Coltii dragonului

În China, înainte de a-ţi construi o casă trebuia să consulţi experţii care-ţi spuneau dacă locaţia era bună. Specialiştii respectivi erau angajaţi ai împăratului şi consideraţi a fi înzestraţi cu puteri supranaturale. Verdictul lor era respectat cu sfinţenie întrucât erau singurii capabili să te ferească de una din cele mai mari nenorociri posibile: ridicarea casei pe un teren periculos, acolo unde, spuneau ei, sunt colţii dragonului.

Privind acum spre China suntem cuprinşi de admiraţie şi respect. Acestea provin atât din istoria şi civilizaţia fabuloase cât şi din prezentul trepidant. Nu trebuie decât să vezi marile oraşe chineze şi vei fi copleşit. Infrastructura, arhitectura, clădirile şi ritmul lor nebun te vor face, în mod sigur, să uiţi că te afli într-o ţară comunistă. Începută ca un experiment al lui Deng Xiaoping, "portarea" economiei de piaţă în socialism a fost un proces care aici a funcţionat impecabil, iar rezultatele se văd cu prisosinţă.

Ceea ce nedumereşte la întreaga economie chineză este lipsa transparenţei. Cu toate că autorităţile pompează în piaţă ştiri pozitive, lucrurile nu sunt nici pe departe chiar atât de optimiste pe cât se sugerează. Cu toate acestea, datele statistice şi studiile unor economişti chinezi trădează o situaţie tensionată. De multe ori, date statistice lansate de diverse agenţii guvernamentale prezintă informaţii contradictorii, ceea ce lasă să se întrevadă o încercare de manipulare a realităţii.

Ca şi în cazul americanilor, o mare pondere în criza curentă o au imobiliarele. Dezvoltarea isterică se pare că a luat-o razna la un moment dat. Astfel se face că în Beijing sunt peste 100 milioane mp de spaţii comerciale. Aproximati 30 milioane mp. de birouri sunt construiţi şi neînchiriaţi. Numai umplerea acestor spaţii ar necesita aproximativ 14 ani în condiţiile în care creşterea şi investiţiile ar fi similare celor din 2004. Aproximativ la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte spaţiile rezidenţiale. Dacă adăugăm faptul că generosul pachet de stimulare a economiei s-a îndreptat cu preponderenţă tot către sectorul construcţiilor, putem considera că balonul este umflat destul de rău.

De-aici dezvoltarea crizei urmează un scenariu clasic. În spatele construcţiilor sunt dezvoltatorii finanţaţi de bănci. Bănci chineze de stat care, aşa cum am mai amintit în treacăt, au un sistem destul de ciudat de funcţionare. Spre exemplu, conducătorii comunişti de la un nivel în sus(dacă am înţeles bine echivalenţii foştilor primsecretari) au puterea de a recomanda şi de a direcţiona creditele către anumite investiţii. Aceasta a deschis o adevărată cutie a pandorei întrucât, în locul analizei economice obiective, s-a preferat judecata subiectivă a agitatorilor politici.

Un alt element perturbator este reprezentat de reducerea drastică a cererii externe. Neavând ce pieţe să mai inunde, chinezii şi-au îndreptat atenţia către propria piaţă unde s-au lovit de reticenţa unei populaţii obişnuite în mod tradiţional să economisească. Cum acest obicei are valenţe toxice în conjuinctura actuală, autorităţile au hotărât eliberarea unei alte hiene care a făcut dezastru în occident: creditul de consum, deocamdată acordat numai pentru bunuri de folosinţă îndelungată. Cu toate că intenţia este de a exercita un control strict asupra acestei pieţe, experienţa ne învaţă că acest tip de finanţări scapă uşor către forme radicale: credit cu buletinul, credit pentru orice s.a.m.d.

Cu toate că nu sunt din surse certe, zvonurile care vin dinspre China vorbesc despre pierderi imense ale băncilor, mascate de o politică dubioasă de "compensare", prin care statul preia activele toxice pentru a resuscita instituţiile cu probleme. Situaţia nu are cum să se corecteuze prea mult atâta vreme cât prognoze oficiale vorbesc de o cădere cu 40-50% a pieţei imobiliare în următorii doi ani(vezi estimările din Financial Times). În acest caz, ceea ce s-a întâmplat în SUA se pare că şi-a găsit o oglindire aproape perfectă în "emergenţa nr. 1 a lumii".

Rămâne să vedem dacă actuala criză va urma şi în China o traiectorie similară cu cea din SUA. Oricum, dezvoltările viitoare dincolo de dezastrele pe care le le vor provoca, vor avea rolul unei pietre de încercare fundamentale pentru struţocămila chineză. În cazul în care problemele vor fi trecute, sistemul va ieşi întărit. În caz contrar, dragonul îşi va arăta dinţii şi chiar nu ştiu ce sistem va putea înlocui actuala ordine.