luni, 30 aprilie 2018

Proxy politics

Se dă următoarea ecuaţie simplă: cum poţi menţine la infinit o anumită dinastie la putere? Cum poţi face astfel încât tu să poţi controla tot ce mişcă, să ai puterea absolută, să dispui după dorinţă de absolut orice pe lumea asta? Răspunsul simplu e extrem de tranşant: nu se poate! Au existat dinastii puternice, tirani, conducători de succes s.a.m.d. Istoria e neiertătoare: toţi, dar absolut toţi, mai devreme sau mai târziu au eşuat în proiectul lor de a-şi menţine puterea la infinit.

Interesante ar fi cauzele pentru care toate aceste forme nu au rezistat. În mare, cam de fiecare dată, o criză, o fragilizare, un eveniment dramatic a produs ruptura definitivă dintre conducător şi supuşi. Lucrurile au luat-o razna, iar conducătorul - care prin supraexpunere devenise principalul vinovat pentru absolut orice - s-a trezit în faţa unei mase incontrolabile şi iraţionale care îl judeca pentru absolut orice: de la probleme de fertilitate a solului până la înaltă trădare(ca şi cum el s-ar fi trădat pe el). Acuzaţii aberante, imposibil de apărat într-un mediu exploziv.


Acestea fiind datele, iată-ne în faţa unei dileme istorice. Cum faci totuşi să-ţi aperi puterea şi influenţa câştigată atâta amar de generaţii, cum faci să-şi conservi şi să-ţi creşti toate acestea? Dilema a fost rezolvată de o manieră banal de simplă: renunţi la tot. Nu mai eşti tu cel care decizi, nu mai eşti tu cel care faci regulile, nu mai eşti tu cel care conduci s.a.m.d. Pare o nebunie, nu-i aşa? Cum adică dai din mână absolut toate atuurile pe care vrei să le conservi şi astfel reuşeşti nu doar să le conservi, ci şi să le creşti. Nu-i o nebunie, ci o realitate, un model care funcţionează de vreo două sute ani şi nu dă semne c-ar fi obosit. I-am spus „proxy politics”. Nu ştiu dacă a mai fost folosit, dar mi se pare foarte potrivit.

Aşadar, cum funcţionează „modelul minune”? Extrem de simplu: articulezi un stat absolut democratic în care poporul decide totul în cele mai mici detalii. O societate atât de perfectă încât niciun om sănătos la cap nu i-ar putea contesta veridicitatea. Poţi oare pune la îndoială principiile unei societăţi absolut democratice? Cum poţi contrazice o afirmaţie precum „toţi oamenii sunt egali în faţa legii”? Şi acesta e doar unul dintre principiile care stau la baza „societăţii perfecte”. 

Iată, avem un model imposibil de contrazis, însă experienţa ne arată că asemenea societăţi ideale mor repede, se autodistrug sau cad pradă tiraniei. Astfel devine necesară dezvoltarea unei structuri, a unei coloane vertebrale a societăţii care să se asigure că lucrurile nu scapă de sub control: acestea sunt instituţiile fundamentale, „câinii de pază” ai democraţiei. Avem astfel o construcţie amplă: o societate ideală suficient de bine păzită pentru a rămâne ideală. 

Iată-ne cu prima parte a problemei rezolvată. Suntem în societatea ideală în care toată lumea e egală şi cea pe care „creatorii ei” pariază nu doar că le va conserva puterea, ci chiar că le-o va creşte. Aşa-i că sună ciudat? Cum vine asta: o societate pur democratică folosită pentru a conserva puterea unora? Sună fix ca naiba. Dar nu e. Este probabil cea mai mare invenţie din istoria umanităţii, o punere grandioasă în practică, la scară globală, a tehnicilor prin care câţiva şmecheri au reuşit să manipuleze de o bună bucată de timp istoria. 

Care-i totuşi şmecheria? E mai simplă şi a spus-o cu subiect şi predicat Carl Schmitt: „Souverän ist, wer über den Ausnahmezustand entscheidet” adică, în traducere, „suveran este acela care decide asupra stării de excepţie”. Aici stă chichiţa întregii probleme. Laşi totul din mână păstrând doar atributul suprem, anume capacitatea de a decide asupra stării de excepţie. E „glonţul de argint”, cel care-ţi puterea deplină. Din acest moment, absolut tot ceea ce se întâmplă în societate devine un simplu spectacol. „Aleşii” sunt doar marionete, „idealurile” clamate simple forme fără fond. Poţi rula societatea în orice direcţie doreşti. O poţi face tiranie, poţi reveni la democraţie, e pur şi simplu „cutia ta de nisip” care-ţi permite să faci absolut tot ce vrei cu ea. 

De cunoscut nu te cunoaşte nimeni(ar fi cea mai mare greşeală!). Vedetele sunt cei de pe scenă, preşedinţii, prim-miniştrii, generalii, marii magistraţi s.a.m.d. Ei sunt cei din lumina reflectoarelor, cei care-s modele pentru unii şi duşmani absoluţi pentru alţii. Mulţi dintre ei nici măcar nu te cunosc. Ar fi o eroare absolută să te arăţi tuturor. E o mică „elită” care te ştie, care-ţi cunoaşte puterile şi care nu crâcneşte, conştientă fiind că altfel va fi strivită de puterea ta în creştere continuă. Această mică elită este proxy-ul, unealta prin intermediul căreia adevărata elită guvernează totul. E cât se poate de simplu că atunci când eşti „vârful piramidei” n-are de să te intereseze modul în care vor fi rezolvate elementele mărunte precum criza de apă dintr-o zonă, găurile dintr-o autostradă, nu ştiu ce criză umanitară s.a.m.d. Te interesează marile mişcări, dintre care cea mai importantă este conservarea propriei puteri. Pentru restul problemelor ai muncitorii din subordine, dornici să fie „insideri” în jocul tău sau „idealişti” în credinţa lor, după cum sună rolul pe care li l-ai alocat. 

Destul însă cu consideraţiile teoretice. Probabil vă întrebaţi când a început totul. E greu de definit, datele istorice sunt destul de vagi. Personal cred că ultimul preşedinte american pe propriile picioare a fost Andrew Jackson, cel de-al şaptelea preşedinte. După el, modelul american a început să se deformeze şi, treptat să se transforme . A fost o luptă de jumătate de secol în care s-a schimbat modelul american tradiţional în ceea ce vedem acum: o societate tiranică modelată exclusiv prin proxy politics. 

Ceea ce e însă interesant de observat este că modelul proxy se extinde chiar şi pe scena acestui spectacol, intrând în sfera socială. Cu toate că jocul se desfăşoară sub ochii noştri, e extrem de simplu să fim derutaţi uitându-ne fix acolo unde nu trebuie. Poate că sunteţi derutaţi de modul în care anumite minorităţi sexuale atacă, uneori violent, societatea tradiţională. Sunteţi cuprinşi de nelinişte, gata să treceţi la atac frontal împotriva acelei minorităţi. Numai că, peste noapte, constaţi nu e vorba numai de minoritatea sexuală respectivă. În societate apar alte minorităţi care-şi clamează gălăgios drepturile: minoritatea bărbaţilor bătuţi de femei, a copiilor abuzaţi de mame, a celor frumoşi care se simt însinguraţi, a femeilor abuzate, a alcoolicilor, a drogaţilor s.a.m.d. E un zgomot teribil din care nu mai înţelegi nimic şi, singura armă care-ţi rămâne la dispoziţie, e acoperitul urechilor.

Iată-te în faţa a ceea ce clasic se numeşte „proxy war”. Toate minorităţile apărute peste noapte, toate aceste „scandaluri” sonore nu sunt nimic altceva decât praful în ochi aruncat prin intermediul proxy-urilor. Prin proxy îţi e distrasă atenţia de la interesele unora ceva mai puţin sonori, pe care-i vezi ca pe „cei oneşti, cu care se poate sta de vorbă”, şi care, în realitate, au tot interesul de a-şi masca intenţiile în spatele zgomotului teribil făcut de pionii săi proxy aruncaţi în joc. E tot o minoritate, dar care se ascunde ba în spatele negrilor, ba al homosexualilor, ba al mai nu ştiu cui. Iar urletul celor din faţă e şaua bătută ca să priceapă iapa din tine. Şi ea, biata de ea, de fiecare dată e condusă iremediabil pe drumul pierzaniei. Asta-i viaţa în întuneric, acesta e „proxy politics”-ul.

11 comentarii:

  1. Citesc cu mare entuziasm articolele dumneavoastră. La cel de faţă, cu voia dumneavoastră, am o întrebare: Ce se întâmplă dacă nu mai intră NIMENI în secţiile de votare ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu se întâmplă mai nimic, totul rămâne la fel. Dar o asemenea situaţie e foarte puţin probabilă chiar şi la modul ideal.

      Ștergere
  2. Ai acest glont de argint daca marea majoritate a oamenilor e constituita din sclavi. Sunt de acord cu concluzia dumneavoastra cu mentiunea ca nu cred ca lucrurile au fost lasate chiar la voia intamplarii. Cred ca s-a lucrat din greu la transformarea omului liber in sclav.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Care om liber a fost transformat in sclav? Daca mergem nici macar o suta de ani inapoi in timp, constatam ca sclavia chiar era legala prin multe locuri ale lumii. Mai departe in timp erau doar regi, nobili si sclavi. Nici nu stiu unde e omul liber. Azi la rusi avem oligarhi si sclavi, la chinezi doar cei permisi de sistem trec de limitele sclaviei noi. Prin occident ce exista un procent de oameni mai independenti, dar pentru unii din ei pretul platit nu e mic, restul sclavi si ei, poate doar cu mai multe drepturi.
      Deci care om liber?!

      Ștergere
    2. In asa zis Evul Mediu intunecat, cum sustin modernii, erau oameni liberi, atat in Occident, cat si in Orient. La noi razesii si mosnenii erau oameni liberi.

      Ștergere
    3. Ce inseamna de fapt om liber? In definitiv toti suntem sclavii instinctelor primare definite de evolutia naturala. Asadar putem vorbi de om liber?

      Ștergere
  3. And this proxy has a name: "deep state"!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dane, tot ataci, din diverse unghiuri, pista asta de o bucata de vreme (ierarhia n+1, copacul rosu, Havana...) dar nu continui. Cand iti faci timp sau curaj literar sau ce o lipsi ca sa si avansezi constant pe directia fondului vs formei?

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu e legat de subiect dar e un exemplu de coruptie la vedere in democratiile consolidate... Dezvoltatorii imobiliari spaguiesc partidele sa nu adopte o legislatie adecvata.
    https://www.youtube.com/watch?v=uMtjf0rYlQ4

    Ontario si British Columbia sunt cele mai dezvoltate provincii din Canada.
    Il puteti privi ca un alt exemplu unde coruptia merge mana in mana cu progresul. Nu afirm ca fenomenul coruptiei e unul pozitiv dar e clar ca nu e un obstacol decisiv in calea progresului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Canada, e raiul pe pamint de spalat banii murdari in imobiliare. Daca aduci 20 milioane si cumperi o starda nu te intreaba nimeni nimic.

    Trudeau iti da si premiu chinezesc... si asa PLA (armata chineza si-a facut shell companies cu care cumpara Canada la bucata)...lol.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu plecăciune, Excelență dar starea de tiranie globală a început mult înainte de anul 0 al Erei Noastre.Preoțimea l-a asasinat pe Tuthankhamon şi a început cu următorul succesor acest model Proxy de guvernare.....Tirania Mondială este executată de 43 de familii de care massmedia vorbeşte foarte rar.De exemplu numele Baruch vă spune ceva? Este una dintre cele mai vechi şi bogate familii ce are rădăcinile în vremea Imperiului Roman.Tirania celor 7-8 mii de STAPANI se bazeaza pe Monopolul Emiterii de Bani şi al Creditului cu Camătă.Această putere poate fi revenducată uşor de popoare prin Socialismul Autentic şi Naționalizarea Seniorajului.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)