBI&CIA. Iar scopul „cruciadei” nu era altul decât eliminarea politicienilor incomozi de pe scena politică.

După ce „corupţii” au fost eliminaţi şi înlocuiţi cu iluştri necunoscuţi, Di Pietro şi-a muiat dinţii, rămânând doar cu renumele asigurat de o publicitate deşănţată şi bine finanţată. Mai mult, abuzurile pe care le-a comis au fost trecute sub tăcere, chiar dacă ele erau strigătoare la cer. Scopul declarat al campaniei sale, anume eliminarea corupţiei, a fost unul ratat. Corupţia există în continuare în Italia, la cote mult mai înalte decât atunci, iar pe timpul campaniei sale politicienii aflaţi „de partea bună” s-au îmbogăţit întrucât bursa şpăgilor a explodat.

Culmea e că, în ciuda dezvăluirilor devastatoare referitoare la fake-ul „Mani pulite”, imaginea lui Di Pietro a fost menţinută în continuare pozitivă. În mod evident s-au folosit pentru aceasta fonduri generoase, iar circarul a fost împins şi-n politică, asigurându-i-se venituri mai mult decât generoase.

L-am văzut pe imbecil într-o emisiune pe Rai 1(sau Italia 1?) unde spunea că regretă modul în care a acţionat, dar că el a fost cinstit şi că singura vină pe care şi-o găseşte e că a văzut lucrurile prea în alb şi negru. Aproape că-mi venea să sparg televizorul în timp ce ticălosul cel mai mare din istoria Italiei îşi găsea scuze demne de emisiunile pentru casnice nesatisfăcute.

Toată campania anticorupţie de la noi a fost copiată după „Mani pulite”. Aceeaşi supra expunere media, aceleaşi trompete media agăţate de sistem, aceeaşi presiune infernală şi aceeaşi obsesie pentru dezintegrarea clasei politice autohtone. Totul a fost călcat în picioare. Politicienii care ridicaseră capul sau care păcătuiau printr-o prea mare popularitate au fost sacrificaţi, alegându-se cu ani grei de puşcărie. La fel şi oamenii de afaceri deveniţi indezirabili. În timp ce aceştia umpleau puşcăriile, şmecherii ocupau teritoriile sau le vindeau companiilor străine vesele să intre pe o piaţă „re-virginizată”. Politicienii mediocri întorşi „la partea bună a forţei” s-au îmbogăţit. Uitaţi-vă la Videanu, Blaga şi Berceanu, celebra tripletă din vremea băsescului. Uitaţi-vă la Cocoş şi mafia din spatele său. Sau, dacă vreţi, uitaţi-vă la necunoscutul acum Marcel Hoară. Sau, de ce nu, la Blejnar. Fiecare dintre cei care au ştiut să se „orienteze” s-au aranjat.

Problema este că, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat la noi, abuzurile comise în operaţiunea „Mani pulite” par demne de „Arici Pogonici”. La noi s-au fabricat dosare din cap în coadă, oamenii au fost condamnaţi pentru motive halucinante, iar unii dintre ei au fost linşaţi în puşcărie. Practic, în toţi aceşti ani am asistat la un neostalinism în Justiţie. Sistemul ajunsese atât de corupt încât au fost arestate familii întregi pentru fanteziile sexuale ale unor procurori devianţi. Falsuri grosolane au fundamentat „dosare” răsunătoare. Întreaga ţară a fost transformată într-un „Arhipeleag Gulag”, pornindu-se ascultări ale aproape întregii populaţii. Miliarde de euro au fost cheltuiţi pe ascultări, filări, fabricări de probe s.a.m.d.

Ceea ce vedem acum este doar faţa vizibilă a aisbergului. Mizeria şi corupţia sistemului sunt infinit mai mari. Dincolo de pagubele incomensurabile înregistrate de proprietatea privată autohtonă, s-au dat adevărate tunuri banilor statului. Mizeria e atât de mare încât implozia sistemului s-a produs nu din cauza unor politicieni care sunt acum incriminaţi(gen Dragnea) ci, culmea, din cauza nesustenabilităţii sale. Fraudele sistemului au ajuns nesustenabile pentru Buget, iar toată aşa-zisa luptă anticorupţie risca să se transforme într-o revoluţie pornită de la firul ierbii.

Schimbarea lui boc cu Ungureanu a fost o ultimă încercare de „spălare” şi menţinere a sistemului. Când s-a constatat că e groasă şi nervii poporului sunt întinşi la maxim, s-a jucat sceneta cu „întoarcerea” lui Oprea. Totul pentru ca imberbul Ponta, bine telecomandat de către sistem, să poată asigura aterizarea lentă. Şi suspendarea lui băsescu trebuie văzută în aceeaşi termeni. De-atunci s-au tot eliberat ciozvârte pentru a potoli dorinţa de răzbunare a oamenilor. Culmea, cruciada pornită împotriva PSD şi întreţinută cu disperare nu este una cauzată de faptul că PSD ar fi un partid neconform! Nu, miza e alta. Ambasada SUA şi Securitatea autohtonă sunt disperate de faptul că votul pro PSD e unul având conotaţii profund anti-sistem, existând riscul ca la apariţia vreunei forţe real anti-sistem, aceasta să fie votată masiv. Iar ceea ce transpiră de pe culoarele serviciilor are darul de a ne mai da o speranţă: inclusiv „majoritatea tăcută”, cei scârbiţi de alegeri şi politicieni, sunt profund anti-sistem.

Realitatea e că un partid cu adevărat naţional, format din personalităţi credibile, ar putea strânge lejer spre 75% din electorat. Acesta este şi motivul pentru care s-a încercat de la Revoluţie încoace discreditarea ideii de „naţionalism”. Împingerea în faţă a lui Vadim s-a făcut din cauză că era o personalitate accentuată, numai bună de luat la tocat şi calificat drept „nebun”, „tembbel”, „deviant”. Toate tentativele de partide aşa-zis naţionale au fost unele controlate de servicii. Iată şi motivul pentru care electoratul n-a înghiţit găluşca: în spatele sloganelor goale nu s-au găsit programe credibile şi personalităţi pe care să poţi pune baza. Doar circar ieftini meniţi a compromite ideea de naţional.

Revenind la subiectul anticorupţiei, sondajele care sosesc sunt unele de-a dreptul alarmante. În urma dezvăluirilor, publicul realizează că întreaga luptă anticorupţie a fost una care-a mascat spolierea statului, care a deschis larg baierele pungii pentru interese diverse: ba asigurarea monopolului unor companii, ba achiziţii halucinante de fier vechi denumit „armament”, ba acoperirea unor fraude sau afaceri de corupţie la nivel statal etc. Anticorupţia mioritică a fost câinele care a păzit adevăraţii hoţi organizaţi pe care i-a slujit, fie că aceştia se numesc Ambasada SUA, a Olandei, Germaniei, Angliei etc., fie că se numesc compania X, corporaţia Y s.a.m.d. În spatele luptei anticorupţie s-a declanşat de fapt cea mai mare jefuire a ţării. Oamenii au înţeles asta şi caută ca vinovaţii să fie pedepsiţi.

Picajul procurorilor de la Ploieşti, Oradea sau Braşov se înscrie în strategia clasică de sacrificare a pionilor. Cam la fel cum DNA îi „sacrifica” de faţadă pe procurorii intraţi în vizorul publicului, gen Eva, Papici etc. Lumea însă vrea mai mult şi toţi aşteaptă inculparea adevăratului instrument, anume a Codruţei Koveşi. Însă, cu riscul de a vă dezamăgi, vă voi spune că asta nu se va petrece.

Sacrificiul pe care-l face Plăvanul prin refuzul eliberării din funcţie a nulităţii Lazăr face parte din strategia de apărare a lui Koveşi. Lazăr va fi ţinut la Parchet cel puţin până când lui Koveşi i se va găsi un post care să-i asigure imunitate. Fie că e vorba de postul de Procuror European, fie că e vorba de o victorie tactică la CEDO(ar fi totuşi halucinantă, dar nu imposibilă), fie un alt post înalt. Koveşi trebuie să scape de orice răspundere. E parte a unei doctrine de bază a americanilor: cozile lor de topor devin intangibile. Doar un accident istoric ar putea face să se facă dreptate astfel încât baschetbalista să ajungă acolo unde merită, anume în puşcărie.

Însă, cum bine ştim, evenimentele se petrec într-un mediu controlat. Aşa cum în Iran americanii au preferat să-şi sacrifica ambasada pentru protejarea deviantului şah, la fel şi în cazul problemuţei noastre interne, cazul Koveşi va fi unul de netrecut. Mediocra baschetbalistă se va bucura de protecţia lor la fel cu Di Pietro s-a bucurat toată viaţa de protecţia mâinii lungi a CIA.

E bine să ştiţi cum stau lucrurile deoarece n-are sens să vă amăgiţi cu iluziile. Din păcate, Koveşi e buruiana agresivă şi nedigerabilă pe care trebuie să vedem cum o izolăm, cum scăpăm de ea fără a o distruge. Asta nu pentru că n-ar putea fi distrusă la fel ca orice buruiană, ci pentru că nu ni se dă voie s-o facem. Asta e situaţia.

6 comentarii:

  1. Agricultorul fericit7 februarie 2019 la 09:25

    Foarte bun si la obiect.
    Cunosc bine operațiunea Mani Puliti.
    Italia era atunci in avânt economic, depășise UK.
    In România erau trei superproiecte cu finanțare italiana:
    Fabrica de combine agricole New Holland
    Modernizarea portului Constanta si terminarea A2 de firma COGEFAR IMPRESIT( grup FIAT)
    Trenul de mare viteza Pendolino.
    După ce conducerea COGEFAR a fost arestata de Di Pietro la Milano, totul s-a prăbușit.
    L-am văzut in vara la tv pe Di Pietro. Ușor îmbătrânit, dar in forma.

    RăspundețiȘtergere
  2. Na, că te-am găsit!
    Despre singurul partid național - nu cred că mai există. De la București poate părea că psd este votat pe motiv de principii ideologice, însă, în cea mai mare parte nu este așa. În toată zona Moldovei au obținut mereu un mare succes electoral, indiferent de tipul alegerilor, dintr-un motiv foarte simplu și incredibil - psd este asociat cu Iliescu și Năstase care le-a dat pământul înapoi - în cea mai mare parte, plus nostalgicii vremurilor apuse care aveau muncă, apartament de la stat, copiii pe la școli profesionale echipați, cazați și hrăniți pe banii statului. Aceștia din urmă cred cu adevărat că psd este moștenitorul vechiului pcr, care lor le-a asigurat un trai decent.

    Vreau să zic de țărani, mai ales de cei bătrâni și cei trecuți de cincizeci de ani - la țară e regină veșnicia. Cel puțin în toată zona Moldovei. Aici nu se schimbă aproape nimic de la revoluție încoace. Puține pământuri au reușit să se vândă, pentru că este o degringoladă totală în acte - succesiuni nedezbătute, moștenitorii sunt împrăștiați prin lume și se opun vânzării, sperând să se întoarcă la pensie acasă. Prima intabulare gratuită încă nu a avut loc, este un haos total. Datorită lui, cei rămași lucrează cum pot pătrățelele din jurul caselor și se pot hrăni. De pe terenurile arendate doar cu titlurile de proprietate ale morților iau ceva bani și cumpără lemne, mai hrănesc un animal care dă lapte, produc vreo două ouă... ei rezistă cum rezistau și pe vremuri. Dacă s-ar fi reușit punerea în regulă a actelor și intabularea grabnică, așa cum țipă ue, aceste terenuri și locuri de casă ar fi fost demult vândute și comasate iar oamenii ar fi rămas pe drumuri - de unde ar fi apărut și o mare masă de nemulțumiți. Pe mâna lor, desigur, însă ei nu mai discern de sărăcie, sau nu au avut discernământ niciodată.
    În zona întreagă a Moldovei viața mereu a constat în a rezista, nimic mai mult și schimbările care se văd la televizoare pentru ei sunt povești. Acum mai au și pământul după care au tânjit atât de mult. Dar! Oamenii aceștia sunt tot mai bătrâni și se mută încet și sigur în grădina bisericii, unde le cresc stânjenei la cap. PSD sper că este conștient de împuținarea electoratului care i-a aparținut în mod exclusiv.

    Mai există un segment important al alegătorilor de stânga la țară - oamenii ale căror meserii au dispărut și s-au retras pe la casele părintești părăsite, pe care nici nu le pot vinde, pentru că majoritatea moștenitorilor sunt pe coclauri și nu se pot înțelege. Ei sunt mulțumiți că subzistă și trăiesc din amintirea vremurilor care au apus. Haosul (nu cred că este artificial întreținut de psd, nu-i suspectez de atâta înțelegere și inteligență) acesta le aduce un procent important de voturi și aceasta e explicația pentru care scade încet, dar pe totdeauna.

    Tineretul e spălat pe creier, nu votează decât cum li se spune pe fb. Cei de 40-40 și ceva de ani s-au megaînțepat cu proiectele pentru agricultură din vremea lui Ponta, dar și de acum - pentru că asta sunt - niște megațepe! Oamenii sunt înverșunați rău pentru că au pierdut banii pe care i-au economisit la sânge în străinătate și s-au dat cu curul de pământ să adune, să cumpere pământ, au adus moștenitorii de pe coclauri, au plătit cât n-a făcut, au fost ademeniți de rețeaua mafiotă a fondurilor europene și au pierdut și ce-au avut. Cei care au cotizat la greu și au obținut niște bani sunt dezgustați pe viață și nu vor mai vota ÎN VECI psd.

    Dragnea s-a culcat pe o ureche, sunt convinsă, neînțelegând care este nucleul stabil al votanților partidului. Alții NU MAI POATE convinge. S-au urcat un pic pe valul de nemulțumire care s-a creat împotriva establishmentului, dar i-a lecuit pe mulți. Partidul scade, nu în picaj, dar scade fără șanse de revenire. Și eu nu cred că sunt bine intenționați. La conducerea partidului sunt doar slugi. Nimeni nu are în vedere interesul național - sintagmă și concept degradat în gura lui Oprea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar o observatie la acest articol altfel corect: discreditarea ideii de nationalism se duce cu inversunare pe plan mondial de multi ani, nu doar in Romania. In Romania doar au amplificat fobia fata de propaganda ceausista care, preluand temele veritabil nationale, il plasa pe dictator pe soclul marilor eroi ai tarii; de aici succesul (inca partial, slava Domnului!) campaniilor de ”demistificare a istoriei Romaniei”, antiromanesti, initiate de GDS / Revista 22 si continuate de Adevarul, Pro Tv si alte ziare, reviste, canale tv.

    RăspundețiȘtergere
  4. https://m.dcnews.ro/marea-durere-a-lui-ion-tiriac-raspuns-pentru-iohannis-n-am-avut-succes_634877.html

    RăspundețiȘtergere
  5. O întrebare,totuşi: ce interes să aibe aliatul strategic în subminarea economiei româneşti şi punerea ei pe tava firmelor concurente preponderent germane şi franceze? Ceva nu se pupă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare poate exista un schimb sau o plata pentru subminarea economiei romanesti? Oare si in spatele globalismului american cat si cel european se ascunde acelasi lucru? Poate fi nasul?

      Ștergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)