luni, 23 aprilie 2018

Cine suntem noi, cine eşti tu?

Înecaţi într-o supă propagandistică radicală, dependenţi din ce în ce mai mult de „cordonul ombilical” media, ajungem să ne rătăcim chiar şi atunci când vine vorba de propria identitate. Din punctul meu de vedere, extrem de mult, dacă nu tot din ceea ce ni se întâmplă, este cauzat de o proastă percepere a identităţii proprii. Multe dintre răfuielile politice, dintre „poziţiile ideologice ireconciliabile” sunt cauzate de faptul că participanţii efectiv n-au habar despre identitatea lor.

O să vă spun încă de la început - oricât de hazardat ar părea - că „jocul cu identitatea” este unul dintre cele mai perverse elemente de îndobitocire a românilor. E o strategie pe care ocupantul o cultivă voit şi o propagă violent. Face asta conştient de faptul că, distrugând raportarea la o axă coerentă, ancestrală a noastră, ne transformă din oameni în viermi fără direcţie. 

Să facem un exerciţiu cât se poate de logic punându-ne întrebarea: cine suntem noi? Este limpede, de la sine înţeles, că noi suntem români. Dar ce anume ne spune nouă că suntem români şi nu - aşa cum sugera în mod ticălos un critic de-al meu - moldoveni, ardeleni, olteni, munteni, etc.?

În primul şi-n primul rând limba. Indiferent de diferenţele regionale, cu aceeaşi limbă te înţelegi de la un capăt la altul al teritoriului ocupat de români. Avem o uimitoare uniformitate lingvistică spre deosebire de unele naţiuni fabricate de revoluţiile din 1848. În Vest sunt regiuni învecinate, făcând parte din aceeaşi „naţiune”, dar ale căror limbi(sau dialecte) sunt radical diferite. Astfel, uneori, comunicarea e imposibilă  între „conaţionali” din regiuni vecine, câţiva kilometri însemnând în unele cazuri diferenţe lingvistice şi de mentalitate aproape ireconciliabile. Românii, ca şi bulgarii, sârbii, grecii, etc. se înţeleg în aceeaşi limbă de la un capăt la altul al zonei ocupate. Îmi veţi replica probabil că asta se întâmplă şi-n ţările cu „dialecte”, limba naţională fiind liantul, cea prin intermediul căreia toţi locuitorii ţării respective se înţeleg între ei. Într-adevăr, aşa e, dar asta survine unei perioade în care în statele mai mult sau mai puţin natural create de revoluţiile din 1848, s-au făcut eforturi uriaşe de impunere a „limbii naţionale”. Dacă ne gândim spre exemplu la Franţa care, după Război, aproape a trecut în ilegalitate dialectele locale, avem o imagine cât se poate de clară a modului în care a fost fabricată „apartenenţa naţională”. Şi vorbim de Franţa, una dintre cele mai uniforme ţări vestice din punct de vedere al limbii şi mentalităţilor, care are o istorie întreagă în graniţele sale actuale! Acesta este unul dintre motivele pentru care, în multe dintre naţiunile fabricate, încep mişcări serioase de secesiune(vezi Catalonia, Veneţia, Tirolul de Sud etc.).
Uniformitatea lingvistică se răsfrânge şi asupra mentalităţilor şi manifestărilor. În ciuda unor mici diferenţe - care însă ţin de specificul local şi de influenţele istorice - din punct de vedere mental românul este identic în toate ariile sale. Aşa zisele diferenţe - în special tuşate şi scoase în evidenţă la modul ticălos de către propagandă - sunt chestiuni infantile. În realitate românul se manifestă la fel, gândeşte la fel şi trăieşte la fel, indiferent de zona în care trăieşte. Iar asta se remarcă în special atunci când instinctul ne împinge pe toţi în acelaşi timp la anumite acţiuni. Mai ţineţi minte avionul care mergea în Anglia şi-n care toţi românii cântau colinde? Sau petrecerile câmpeneşti pe care românii le încing la sfârşit de săptămână pe la marginile oraşelor din Occident? Sunt semne ale unei mentalităţi uniforme, ale unui mod nativ de-a ne recunoaşte unii pe ceilalţi, de-a ne simţi instinctiv apropiaţi.

Ceea ce doresc să subliniez este că, în ciuda faptului că naţiunea română pare a se fi născut odată cu evenimentele oculte din anul 1848, în realitate ea exista şi se manifesta unitar, din toate punctele de vedere. La fel ca multe alte naţiuni, ea exista, inima-i bătea în acelaşi ritm, indiferent de faptul că diversele regiuni istorice trăiau sub ocupaţii diferite. Această capacitate de conservare, această uniformitate excepţională, este caracteristica fibrei puternice a oricărei naţiuni reale. Aşadar, în niciun caz România nu a fost o naţiune inventată ci, prin procesul de coagulare început la mijlocul secolului XIX, nu s-a făcut altceva decât să se pună în acord politico-administrativ o realitate existentă de aproape două milenii.

Aceste elemente ne sunt liantul clădit de-atâta amar de vreme, reprezintă fibra noastră naţională, care ne deosebeşte de ceilalţi. Este ceea ce contrazic vehement corifeii internaţionalismelor de tot felul, idealiştii aşa-zis progresişti care-şi imaginează o lume utopică în care aceste diferenţe nu există. E o prostie: totul face parte din constituţia noastră. Sunt elemente care nu pot fi şterse decât printr-un proces de corcire imaginat de ticăloşi precum Richard von Coudenhove-Kalergi. Însă, chiar şi-aşa, în ADN-ul fiinţelor corcite şi fără rădăcini, la un moment dat, fibra mai puternică îşi face loc şi domină personalitatea individului. Acesta este eşecul „mixării”, dar care, din nefericire, apare abia după ce ai distrus în mare parte rădăcinile individului căruia nu-i mai rămâne decât o bază firavă de raportare la o parte din strămoşii săi, cei pe care-i consideră dominanţi, cei ale căror gene au ieşit învingătoare în confruntarea interioară a individului.

A fi român este o evidenţă şi nicidecum o fatalitate. Este un destin pe care trebuie să ţi-l asumi şi pe care trebuie să-l duci la bun sfârşit. A-ţi nega rădăcinile, a pica pradă teoriilor internaţionalist-globaliste, a încerca să te detaşezi, e o aberaţie, un lucru contra naturii. Ştiu, îmi veţi da o grămadă de exemple, mai ales în vremurile de azi în care a-ţi vinde ţara a devenit o normalitate, un mod de a-ţi câştiga existenţa. E bine însă să te uiţi atent la cei care fac asta. Sunt oare ei români sau corcituri de neamuri, întâmplător aciuate pe-aici? Au oare dreptul de a se considera români unii ai căror părinţi sau bunici au venit acum două generaţii pe tancuri cu misiunea de a destrăma această naţiune?

Poate oare un român să-şi nege naţiunea, apartenenţa? Probabil că poate, istoria ne-a dat atâtea exemple. Însă, ceea ce ştim tot din istorie este că păcatul pe care şi-l asumă este atât de puternic încât destinul aceluia se transformă în coşmar. Şi asta pentru că interiorul său, fibra din care e făcut, ajunge să se revolte şi să-l transforme pe trădător într-o formă fără fond, care nu-şi mai găseşte justificarea, care are doar regrete şi se confruntă permanent cu vocea interioară care-i repetă obsedant acel celebru „în nemernicia mea, ca un câine turbat,  am muşcat mâna care m-a crescut şi care m-a hrănit şi am privit râzând cum ai mei se stingeau de sete pe ziduri."

Înţelege că ticălosul trădător n-a avut niciodată un destin, el a trăit cu coşmarul negării de sine. Căci ce altceva decât o negare de sine înseamnă vânzarea propriei tale identităţi? Ţi-ai scoate părinţii sau copiii în târg pentru a-i vinde ca sclavi? Dacă eşti om normal n-ai fi capabil de o asemenea nemernicie. La fel e şi cu naţiunea ta, cu ţara ta. Pur şi simplu nu poţi s-o vinzi, e împotriva naturii. Asta dacă eşti normal, desigur.

Am văzut atâtea cazuri de dezrădăcinaţi ai căror copii îşi blestemau părinţii că nu sunt ai locului încât nu-mi vine să mi le mai amintesc. Bietele fiinţe, născute pe alte tărâmuri, încercau să se integreze în locul artificial în care s-au născut, călcând pe „cadavrele” părinţilor, acuzându-i că sunt ceea ce sunt. Îşi negau originea reală încercând să se îmbrace în blana locului, să pară de-ai casei, în loc să dea ochi cu propria lor origine. Asemenea tragedii se întind însă pe mai multe generaţii deoarece copiii care şi-au întristat părinţii acuzându-i că sunt ceea ce sunt, ajung să fie acuzaţi de proprii copii că li s-a ascuns originea reală. Abia pe la a treia generaţie apare „împăcarea istorică”, momentul în care cel ce părea acolo, departe de ţara sa reală, de-al locului, începe să se simtă atras iremediabil de originea sa reală. Abia atunci părinţii care plângeau văzându-şi copilul negându-i încep să zâmbească dându-şi seama că originea lor era de fapt frumuseţea, cea care le dădea un sens. Dar, desigur, atunci e prea târziu pentru ei. 
Te-ai gândit cine eşti tu? Atunci când vei conştientiza vei înţelege că tu nu eşti tu, ci prin tină se manifestă o întreagă istorie, o mulţime de eroi care, fiecare, cu jertfa lui, a pus câte-o cărămidă la edificiul numit România. Abia atunci când vei înţelege că tu eşti rezultanta celorlalţi, a unei istorii legate, închegate, abia atunci vei fi conştient să înţelegi care-ţi este destinul şi care ţi-e menirea.

Nu te lăsa cuprins de iluzii şi de neliniştile care-ţi sunt induse de zgomotul propagandei. Înţelege odată pentru totdeauna că tu eşti tu. Că tu eşti o istorie, o cultură, o religie, o realitate, o sumă a unor valori care-au clădit cetatea asta în care trăieşti. Şi care-i mai vie decât te-au lăsat unii să crezi. Prin vocea ta vorbeşte o istorie care-ţi cere să te ridici la înălţimea ei.

Dacă ai înţeles cine suntem noi înseamnă că ai înţeles cine eşti tu. Şi dacă ai înţeles asta ai făcut un pas uriaş. Ai înţeles că ai un destin pe care trebuie să-l duci mai departe. Lasă în spate zgomotul de fundal, prostiile propagandei şi nimicurile prezentului. Lumea ta e mai sus. Tu eşti un vector care, asemeni multor altora, te înalţi punând încă o cărămidă acestei grandioase construcţii care e familia ta, casa ta, naţiunea ta. Fii mândru de ea, fii mândru de tine şi bucură-te! Destinul tău e unul măreţ, nu ca al celorlalţi care se prăbuşesc în banalitate. Tu eşti eu, eşti el, eşti noi. De-aici începe totul.

19 comentarii:

  1. Bravos,in sfarsit un text sustinator, printre atatea comentarii demolatoare si murdare !!!
    Sa vorbeasca cei care au ceva de spus intru cladirea Tarii si a natiei si sa taca forever denigratorii;defetistii; tradatorii si lasii!!!!Howgh

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa ajungem la o masa critica de romani constienti, iar aceasta nu se poate realiza fara a se pune mana pe carte si fara a refuza asa zisele valori liberale. Cea mai mare problema o vad în saracia noastra a romanilor constienti.Trebuie ca noi romanii constienti sa fim un număr consistent de oameni instariti si fara grija zile de maine şi atunci vom avea o sansa ca popor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e problema. Ne conduc hotii si tradatorii. N-am reusit sa schimbam nimic dupa revolutie. Surprinzator, dar cred ca avem nevoie de o adevarata lustratie a celor ce ne-au condus pana acum si de ceva anchete/procese ale hotilor si tradatorilor. E timpul pentru o Romanie adevarata.

      Ștergere
  3. Uneori ma intreb daca autorul acestui blog e acelasi de acum 10 ani, cand am inceput sa-l urmaresc.

    Personal nu cred in conceptul de natiune si nu cred ca mai este de actualitate. Prea multe razboaie si suferinte au avut loc datorita natiunilor. Eu cred in notiunea de om si locuitor al planetei Pamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @DanP
      Lamureste te mai intai cum se pornesc razboaiele;cine le atata focul si vezi si cine trage beneficiile lor. Apoi vei realiza ca natiunea nu are nimic razboinic in sine,ci este tarata in razboi de conducatorii aparenti sau din umbra.Numele natiunii este manipulat spre interesele de razboi.

      Ștergere
    2. Exceptional! Nu imi imaginam ca un roman sa invoce un astfel de argument. Pot sa inteleg asta daca eram americani, nemti, englezi, rusi, francezi, japonezi. Nu esti nici un locuitor al planetei esti doar un individ emasculat identitar. Si ca si rezultat alti locuitori ai planetei au venit la noi si ne iau resursele pe nimic ca oricum sunt si ei locuitori ai aceleiasi planete.

      Ștergere
    3. Se cheama evolutia speciei si ea se intampla fie ca vrem sau nu. Specia se indreapta catre o civilizatie planetara. Eu consider ca numai asa ne vom putea salva de la extinctie. Cat timp vor exista "triburi" vor exista conflicte pentru resurse, indiferent daca aceste conflicte se declanseaza datorita manipularii poporului.

      Ștergere
    4. @DanP

      Prietene, e rau sa fii si marxist si oligofren in acelasi timp. Sunteti un pericol si o rusine pentru omenire. Oamenii ca tine ar trebui pusi in formol si dusi la Antipa. Intre borcanele in care se afla "femeia cu barba" si "copilul cu doua capete" ai sa tronezi tu, cu denumirea de "prostul absolut".

      Ma indoiesc ca ai suficienti neuroni functionali sa pricepi ceva din filmuletele de mai jos.
      https://www.youtube.com/watch?v=ONs1gpwkCrk&list=PLzGgCddcNWWmpnUTdy7HZnMOwT0VPNTzt

      https://www.youtube.com/watch?v=0TfAq3LrIjg

      https://www.youtube.com/watch?v=Sr42bYxCVX4

      https://www.youtube.com/watch?v=C_tAQcxVKgM

      atc. etc. etc.

      Ștergere
  4. Jocul cu identitatea, cum ii spuneti, e prima si cea mai puternica arma in destructurarea unor comunitati, a unor popoare, lasand la o parte ca e, intr-adevar, si perversa. Am sa incerc o argumentative, de ce ar trebui sa fim mandri de identitatea noastra, mult mai mandri decat altii, contrar a ceea ce se intampla, contrar textelor lui Boia si ale altora, ca sa nu mai pomenesc de insultele si ura lui Patapievici.
    Acum doi ani si mai bine a fost o expozitie la MNIR despre situl de la Sultana-Malu Rosu sit care e datat la cca 6000 de ani vechime si e categorisit ca apartinand culturii Gumelnita.
    Pe un panou al expozitiei (f bogata si documentata de altfel) scria asa, si reproduc textual: “Analizele efectuate pe AND mitocondrial au relevat faptul ca populatiile Boian si Gumelnita sunt foarte apropiate genetic de populatia contemporana din Romania, comparativ cu alte populatii din Europa sau Asia”
    Dar nu numai pe linie materna (ADN mitocondrial) lucrurile arata o foarte veche mostenire si continuiate, ci si pe linia paterna, pe cromozomul Y, desi e alterat ceva mai mult de migratii..explicabil, pt ca invadatorii, de regula, violeaza cat pot.
    Lucrurile se leaga foarte bine si daca se tine cont de paleoclima. Aici, in aceasta arie, mai ales la sud de Carpati si pana in Pind si la Egee, a fost cel mai mare si potrivit refugiu in epoca glaciara pt ca era o zona mai ferita de frigul aspru din restul Europei. Nu intamplator avem printre cele mai vechi oseminte de Sapiens din Europa, la Pestera cu Oase, in persoana lui Ion de la Anina...ca frumos l-au botezat. Toate cercetarile arheologice dovedesc ca, in glaciar, zona Balcanilor a fost o arie de locuire mult mai densa fata de restul Europei.
    Revenind la genetica: haplogrupul I (pe cromozomul Y, deci pe linie paterna) care este cel mai vechi, al primilor europeni si singurul aparut in Europa, se pastreaza, nu intamplator, cel mai bine aici, in Balcani. In Croatia, Muntenegru, spre Adriatica, se pot mandri cu cel mai mare procent la haplogrup I, insa aici la noi, in Romania, acesta are diversitatea cea mai mare, ceea poate arata ca aici e sursa primordiala, o zona mai propice supravietuirii decat spatiul, in general muntos, al Balcanilor de vest. Noi, romanii, avem adunat I2a+I2b +I1 o treime mostenire genetica a celor mai vechi europeni, aia care locuiau aici in epoca glaciara (spre exemplu, in vestul Europei, el depaseste 5% numai in zone izolate, ferite de invazii ca Tara Bascilor, in Pirinei si in Sardinia).
    Perturbarile in clima de dupa sfarsitul glaciarului au avut efecte dramatice. Acestea au dislocat masiv populatii din Asia care si-au cautat „edenul” pierdut pe aici. Asa au ajuns in Europa populatiile purtatoarte de haplogrupuri specifice indoeuropenilor, R1b mai intai, R1a, cel prezent in proportie mare la slavi, dar care se pare ca a patruns si intr-o alta etapa, cu mult mai devreme. R-urile acestea dau aproape 30% in fondul nostru genetic. Mai avem J1 si mai ales J2, haplogrup care conteaza (15%) specifice unor populatii originare la sud de Cauzaz care au venit la noi dinspre sud, ca si haplogrupul E (tot 15%) nord-african, adus probabil si prin efectul cladirii si extinderii civilizatiilor antice, greaca si romana.
    Indoeuropenii erau triburi patriarhale, cu ierarhii foarte stricte, cu cult al eroilor, pastori nomazi si foarte agresivi, razboinici. Migratiile astea au adus si bronzul si apoi fierul, prin urmare, razboiul si jaful. Asta nu inseamna ca migratorii erau superiori cultural cu ceva, dimpotriva.
    Si daca noi avem mai mult I, cei din vest au, fata de noi, foarte putin I dar clar mai mult R in gene, cel al razboinicilor si al cuceritorilor indoeuropeni. Judecand dupa ceea ce s-a intamplat in istoria noastra, se pare ca noua nu ne-au schimbat substantial felul de viata, pt ca aici au dat peste o populatie veche, stabila si numeroasa. Si-or fi lasat samanta, dar mai putin obiceiurile...

    RăspundețiȘtergere
  5. ...Oamenii care traiau acum 6000 de ani la Sultana- Malu Rosu, aveau un mod de viata foarte apropiat de cel al taranului roman. Chestiunile astea se vad pana in ziua de azi. Raportarea ostila, adversa fata de celalti are, cred eu, legatura in traditiile vechi cu care au venit in Europa. Insusirea bunurilor altora, asezarea la masa lor, ca mod de viata, sunt decelabile pana in timpurile moderne, coloniale.
    Asadar si in concluzie: nu avem a ne face nici un complex de inferioritate in fata nimanui. Suntem un amestec de gene, e adevarat, dar asa sunt majoritatea popoarelor Europei, amestecuri in proportii variabile. Ceea ce insa ne diferentiaza este proportia mare fata de altii a celui mai vechi si singurului haplogrup aparut in Europa (haplogrupul I) si mai ales vechimea si stabilitatea de 6000 de ani a unei configuratii genetice, cu plusul de R1a slav venit la jumatatea primului mileniu de dupa Cristos, cu plusul insignifiant asiatic de la tatari si de la soldatii din armata rosie, si cu adaosul tiganesc, bineinteles.
    Dupa cate se pare, stam in gatul multora si asta e o traditie istorica deja, pt ca ne-au gasit tot timpul aici, bine infipti, indaratnici si incapatanati in a ne prezerva un mod de viata ancestral si singurul viabil zic eu, mai ales in contextul lumii de azi care isi epuizeaza resursele regenerabile in 7 luni...dar asta e o alta discutie. Nu am construit cetati impresionante in care sa ne ascundem de frica semenilor apropiati, chiar rude, nu de lene, ci pentru ca modul nostru de viata nu era unul razboinic, ci unul pasnic, era modul de viata care s-a pastrat in timp al celor mai vechi comunitati din Europa. La ce iti trebuie citadela de piatra daca stii ca cei din satul vecin sunt fratii tai, cu care imparti aceeasi limba si ca nu vor da navala peste tine sa isi ia cu dreptul invingatorului in lupta, bunurile? Ca o paranteza, o casa taraneasca romaneasca de pamant batut acoperita cu stuf sau sita, este mult mai propice locuirii din punct de vedere al sanatatii decat una de piatra pt ca amortizeaza mai bine termic, pentru ca microclimatic e mai buna (absoarbe surplusul de umezeala sau cedeaza cand aerul e uscat samd) Europenii bastinasi, purtatori ai haplogrupului I aveau o societate pasnica, probabil matriarhala. Acest mod de viata foarte legat de natura si mediul in care traieste o cumunitate, se cimenteaza si are nevoie de timp. Eu zic ca asta e de lauda, cu asta trebuie sa ne mandrim, pt ca suntem foarte vechi aici, pentru ca nu am luat de la gura nimanui, pentru ca ne-am inteles si respectat mediul (ei da..romanul a fost macar, daca nu mai e, frate cu raul, ramul). Au venit unii si altii si ne-au schimbat intrucatva dar nu in fond, dar ne-am schimbat mai ales noi, cu formele impuse de sus, mai ales prin dispretul unor elite dezradacinate care au jinduit la stralucirea occidentului (cladita nu numai din harnicie) si care si-au desconsiderat inaintasii si stramosii, cei ce nu au durat asemenea stralucire, inutila lor. Sper ca inca mai avem in gene si fiinta ceva - desi ma tem ca putem incepe a vorbi deja la timpul trecut - avem acea statornicie, acel respect fata de semeni, pamant si pentru ceea ce ne inconjoara, acel mod diferit, poate mai sanatos, de a ne raporta la lume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dane, da-ne si noua niste referinte sa citim mai multe despre lucrurile de care mentionezi, sunt putin referinte pe net..

      Ștergere
  6. Frumos. Pacat ca mai suntem asa putini.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dan C. As vrea sa cred ca mai avem o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat timp mai suntem cei cărora le pasa de Neamul Romanesc mai avem o șansă de revenire.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Să analizăm puțin un articol greșit, ”Extincția românilor” de Mihai Buzea. Omul pornește de la ipoteza că înainte de anul 1830 nu exista o conștiință etnică românească, vorbitorii de limbă română (românofonii) de pe aceste plaiuri aveau o conștiință creștină și atât.... "
    https://historice.ro/romanii-au-aparut-in-1830-si-vor-disparea-in-2040/

    RăspundețiȘtergere
  10. Articolul este f bun, dar il vor citi putini si in principal cei care-si doresc acelasi lucru, care nu se poate intimpla, datorita realitatii de pe teren. Romani sint f putini! Tara geme de patrioti vestici si antiromani, constienti si inconstienti. O mare majoritate nu este interesata decit de bani si le pasa de Romania exact tot atit de mult cit imi pasa mie de planeta Marte!
    _-https://www.youtube.com/watch?v=dUZ94wIaOeM
    Asta ii intereseaza pe romani mult mai mult decit soarta tarii si neamului romanesc! Dupa 2 sapt acest jeg depasea 10 mil de accesari!!!!
    Multumirele catre autorul articolului sint clare. Pe linga cela scrise de el le multumesc lui Dan C si Trandafirului Galben, care sint romani.

    RăspundețiȘtergere
  11. Bun articol. Oare oamenii aia din sistem, parlamanent, guvern, servicii, armata, politie si alte multe directii si agentii, spagari, utilizatori de trafic de influenta, santajisti sunt straini?! Oare oamenii"saritori" de la ghiseele statului sunt straini?! Sa inteleg ca doctorii spagari, acum si bine platiti, sunt straini?! Oare indivizii aia din trafic cu comportament aberant sunt tot straini?! As putea continua, dar mai bine ma opresc... e clar ca e de la straini

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)