Lumea relațiilor internaționale de mâine

Am rămas surprins să constat că lumea a considerat articolul meu de ieri ca fiind unul optimist. Motivul fiind dat de previziunea referitoare la fracturarea actualei coterii care rulează lumea. Probabil este justificată dorința de răzbunare a celor care până acum au fost călcați în picioare, dar ceea ce trebuie să înțeleagă este că o schimbare de asemenea anvergură nu vine la pachet doar cu elemente pozitive. Ba, din contră.

Înainte de a începe articolul de azi, vă propun să facem o radiografie a „creierului politic și geopolitic” al lui Trump. Nu vă așteptați la surprize: omul ne-a demonstrat de mai multe ori că are un mod de gândire simplist. Dar să lăsăm considerațiile pe mai târziu. Cum vede Trump lumea? Din punctul său de vedere, stoparea conflictului din Ucraina - chiar în termeni negativi pentru Moscova - îl va face pe Putin să devină aliatul său împotriva Chinei. De asemenea, pentru a opri ascensiunea Chinei, Trump îi va impune taxe vamale de 60%, în timp ce Europei îi va impune taxe de 20%. De asemenea, Europei i se va interzice să colaboreze cu China. Astfel, SUA câștigă geopolitic prin confruntarea dintre Rusia și China, economic prin impunerea de taxe usturătoare tuturor și, de asemenea, ca efect al taxelor își re-industrializează țara. Ceea ce v-am înșirat până acum puteți înțelege din interviurile pe care le-a dat Trump, dar și din acțiunile petrecute în fostul său mandat. Conform credinței sale, SUA poate face orice, fără a avea nicio consecință. Doar că situația actuală s-ar putea dovedi mult mai complexă decât o percepe mintea sa. 

Să vă dau câteva exemple. China are cel mai mare excedent comercial din istorie, depășind 1 tln. $! Este o sumă imensă rezultată din capacitatea industrială a țării. De asemenea, producția de cereale a Chinei a înregistrat un nou record anul acesta, aducând țara aproape la un echilibru alimentar. Mai sunt câteva elemente minore de implementat, după care China va deveni auto-suficientă din punct de vedere alimentar. La capitolul energie, China deja este departe! Investiția sa în regenerabile s-a făcut fără a afecta producția tradițională de energie, cu toate că s-au făcut eforturi imense de a reduce poluarea. La ora actuală, China produce mai multă energie verde decât întregul OECD, dar investește puternic în toate domeniile producției de energie: atât clasic(gaze și petrol), cât și nuclear sau solar. Totul este așezat într-o matrice foarte bine gândită, astfel încât un tip de energie n-o afectează negativ pe cealaltă. Fără doar și poate, cu mișcările pe care le face, China urmează să fie un model pentru toată lumea în ceea ce privește politica energetică. 

Taiwanul a surprins observatorii prin adoptarea în regim de urgență a legislației care interzice TSMC să exporte tehnologia sa de ultimă oră, punând între ghilimele investiția companiei în SUA. Chiar dacă oficialii TSMC anunțaseră inițial că fabrica din SUA va produce tehnologie de penultimă oră, presiunile făcute de SUA i-au făcut pe taiwanezi să se răzgândească. Doar că acum a intervenit politicul din insulă care a interzis orice transfer în afara țării a tehnologiei de ultimă oră. Ceea ce aduce o nouă realitate în relațiile dintre SUA și Taiwan.

Așa cum se poate înțelege deja din cele arătate, lumea e total diferită de ceea ce a lăsat Trump. Dacă ne uităm doar la Europa - de unde roșcovanul speră să tragă alți bani serioși pentru Bugetul său peticit - aici treburile stau atât de prost încât te întrebi dacă localnicii vor mai avea perspective de supraviețuire. Aflată într-o profundă criză energetică, văzând în față cum cresc dezindustrializarea și șomajul, Europa e săracă lipită pământului, iar speranțele lui Trump de a mai trage ceva de-aici sunt efectiv deșarte. Sunt demult apuse vremurile Europei, iar capacitatea sa de a se adapta noilor realități geopolitice pare a fi secat de tot. 

Iată un flash al lumii schimbate în care Trump preia frâiele puterii hegemonului. Toată lumea se așteaptă la fapte mărețe din partea sa, dar cu o lume diferită și măsurile vor avea efecte perverse. Pentru că am început cu războiul din Ucraina, probabil vă veți întreba care-i treaba cu rușii. Am înțeles, „Trump are un plan”, dar pe ruși nu i-a întrebat nimeni nimic? Oare ei vor să oprească focul acolo? Când Washington Post a produs fake-ul cu convorbirea dintre Trump și Putin - infirmat de purtătorul de cuvânt de la Kremlin - nu a făcut-o gratuit. Prin acel material, statul subteran american i-a transmis lui Trump care ar fi limitele de negociere acceptabile. Însă cei din statul subteran sunt atât de proști încât nu înțeleg pe ce lume se află. SUA deja și-a epuizat arsenalul capabil să lovească Rusia de aproape. Are probleme masive de a sprijini Israelul. Ce anume poate face în Ucraina? Doar să-i suplimenteze dozele de heroină ale papagalului de la Kiev, astfel încât halucinațiile sale să fie mai bombastice. Trebuie să fii chior ca să nu înțelegi că Rusia încă nu și-a atins țintele din Ucraina. Fără doar și poate Rusia are în plan întreg Estul - cu mici excepții - dar și Odessa. Nu cred că rușii vor face pace până atunci. 

Mai mult, există o mișcare interesantă de putere la Kremlin, anume ascensiunea lui Denis Manturov. De-a lungul carierei sale discrete, Manturov a ocupat mai multe posturi cheie, activând atât în complexul militaro-industrial, cât și la frâiele politicii economice a Rusiei. Acum ocupă postul de vicepremier, devenind destul de clar traseul său probabil. Dovadă e faptul că lui Manturov i s-a alocat „dosarul indian”. Apropierea dintre Rusia și India deja nu mai are secrete. Cele două țări se compensează extrem de bine una pe cealaltă. De altfel, începând de ieri, Manturov se află într-o misiune diplomatică la Mumbai, având ca scop accelerarea proiectelor bilaterale. Axa Rusia-India - o ecuație despre care Trump nici măcar nu are habar - arată limpede că pax americana deja ține de istorie.

De asemenea, relațiile dintre Putin și Xi sunt atât de puternice încât nu mai există nicio umbră de îndoială în ceea ce privește angajamentele reciproce. Rusia joacă un rol important în BRICS, unde China este vioara întâi. A fost extrem de interesant modul în care s-a tranșat criza sino-indiană la Forumul BRICS de la Kazan: o întâlnire bilaterală mediată de Rusia, în urma căreia s-a pus capăt rapid absurdului conflict mocnit dintre India și China. 

Date fiind aceste elemente, a crede că poți merge să bați cu pumnu-n masă și să dictezi Rusiei să înceapă agresiunile la adresa Chinei reprezintă simple vise umede ale unui om care gândește mult prea sumar pentru lumea în care trăiește. 

Există însă și un avantaj al lui Trump, pe care nimeni nu l-a luat în seamă și care va face ca jocul viitor al roșcovanului să fie surprinzător pentru mulți. Trump nu vrea să conducă lumea. Mintea sa e una simplistă, reproducând continuu scenarii din experiența câștigată în urma luptelor duse în haosul imobiliar din care și-a ridicat averea. Doar că golanii mai mici sau mai mari din imobiliarele americane nu sunt indivizii complecși cu care are de negociat acum Trump. Dacă în ceea ce privește Europa beneficiază de primatul dat de statutul SUA de ocupant, în raport cu celelalte țări, Trump va avea probleme majore. Doar că Trump nu negociază întrucât mintea sa de golan cu experiență îl va face să aibă o strategie orientată către câștigarea meciului cu ceilalți, nu de lider. Trump e acum asemeni împăratului care coboară în arenă pentru a se lupta cu gladiatorii. De ce-o face? Pentru că simte că e singura forță care i-a mai rămas. 

Din acest punct de vedere, putem spune că Trump se mulează perfect pe dorințele multipolare ale celorlalți competitori. Fiecare joacă un rol pe scena politică a lumii, iar intrarea în scenă a SUA semnalizează că țara își acceptă demisia de la vârful puterii mondiale. Ceea ce, de altfel, așteaptă toată lumea. 

Și ar mai fi un amănunt interesant. Pentru a câștiga meciul - în accepțiunea sa - Trump are nevoie de China. Și nu numai el, inclusiv omul esențial al campaniei sale, Elon Musk. Jumătate dintre mașinile produse de Tesla se vând în China. Un război comercial dintre SUA și China ar avea printre victime inclusiv pe Tesla. Și nimeni nu e nebun să-și taie creanga de sub picior. 

Chiar dacă în contextul actual pare exagerat, vă voi spune că politica lui Trump față de China vă va lua prin surprindere. La fel cum, de altfel, politica lui Biden față de China a fost surprinzătoare: nimeni nu se aștepta la acea explozie a sancțiunilor în condițiile în care erau cunoscute relațiile dintre Biden și Xi. La fel și acum, când toată lumea se așteaptă ca Trump să înăsprească politica față de China, s-ar putea să vedeți contrariul. Și asta pentru că lupta pe care Trump vrea să o câștige nu este cea cu China, ci cea cu propria sa economie. Iar pentru a câștiga acolo, fără ajutorul Chinei n-ai nicio șansă. 

Este așadar foarte posibil ca, dând față cu situația reală în care se află, Trump să-și schimbe opiniile la 180 de grade. Ceea ce alți președinți americani ar fi perceput ca pe o pierdere de putere a SUA, pentru Trump va fi o politică firească. Iar, din acest punct de vedere, SUA s-ar putea așeza la masa de negociere, adică va intra în arenă ca simplu participant, așa cum, de altfel, i se cere imperativ de mai mult timp.

Chiar dacă pentru unii va fi considerat un element dătător de speranțe, în realitate vom asista la o luptă extrem de încinsă, cu grupări și regrupări, din care vor pierde întotdeauna cei mai slabi. Iar pentru noi, lumea care vine ne pune într-un setup dezastruos.