Another BRIC in the wall

Să începem cu începutul. BRIC, dincolo de acronim(Brazilia, Rusia, China, India), este un nume dat de un bancher pentru economiile emergente cu dezvoltare rapidă. În cifre, BRIC arată interesant: 25% din suprafaţa planetei, 40% din populaţie, 20% din PIB-ul global şi 13% din tranzacţiile mondiale. Cu toate că cifrele economice pot părea mici, esenţială pentru aceste ţări este dinamica: se dezvoltă rapid. Atât de rapid încât i-a făcut pe analişti să considere că în 2050 acesta va fi principalul pol economic mondial.

Summitul din Ekaterinburg, dincolo de premiera pe care a marcat-o, nu a fost altceva decât o tatonare, o încercare de cunoaştere şi înţelegere între cei patru parteneri. Deocamdată participanţii au descoperit avantajele cooperării, însă, în spatele perspectivelor măreţe există, aşa cum vom vedea, capcane periculoase. Ceea ce a rezonat însă destul de puternic a fost dorinţa ţărilor participante de a avea un cuvânt mai puternic de spus, de a sta la "masa bogaţilor". Şi, pentru a-şi întări cererea, au făcut din nou aluzii la schimbarea sistemului financiar mondial.

Cumpărările reciproce de titluri de stat, schimburile comerciale în "monedă BRIC" şi împrumutul generos acordat de chinezi unor ţări din Asia Centrală au fost considerate de analişti ameninţări directe la adresa actualei ordini mondiale. Personal cred că cei care au interpretat în acest fel se află în eroare deoarece, în afară de Brazilia, niciuna dintre ţările BRIC nu este capabilă să facă faţă unei pierderi rezultate din colapsul monezii americane.

Impactul unei căderi a dolarului ar avantaja debitorii în dolari, nu deţinătorii acestora şi, întâmplător sau nu, ţările BRIC au cantităţi însemnate de dolari. Pentru China, căderea dolarului ar anula mai mult de un deceniu de muncă şi ar induce un şoc devastator, prin pierderea principalei pieţe de desfacere. Un impact atât de puternic încât, în mod sigur, ar conduce la mişcări sociale ample şi, posibil, schimbări de regim. Probabil un impact puternic se va simţi şi în Rusia, unde problemele economice se vor adânci sfârşindu-se, cel mai probabil, cu un colaps al actualului regim. India ar fi lovită direct din cauza "tăierii" celei mai importante surse de venit. Probabil ceva mai câştigată ar fi Brazilia care are datorii private foarte mari în dolari. Evident, aceasta e partea plină a paharului întrucât, ca şi în celelalte cazuri, şi Brazilia are o dependenţă mare de economia americană.

O altă problemă neluată încă în considerare de către comentatori este cea a sistemelor financiar-monetare din ţările BRIC. Dacă în Brazilia şi India avem o transparenţă acceptabilă a acestora, în Rusia şi China situaţia este incertă. Cele două ţări au o tradiţie puternică în "ascunderea unor detalii", care de multe ori se dovedesc a fi esenţiale. Va lăsa China moneda să floteze liber, va accepta o transparenţă totală a operaţiunilor financiar-monetare? Greu de crezut. Nu de alta, dar printr-o asemenea acţiune riscă să-şi piardă mult din competitivitate.

Realitatea e însă destul de complicată şi s-ar putea să le joace un renghi "emergenţilor revoltaţi". Cum bine ştiţi, dolarul nu stă pe roze şi, în cazul unor adânciri a problemelor, s-ar putea să-i vedem pe cei care anunţau sfârşitul dominaţiei dolarului punând cărămizi la fundaţia sa. Nu de alta, dar vor constata că dezavantajele sunt infinit mai mari decât avantajele şi gradul lor de pregătire este încă precar. O mostră ne-a fost servită de Alexei Kudrin, Ministrul de finanţe al Rusiei care a afirmat că "the dollar is in good shape”. Resemnare sau realism?